Cerne Domnul peste tară
Fulgi de nea, imaculați,
Albul lor îmbracă glia
Și copacii supărați.
O perdea de stele dalbe
Cade lin, peste poteci,
Ca-ntr-un basm feeric, totul
Te invită să petreci.
Alb de iarnă, alintată
Sub privirea de copil,
Aduce sublime clipe,
Chiar când vara-i în exil.
Bucurie și splendoare
Dăruiește Dumnezeu,
Orișicând, în orice vreme,
Alinând sufletul meu.
Pe fereastră-mi trec privirea,
Bogăție-n alb de nea,
Minunată e zăpada,
Vreau să fiu curat ca ea.
Să-mi păstrez la loc de cinste
Haina ce Mi-ai dăruit,
Într-o zi în veșnicie
Voi fi-n alb împodobit.
Cerne Domnul sfânt, Iubire,
Picură balsam din ea,
Peste inimi rătăcite,
Cântă iarăși Dragostea.
elena marin alexe
