joi, 21 iunie 2018

Visul



Am închis o clipă ochii
Să nu văd cer nici pământ,
Întristarea să dispară,
S-aud îngerii cântând.

Pe poteci de aur, pașii
M-au purtat în dulce vis,
Tot amarul se ascunde
Și dispare în abis.

Parcă văd Cetatea sfântă
Cu porți de mărgăritar,
Unde pot intra creștinii
Care sunt salvați prin har.

Numai flori înmiresmate
Se ivesc în calea mea,
Mii de îngeri mă salută,
Trâmbițe prind a suna.

Marea de cristal surâde,
Mă îndeamnă s-o ating,
Deși-i ziua, stele dalbe
Sus pe boltă nu se sting.

Triluri nemaiauzite
Mângâie sufletul meu,
Mă  aud șoptind aievea,
Sunt în cer, la Dumnezeu!

Inima prinde să cânte
Imnul Slavei minunat,
Odă binecuvântată,
Pentru Marele-mpărat.

Așa bucurie mare,
Niciodată n-am avut,
Mă trezesc șoptind o rugă:
Pentru cer am să mă lupt.

Vis țesut pe străzi de aur
Bucuria mi-a aprins
Văd la orizont Iubirea
Ce în brațe m-a cuprins

M-a legat de nemurire,
Viața mi-a pecetluit,
Haină albă, fprp pată,
Din vecii mi-a hărăzit

Să rămân încredințată
Este tot ce îmi doresc,
Vreau în cer, lângă-al meu Tată,
Veșnicia s-o trăiesc.

Incercări de-ar fi să vină,
Avalanșe-n calea mea,
Ține-mă de mână, Doamne,
Pân-ajung în slava Ta.

elena marin alexe

marți, 5 iunie 2018

Promisiunea

Dedicație pentru nepoțica mea, Andreea Dalia Estera, mezina familiei Posteucă Lidia și Sergiu,
cu prilejul botezului Nou Testamental! Fii binecuvântată, cu dragoste din Dumnezeu!






M-ai scris pe palma Ta pentru vecie
Cu slove ce-au unit cer și pământ,
Aleasă grijă ai avut de mine,
Până când eul meu a fost înfrânt.

Mi-ai pus pe umeri haină sclipitoare,
Țesută la gherghef pe Golgota,
Azi mă încearcă-o bucurie mare,
Stau ca o floare albă-n fața Ta.

Îți mulțumesc, din suflet scump Isus,
Al vieții mele Domn și Prieten bun,
Voi face legământ pentru vecie,
Promit naintea Ta să mă supun.

Orice-ar veni, în viața-mi trecătoare,
În ascultare pururi să rămân,
Pe brațul Tău, ocrotitor și tandru,
Tot ce-am să simt, doar ție am să-ți spun.

Și vom vorbi în zilele frumoase,
Dar și în nopți cu stele argintii,
Cu Tine-mpărtășesc a mele șoapte,
Căci Te aștept Isus ca să revii.

Tată m-asculți cu drag în orice vreme,
Și mă îndemni să merg pe drumul Tău,
Îmi place atât de mult să stăm de vorbă,
În sfânt Cuvânt Te regăsesc mereu.

Iubirea Ta, e unică sub soare,
Tu m-ai ales și grija mi-ai purtat,
M-ai infiat, mi-ai pus un tainic nume,
Sunt azi, pe drept, o fiică de-mpărat.

Nu mai e mult și vei veni Isuse,
Să-ți iei mireasa sfântă sus la cer,
În slava Ta cu bucurii nespuse,
Dar, mă gândesc: eu ce am să-ți ofer?

Doar inima-mi întreagă, e obolul,
E tot ce am,acum să-ți dăruiesc
O spală-n sângele ce-a curs odată,
Și crede-mă când spun că: te iubesc!

Pân-ai să vii, privește-mă Isuse,
Sunt o copilă, într-un alb veșmânt,
Care-ți promite azi să te urmeze,
Întreaga viață pe acest pământ.

elena marin alexe






luni, 14 mai 2018

Israel 70

Azi statul ISRAEL aniversează 70 de ani de independență. Mă alătur tuturor celor care poartă Ierusalimul în inima lor și se roagă pentru pacea lui.
Nu uitați:
Din Israel ne vine, mântuirea prin Isus Hristos! Binecuvântați Israelul!


elena marin alexe

miercuri, 9 mai 2018

AȘ VREA SĂ SCRIU

Aș vrea să scriu



De drag de Tine-aș vrea să scriu
În dorul meu nespus,
Cu cer, cu apă, cu pământ,
De patria de sus.

