FLACĂRĂ ERAU CUVINTELE

M-am sfătuit cu Tine,
până ce miezul obosit al nopţii
a adormit pe umărul meu,
în timp ce îmi alinta pleoapa suferindă a sufletului.

Ţi-am spus multe, Doamne, printre suspine
m-am destăinuit celui mai bun Prieten:
-Mi se risipesc puterile, nu mai găsesc plăcere
în efemerul din jur, contaminat de moarte la tot pasul
gândul mi se poticneşte ades
în tristeţea presărată în jurul meu
de o mână nevăzută, blestemată,
care uneori mă striveşete sub avalanşa răutăţii.

Ţi-am spus tot ce mă apăsa,
apoi am tăcut, căci gura Ta îmi vorbea.
Miere şi flacără erau cuvintele Tale, Doamne!
Sorbindu-le cu nesaţ, am prins curaj,
ochii mi s-au luminat o dată cu zorii
unei zile reînnoite de dragostea Ta.

Sufletul mi se liniştise.Tăceam.
Doar inima mea încă mai vorbea cu Tine.

elena marin alexe

Florin Ianovici, slujitorul Domnului

    

  Ultimile evenimente care i se întâmplă fr. Florin Ianovici m-au descumpănit, trebuie să recunosc. Am scris o postare şi mi-am etalat dezamăgirea, amărăciunea, faptul că pentru mine ca şi pentru  alţii multe întrebări s-au dezlănţuit... În postarea mea- Cine va ridica pâră... am răspuns durităţii cu duritate, ochi pentru ochi...
Zile în şir m-am rugat, am plâns în faţa lui Dumnezeu şi l-am întrebat : de ce, Doamne îngădui aceste lucruri în viaţa slujitorului Tău? Mi-am pus întrebări şi m-am îngrijorat, văzând atitudinea conducerii cultului şi considerând-o prea firească şi de neînţeles. Am stat în post şi rugăciune şi El mi-a dat răspuns.
În urma acestui răspuns, declar că deşi mă simt rănită de răutatea şi nedreptatea care s-a abătut asupra pastorului Ianovici, începând din acest moment mă voi ruga pentru toţi cei care l-au denigrat, l-au nedreptăţit pe F.I. ca Dumnezeu în marea Sa milă să-i ierte pe toţi şi să dea putere de smerenie şi învingere pastorului , spre slava Domnului Isus, Hristos, de dragul Lui şi pentru-că  este nevoie de lucrători cu har, căci mare este secerişul. La fel mă voi ruga pentru cei care mi-au trimis mesaje ofensatoare, deşi afirmă că sunt credincioşi.  Aşa au ales unii: să defăimeze, să dispreţuiască pe alţii şi să se ridice ei în ochii altora şi în proprii lor ochi.Oare trebuie să ne rugăm şi să iubim chiar pe vrăjmaşii noştri? Eu cred că da, deci rămân în aşteptare, rugându-mă, să lucreze Domnul Domnilor aşa cum voieşte El.
Ascultaţi şi voi, răspunsul este clar aici, într-o predică de la om la om, simplu şi concis, pe înţelesul fiecărui om : https://www.youtube.com/watch?v=UZKzLFKbH-M 

    Am înţeles de ce pastorul stă în tăcere şi nu dă dezminţire sau explicaţii. Acest om, care iubeşte sufletele pierdute, slujitor al Dumnezeului Celui viu,  stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi niciun om, nimeni nu are drept de judecată asupra lui, doar Dumnezeu. Acest om s-a aşezat în smerenie sub scutul dragostei Domnului nostru, sub apărarea şi dreptatea Lui. Atât.
Rămân alături de el cu post şi rugăciune şi cu siguranţa că totul este sub controlul Tatălui nostru. Haideţi să ne alăturăm rugile noastre, rugilor fratelui nostru şi să aşteptăm răspunsul lui Dumnezeu.. AMIN.
Doamne binecuvântează-ţi unsul  cu putere, cu răbdare, cu toate binecuvântările Tale şi binecuvântează biserica Betel.AMIN.

elena marin alexe

Reparaţie capitală

    

    Oare inima creştinului nu trebuie să intre într-un proces de curăţire, de refacere, acum în preajma marii sărbători a Învierii Domnului?     
Am descoperit virtualul de aproximativ 10 ani. Ascultam muzică, mai citeam pe ici pe colo diverse informaţii apoi mi-am făcut blog. Lumea blogărilor este extrem de variată şi am avut de ales ce accept şi ce nu. Cred că noi suntem la fel de reali  şi în lumea virtuală, cu unele excepţii, căci ne exprimăm chiar fără voia noastră multe din părerile personale. Când am mai aprofundat diverse bloguri, aşa zis creştine, am descoperit că oamenii se comportă cam anapoda. Ştiu ce spun. În ultimii ani, feriţi de lumea reală, camuflaţi sub anonimat sau pseudonim, unii au coborât mult în obscur şi au început o luptă care nu aparţine lui Dumnezeu ci  satanei. Cu voia sau fără voia lor, mânaţi de orgolii neostoite, frustraţii nesătui de laude şi-au dat în petic, cum se zice, şi-au slobozit gura cu ajutorul tastaturii şi au împroşcat cu noroi în jurul lor, făcând imposibilă asocierea statutului de creştin cu asemenea manifestare de răutate, ură, bârfă, neiertare, dispreţ. M-am înfiorat descoperind diverse persoane cu nume oarecum sonor, care şi-au călcat omenia în picioare de dragul satisfacerii unor orgolii infantile.
     E de rău.  Spun asta deoarece internetul are o mare arie de acţiune şi undele malefice ajung la oamenii care întâmplător îşi caută mântuirea, îl caută pe Hristos. Se pune o întrebare: Cum să-L vadă pe Dumnezeu şi Dragostea Lui într-un blog unde printre câteva linkuri spre youtube spre o melodie care laudă divinitatea, se strecoară alte postări care aduc ofensă unor persoane, sau pun în circulaţie bârfe folosindu-se un limbaj nejustificat de vulgar? Când nu de puţine ori se scot pe tapet la vedere clocotul răutăţilor gratuite a unora faţă de alţii? De ce ar vrea cititorul întâmplător al unui asemenea blog să-şi schimbe viaţa, să -L găsească pe  Dumnezeu, când se loveşte de asemenea persoane total nechibzuite, care aruncă în jurul lor foc de iad în loc de Lumină?

Epistola Iacov 3
Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!
Dar, daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca.
Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace.

     Mi-aş dori, ca toată lumea, dar mai ales cea creştină, din virtual, să intre în reparaţie capitală. Fiecare să privească în curtea inimii lui şi s-o cureţe potrivit principiilor lui Dumnezeu. Cred că săptămâna patimilor lui Hristos, este timpul potrivit pentru  fiecare, să-şi facă o introspecţie, apoi să gândească, să trăiască şi să scrie adoptând o altă, nouă, benefică, viziune.

elena marin alexe