Focul este efemer

 

Te-am vâzut depărtându-te de lumină

şi m-au înecat lacrimile

Am răscolit jăratecul

până am ţipat de durere

şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori

Acolo mi-am sprijinit fruntea

obosită de iureşul vieţii

Degetele mă dureau groaznic

când s-au cufundat în fântâna lacrimilor

O sete nepotolită de ani mă ardea cumplit

dar mi-am amintit o zi când s-a despicat stânca

apa cristalină mi-a fost balsam

trandafirul alb nu s-a mai vestejit

şi cu ochii deschişi spre zări

şoptind adio etern

am închis cartea cu zile şi nopţi

retrăite aievea cândva

pe sub genele timpului

Focul este efemer

Doar apa are pecetea veşniciei

 

 

elena marin alexe

Ce bine - ar f

 

 

Ce bine-ar fi, în suflet, primăvara

Să primenească, să refacă tot,

Curată, inima s-aducă roade,

Să scape de-al păcatului complot.

 

Ce bine-ar fi, să-ți curățești cărarea,

Să semeni lăcrămioare-n zori de zi,

La sfat să stai cu conștiința trează;

Ce-nseamnă-a fi creștin, sau a nu fi.

 

Ce bine-ar fi, să te privești în taină,

Cu ochiul circumspect, prin sânge sfânt,

Ai înțelege-atuncea foarte bine,

Care ți-e rostul pe acest pământ.

 

Ce bine-ar fi, să-ți înflorească-n viață

Doar fapte în iubire, ne-ncetat,

Iar cei din jur să poată înțelege,

Că Isus ți-e stăpân cu adevărat.

 

Ce bine-ar fi, să-ți poți păstra speranța,

Chiar și atunci când treci prin văi adânci,

Să nu te temi când valul se-ntețește,

Și barca ți se sfărâmă de stânci.

 

Ce bine-ar fi, să ai încredințarea

Că orice-ar fi, și oricât o să doară

De-l ai pe El și-l porți mereu în suflet,

Zilele tale fi-vor primăvară.

 

 

elena marin alexe