De aș putea, pe nori de cer
Ți-aș condeia poem,
Să afle toți că Te aștept,
Isuse și Te chem.

Din val de mare-aș împleti
Albastre diademe,
Și fruntea Ți-aș împodobi
Cu-a inimii poeme.

Pe munții cei înalți de-aș sta
Să scriu pe iarba crudă,
Alese gânduri, un eseu,
Ce sufletu-mi inundă.

Ți-aș scrie și pe stele, mii
Poeme de iubire,
Să strălucească-n nopți târzii,
Cununi de nemurire.

elena marin alexe

miercuri, 2 mai 2018

RUGĂ PENTRU PASTORUL COPILĂRIEI MELE



Rugăciune pentru pastorul copilăriei mele

Vă invit la rugăciune!
Hapenciuc Orest, pastor baptist, Fălticeni, Ipotești, Bosanci, Podeni, originar din com Șerbăuți a fost internat sâmbătă,28 apr. in Spitalul-Falticeni, apoi a fost transferat la Spitalul Judetean-Sv.pentru investigatii. A suferit un accident vascular. A fost la terapie intensivă dar și-a revenit și a început să mărturisească pe Domnul. Acum este internat pe secția Neurologie a spitalului Județean Suceava. Și-a revenit, vorbește fluent și în românește și ucraineană, spre bucuria celor care il iubesc și prețuiesc. Continuăm să il purtăm în rugăciuni.
Un amănunt: anul acesta cu ajutorul Domnului va împlini 98 de ani! Il iubesc mult, căci el mi-a picurat primele miresme nemuritoare din Dragostea lui Dumnezeu și am descifrat cu el studiind și învățând tainele Bibliei.
Acum doi ani când l-am vizitat la Fălticeni cu fratele meu, ne-am exprimat dorința ca să îi sărbătorim centenarul și știți ce ne-a răspuns: Eii, dacă Domnul vă va da viață până atunci....aș fi bucuros :)
Te iubim frate Orest! Fii binecuvântat! Imi doresc să te sărbătorim la 100 de ani!




elena marin alexe

joi, 1 martie 2018

Petrecere în alb


Cerne Domnul peste tară
Fulgi de nea, imaculați,
Albul lor îmbracă glia
Și copacii supărați.

O perdea de stele dalbe
Cade lin, peste poteci,
Ca-ntr-un basm feeric, totul
Te invită să petreci.

Alb de iarnă, alintată
Sub privirea de copil,
Aduce sublime clipe,
Chiar când vara-i în exil.

Bucurie și splendoare   
Dăruiește Dumnezeu,
Orișicând, în orice vreme,
Alinând sufletul meu.

Pe fereastră-mi trec privirea,
Bogăție-n alb de nea,
Minunată e zăpada,
Vreau să fiu curat ca ea.

Să-mi păstrez la loc de cinste
Haina ce Mi-ai dăruit,
Într-o zi în veșnicie
Voi fi-n alb împodobit.

Cerne Domnul sfânt, Iubire,
Picură balsam din ea,
Peste inimi rătăcite,
Cântă iarăși Dragostea.


