America, America

Da se poate spune, pe bună dreptate: America, ţara tuturor posibilităţilor
Asta s-a văzut şi mai bine,  acum când Donald Trump a fost ales de poporul american preşedinte pentru următorii ani. Nu pot spune că nu m-a mirat atitudinea evanghelicilor care l-au votat în masă. M-am întrebat cum au ales să facă asta? Trump a oripilat, a hărţuit şi a ofensat foarte grav femeile, spunând că el are tot dreptul să violeze deoarece este un vip şi om de afaceri, bogat... Apoi ameninţarea cu război nuclear, ura făţişă faţă de imigranţi, vulgaritatea şi duritatea discursurilor lui dar şi simpatia făţăşă arătată lui Putin. Deşi în discursurile lui a folosit un limbaj care nu putea fi redat, de cele mai multe ori, deşi a dus o viaţă dezordonată, imorală, a spart toate previziunile din presa americană şi mondială. A fost votat, a ieşit preşedintele celei mai  puternice şi influente naţiuni din lume. Putin s-a grăbit să-l felicite...
M-a surprins foarte plăcut discursul preşedintelui Hollande:
François Hollande l-a felicitat miercuri pe Donald Trump pentru victoria sa, "aşa cum e normal între doi şefi de state democratice", subliniind însă că alegerea republicanului la conducerea Statelor Unite "deschide o perioadă de incertitudine", relatează AFP.
Care vor fi urmările  alegerii americanilor rămâne de văzut. Cred că mult invidiatul şi lăudatul creştinism din USA, a cam luat-o la vale. E în cădere liberă. Americanii îşi merită preşedintele!
Dacă România va fi sau nu afectată de acest rezultat surprinzător, vom vedea. Să nu uităm că suntem la graniţă cu Ukraina. Un singur lucru mă face să nu am nici o temere: Dumnezeu este în control şi cu siguranţă asta a fost voia Lui,  pentru-că Biblia are dreptate. Lumea aceasta se apropie de un final dezastruos. E vremea potrivită să veghem, căci sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape.
Totul se întâmplă la vremea potrivită. Facă-se voia Domnului!

Oare să fie pură coincidenţă pentru America: 11-09 şi 9 -11 ?

PS.  Am să adaug mai jos părerea unui pastor pe care am găsit-o după ce am publicat postarea mea şi care m-a uluit pur şi simplu:
 Daniel Brânzei – Nu este treaba mea să-l susțin pe Donald Trump. Treaba mea este să fac tot ce pot ca să o împiedic pe doamna Clinton, împreună cu tot ceea ce reprezintă ea, pentru avansarea planului lui Antichrist pe planetă.(sic)
Doamne, Doamne ce aberaţie! Ştiu, Doamna Clinton nu este un înger, departe de mine acest gând,dar Trump  ce fel de om este? Cum poţi afirma că rugăciunile au decis votul în favoarea lui Trump?
Păi, oare poate cineva să oprească planul făcut de Dumnezeu? Adică ...Antihristul , venirea lui poate fi stopată de vreun om, vreo biserică, vreo naţiune? Pot oamenii să influenţeze voia lui Dumnezeu şi hotărârile Sale, ceva ce este proorocit de atâta vreme? Nici nu mai am cuvinte.

elena marin alexe

64 sau Cum trec anii

      Peste câteva ore voi păşi într-un nou an de viaţă. Toate mulţumirile aş vrea să le depun la crucea Domnului meu, care mi-a fost alături până acum şi care va fi lângă mine până voi fi plecată de pe pământul acesta şi voi ajunge acasă!

