Mereu aceeaşi placă
aceleaşi nopti târzii
rămân abandonată
pe străzile pustii
La iarnă voi ajunge
deasupra Mării Moarte
voi adormi în valuri
să uit de tot şi toate.
Nervos timpu-n oglindă
scrâşneşte de necaz
eu cu batista albă
sterg lacrimi pe obraz
De-atâta aşteptare
mi-e sufletul bolnav
tu eşti aşa departe
cu zâmbetul suav
Si parcă viaţa asta
nu are nici un rost
tot ce-am făcut eu bine
am nimerit... dar prost
elena.m.alexe 2011