elena marin alexe



joi, 25 ianuarie 2018

Refugiul

Rafalele vântului o făcură să grăbească pașii. Dorea să ajungă mai repede acasă, la adăpost de urgia de afară, care parcă nu mai contenea de câteva ceasuri bune. Beba, prietena ei , o grecoaică micuță , dar cu suflet mare se rugase de ea minute întregi:
Hai , mai rămâi...că poate se potolește vântul ăsta spurcat...haiii...cum să pleci acasă pe vremea asta? Să nu ți se întâmple ceva rău pe drum...cu durerea ta de cap, care te chinuie de câteva ore.Îi plăcură vorbele amicei, dar prefera să meargă acasă la ea. Acolo era refugiul ei și putea să se gândească în liniște la ultimile întâmplări care veniseră pe neașteptate și aproape că o striviseră...Abia ieșită în stradă , după câțiva pași, gândurile o copleșeau , o invăluiau , îi biciuiau inima. Auzi într-un târziu telefonul. Cu mâini febrile il scoase din buzunarul hainei și ...auzi vocea ingrijorată a prietenei:
-Sună-mă imediat cum ajungi acasă...să te știu la adăpost ... aș fi vrut să găsești adăpost pentru suflet în casa mea și măcar o vreme să uiți...în fine...ai grijă nu uita să te odihnești bine...Îngăimă...un da, nu uit, draga mea, și închise, oftând adânc. Își cernu amintirile:

Refugiu, scăpare, loc de adăpost, e locul spre care alerg, uneori doar cu gândul înfiripat în nemiloasele clipe de tensiune, cu care nu de putine ori mă confrunt pe parcursul vieții ăsteia.
Cand mă simt confuză, imi e tare greu să mă decid incotro să apuc, mai ales atunci cand gândurile și sentimentele devin din ce in ce mai contradictorii ca și acum când inima mea este contopita intr-o lupta chinuitoare cu propriul eu. Incerc să mă desprind de 'mine' și să scotocesc adânc in odaița intimă a ființei mele și vai câte lucruri, câte gânduri, câte sentimente aproape necunoscute mie, mă invadează brusc și ma fac să nu mă mai recunosc. Realizez repede că ma aflu într-un mare impas și incep să caut rezolvarea cea mai rapidă cu putință. Acum parcă e mai greu...ca niciodată. Nici vizita la buna prietenă nu a rezolvat nimic.
-
Ce bine ar fi, dacă aș avea un burete umed.....gândi cu voce tare, să sterg repede, tot ce nu-mi place, toate slăbiciunile care mă împiedică să văd lucrurile clar, așa cum sunt...In adancul fiintei mele, mă vreau învingătoare cu mine în primul rând, dar e o luptă grea, foarte grea, cea mai grea și oricât m-aș strădui, nu găsesc sprijin și refugiu perfect, să pot depăși în timp util toate temerile, toate nemulțumirile, toate greșelile și toate durerile, îndeosebi cele nespuse. Am căutat adăpost, sfaturi mângâiere, înțelegere, dar am gasit doar o timidă consolare de moment iar eu vreau ceva mai mult, mai absolut,să zic așa...ceva care să mă transforme într-un om puternic, să nu-mi mai plâng de milă...Știu, există un loc de refugoi...unic, la care orice om ar trebui să alerge mai înainte de a-și epuiza ultimile puteri...refugiul perfect...există Cineva care iubește necondiționat, care ascultă, dă cele mai bune sfaturi și eliberează sufletul de strânsoarea durerilor ...care cândva chiar si de pe cruce a absolvit talharul și i-a dat speranță...
Versetul din
Isaia, îi juca înaintea ochilor :Totus El suferintele noastre Le-a purtat si durerile noastre Le-a luat asupra Lui ...El, Domnul Cristos, Refugiul Absolut.
Oare mai sunt oameni care să bea tristețea ca pe apă, așa cuum o face ea? Copleșită de gânduri, în dialogul cu ea, nu observă că începuse viscolul. Vântul înghețat o lovea în față și usturimea o făcu să lăcrimeze. Mai avea puțin și va ajunge acasă, își spuse ca să prindă curaj.
La colțul străzii, învelită într-o pătură se clătina o măgâldeață.
-Ce faci aici copile...pe vremea asta...? Tu nu ai casă, părinți? Vru să treacă mai departe, grăbită de necazurile ei, dar vocea copilului o opri în loc:-Tanti...eu am numai mamă , dar...mama este bolnavă și nu avem pâine...poate ai mata ...scânci mogâldeața. ..Ceva se frânse în ea. Se apropie ce copil și văzu că dârdâia din tot corpul micuț și neajutorat. Înfășură pătura mai bine în jurul copilului și o împinse instinctiv înainte, spunându-i:
-Hai cu mine! Te rog ...hai, vedem noi ce facem...
Ajunseră repede. Desfăcu pătura de pe copil și atunci văzu că era o fetiță, îmbrăcată sumar, cu picioarele goale ...în niște încălțări prea mari pentru ea. O așeză pe canapea în bucătăria mică, dar primitoare. Dădu drumul la aragaz și puse ibricul de ceai. Îi puse fetiței dinainte o tăviță cu pișcoturi, ce mai rămăse de la sărbători și o căniță cu ceai. Nu trebui să o invite, căci micuța se repezi la dulciuri și se grăbi să sorbească din ceaiul cald.