elena marin alexe

Somnul rugăciunii...naşte monştri

“Iisus este într-o grădină, dar nu este a deliciilor, cum a fost cea a primului Adam, în care el s-a pierdut, şi în felul ăsta a pierdut tot genul uman, ci într-una a supliciilor, în care El s-a salvat şi-n felul ăsta a salvat tot genul uman. El trăieşte această suferinţă şi acest abandon în toată oroarea nopţii. Iisus caută companie şi caută reconfort din partea oamenilor. Asta e unic în toată viaţa, mi se pare, dar El nu găseşte nici un sprijin, pentru că discipolii Săi dorm.”
Şi acum urmează unul dintre cele mai frumoase lucruri care s-au scris vreodată: “Iisus va fi în agonie până la sfârşitul lumii. Nu trebuie să dormim în tot acest timp.”
Simţiţi progresia. Iisus se roagă pe Munte, discipolii dorm, atâta lucru v-am rugat, să staţi cu Mine, şi voi dormiţi?, apoi se întoarce, El ştie că va muri, şi moartea e îngrozitoare, El este om şi ştie că nu e doar aşa – Zeus care s-a făcut lebădă şi apoi se întoarce, nu, El este om şi asumă acest lucru până la capăt, este totul, suferinţa, predestinarea şi abandonul. Pascal, în rugăciune fiind, scrie: “Iisus va fi în agonie până la sfârşitul lumii. Nu trebuie să dormim în tot acest timp.” (fragment din conferinţă)

H.Patapievici

Dacă am fi mai atenţi la viaţa noastră, dacă vegherea şi rugăciunea "la timp şi ne la timp" ar sta la baza atitudinii de creştin autentic, atunci nu ar mai fi devieri de la calea adevărului. Dacă oamenii şi-ar spune adevărul unii altora, ar ocoli planurile celui rău. De ce nu facem asta? Fiecare poate să răspundă în dreptul său. Avalanşa dispreţului şi a vorbelor urâte care nu se mai termină ci continuă asupra pastorului Ianovici, mă face să dau dreptate iarăşi  cuvântului biblic: Dragostea celor mai mulţi se va răci. Primesc în continuare mesaje anonime în care unii aleg să-şi arunce frustrările şi ura asupra oricui ar susţine nevinovăţia lui F.Ianovici. O fac fără pic de ruşine. Dumnezeu să-i ierte.
Eu pot să spun doar atât: că aşa egoism, gelozie, răutate, invidie, aviditate de a bârfi, cum se vede azi printre cei ce-şi spun creştini,  nu ştiu să mai fi întâlnit pe tot parcursul vieţii mele de şasezeci şi patru de ani. Unii dintre noi au uitat complet că suntem trecători ca iarba de pe câmp, care azi este şi mâine n-o mai vezi. Suntem labili şi ne lăsăm luaţi de vânturi încoace şi încolo. Mă întreb unde ne sunt rădăcinile? Unde-i ţelul nostru? Hristos a abolit într-un fel cele zece porunci , sau mai bine spus, le-a condensat lăsându-le sub ochii noştri în Ev. Matei 22:
37. Isus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."
38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." 

Poate dacă ne-am ancora mai mult în veghere şi rugăciune am putea discerne mai lesne între bine şi rău, dar n-o facem. Mândria că suntem copiii lui Dumnezeu ne orbeşte spiritual şi o luăm razna, cum ar fi spus tatăl meu, într-un limbaj mai arhaic. Dumnezeu este dragoste şi n-ar trebui să uităm asta nici o clipă. Aşa că se cere o concluzie: Dacă despre mine nu aş divulga vorbe urâte, de ce s-o fac în pofida aproapelui meu, mai ales că nu cunosc temeinicitatea acestora. Încă mai sper că se vor linişti apele şi vorbele de ocară aruncate asupra unora şi a altora. Dacă am scris câte ceva şi dacă cineva s-a simţit lezat de cuvintele mele, îmi pare rău.Nu am intenţionat asta. Am intrat într-un carusel al răutăţii, fără să-mi doresc asta.
Mă doare toată această uriciune a vorbelor care au inflamat internetul şi continuă să arunce în derizoriu lucrarea lui Dumnezeu.