-Cum te cheamă, micuțo?
-Florica, doamnă! Dar mama îmi spune Icuța...
-Am să-ți spun și eu tot Icuța, vrei?
-Sigur că vreau...vreau, dar mai aveți ceva să mănânc? De ieri nu am mai gustat nimic...nici mama...și o lacrimă se ivi la colțul ochilor micuței musafire. Ii umplu farfurioara cu biscuiți.
O privi hipnotizată câteva clipe, apoi se repezi la cămară. Într-o sacoșă îngrămădi de-a valma : făină, cârnați, slănină afumată, orez, o sticlă de lapte, una de uiei și cartofi. Căută prin dulapul de haine și scoase câteva lucrușoare cu care o înveșmântă pe copilă. Găsi și niște șosete de lână mai mici. Când să iasă pe ușa cu micuța, își aminti brusc:
-Mama ta are febră? Să iau cu mine niște medicamente, spuse și deschise la iuțeală un sertar de la comodă de unde își umplu buzunarele. Micuța o privea cu ochii mari și calzi...

Mergeau repede spre casa Icuței. Inima îi bătea năvalnic. Un zâmbet îi inflori pe chip. Găsise refugiul. Era ascuns în dragostea față de aproapele.

elena marin alexe

marți, 9 ianuarie 2018

Klaus Johannis

Ați dezamăgit domnule președinte! 😪

Am fost printre cei care, atunci cand v-au dat votul, au sperat că, dv, ca și creștin practicant , autentic, veți conduce România prin prisma Bibliei pe care o cunoașteți. Cum să nu știți că Ierusalimul este de fapt și de drept capitala hotărâtă de însuși Dumnezeu, pentru Israel, poporul ales? Eu cred că știți dar vă lipsește curajul de a spune albului alb și negrului negru. Spun asta ținînd cont și de alte declarații la alte subiecte în care răspunsul dv a fost ambiguu. Ne-ați dezamăgit domnule Johanis!
Ce frumos ar fi fost să nu vă deziceți de adevărul Scripturii! Nu vă gândiți că veți da socoteală într-o zi pentru ezitare...conservare...abținere?

 Încă mai sper și nu numai eu, că veți cere lumină din LUMINĂ , asupra hotărârilor pe care le veți mai lua. Apărați adevărul, cu orice preț, d-le președinte, căci aveți această responsabilitate. 
Isus Hristos este : CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA!

elena marin alexe

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

O altfel de urare



Dragii mei, Prieteni, fraţi
Azi cu toţi vă adunaţi
Cuvântu-mi să-l ascultaţi
Mai departe să-l purtaţi.
Iată, Anul Nou se-arată,
A pornit în lumea toată,
Să dea Domnu-n România
Să răsară şi să crească
Dragostea, prietenia.
Să-mplinim ce-a spus Scriptura,
Dintre noi să piară ura,
Să-nflorească doar Iubirea
Între fraţi, între surori
Şi în loc de vorbe rele,
Să ne-ntâmpinăm cu flori.
Pe părinţi să-i respectăm,
Cât putem să-i ajutăm
Hai să ne-ndemnăm la bine,
Eu pe tine, tu pe mine.
Să citim des în Scriptură
Și să fim atenți ...la gură,
Pe copii să-i creştem bine,
Cu învăţături creştine,
Să-L iubim pe Dumnezeu
Şi pe Hristos Fiul Său!
Să-nvăţăm ce e răbdarea,
Cinstea, mila, bunătatea,
Dărnicia şi dreptatea.
Vă doresc, la toţi, să fiţi
Împliniţi şi fericiti,
Cât va voi Dumnezeu,
Ocrotiţi de orice rău.
Dacă Îl vom asculta
Fața-I sfântă vom vedea
La anul şi LA MULŢI ANI!

elena marin alexe