Haideţi să nu uităm preţiosul îndemn biblic.Rugaţi-vă neîncetat.

elena marin alexe

Sărbătoarea Crăciunului, se apropie cu paşi repezi.Observăm asta din freamătul mulţimii prin piaţe şi supermarcheturi. Oamenii se grăbesc să-şi cheltuie micile economii de peste an pentru a-şi face sărbătorile cât mai abundente. Să fiu sinceră, nu văd nimic rău în asta.Nu pot să fiu făţarnică şi să afirm că eu nu mă pregătesc mai intens de sărbători, ca fiecare om. Cât de săracă ar fi o familie, tot se străduieşte să aibă masa îmbelşugată de sărbătoarea Naşterii Domnului. Se spune că masa încărcată înveseleşte inima. Sunt de acord şi cu asta, doar că mie personal doar masa încărcată nu-mi poate aduce zâmbetul pe chip şi nici liniştirea sufletului. Ce ar însemna Crăciunul fără CEL sărbătorit, adică fără Mesia, cel proorocit de Isaia? Aşadar mă voi bucura în stilul meu: voi petrece alături de familie, îmi voi împodobi casa, masa, dar şi sufletul care tânjeşte după nemurire. Pentru mine podoaba specială de Crăciun este Domnul Isus Hristos, darul nepreţuit pe care l-a dat Dumnezeu tuturor oamenilor, deci şi mie. Nu pot sărbători fără EL. SI NU VOI UITA SĂ DĂRUIESC ŞI ALTORA din puţinul meu.Vă sfătuiesc să faceţi la fel, dragii mei. Şi nu uitaţi, spuneţi copiilor voştri ce înseamnă Crăciunul, cine este Isus! 

Fam. Alexe doreşte tuturor prietenilor mei din virtual, să aveţi pe lângă masa bogată şi casa frumos împodobită, la loc de cinste, pe Mesia, Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor! Sărbători fericite!

 

Meditaţia zilei. . .

Cântarea de duminică, o meditaţie pentru fiecare zi....

Dilema ...

De o perioada de timp am observat un val de amagire care neluat in seama, tinde sa distruga relatia om - Dumnezeu, dar nu provizoriu ci pentru totdeauna. In ce consta acest val de amagire? In denigrarea lui Dumnezeu,, dar in special in minimalizarea Domnului Isus Cristos si a lucrarii Lui de mantuire.
Suntem crestini, ba unii declaram ca avem acest dar de peste 2000 de ani si nu pot sa nu ma intreb, pe ce se bazeaza credinta noastra crestina? Ca doar suntem un popor european, inteligent si cu un nivel de cultura acceptabil...si nu ar fi posibil sa credem asa, dupa ureche si sa ne luam  unii dupa altii ca oile....Cred ca, credinta crestina se bazeaza pe cunoastere, pe cercetare si un studiu amanuntit al sfintei Scripturi [Biblia ]. Si daca este asa, atunci cum pot sa deraieze oamenii 'crestini' si sa amestece credinta crestina cu orice altceva dar total in afara lui Dumnezeu.De parca Dumnezeu nu ar fi indeajuns de puternic, El Creatorul si ar mai avea nevoie de ceva  ajutoare...din afara Sfintei Treimi. Pai nu este EL Omniprezent, Omniscient, Omnipotent ? Sau nu-L mai credem pe cuvant? Sau credem in El doar cand se apropie catastrofal vre-un mare necaz peste noi si atunci cu frica Il chemam:Doamne, Doamne....
Este Domnul Dumnezeul tau doar in ziua necazului, sau oricand si oriunde Doar El este Cel in care te increzi cu toata inima ta? Crezi ca pentru mantuirea ta nu -i deajuns credinta in Fiul lui Dumnezeu? Cuvantul de aur din Ev. Ioan capitolul 3:16 spune clar:

Fiindca, atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,
incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru-ca oricine crede in El
sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.


Sa ne rugam ca nici o amagire satanica ascunsa cu viclesug pe langa numele lui Dumnezeu, sa nu puna stapanire pe inima mea, a ta si a tuturor oamenilor creati de Dumnezeu.