joi, 9 mai 2013

Când cerul se contopeşte...

Această primăvară mi-a cernut pe inimă nori negri şi am crezut că nu voi mai putea scrie niciodată. Dar, m-a atins Dragostea Lui şi gândurile triste au fugit departe de mine, iar aripile sufletului caută acum zborul spre Înalt.
Elena merge mai departe...

Ating cu degetele oarbe
zarea depărtată.
Nu mă mai mir
că cerul se contopeşte
doar acolo cu marea pătimaşă
de rugăciuni
şi pădurea pierdută
din ochii mei..
De-o veşnicie aproape
sunt amestecate
într-un pahar uriaş
de cristal pur
din care bea Dumnezeu,
doar când
arşiţa şi durerea pământului
ajung până la inima Lui,
la al treilea cer.
Atunci privirile mele
împrumută albastrul cerului
şi-l depozitează
în adâncul sufletului.
Elena M . Alexe

8 comentarii:

Andrei Răduţu spunea...

Toate cele bune doamna Elena, frumoasa poezia :)

elena marin-alexe spunea...

Andrei Răduţu
Mulţam tinere :)

Maria spunea...

Va imbratisez cu drag si va transmit toate urarile de bine! Norii negri apar doar pentru a ne anunta ca trebuie sa mai rasara si Soarele...Trebuie sa mergeti mai departe. Din cand in cand, facem cu totii cate un popas. Sa va fie toate zilele senine.

elena marin-alexe spunea...

Maria
Mulţumiri, pentru încurajări, draga mea!
Gânduri bune, de la Vrancea!

Mariana spunea...

Hristos a înviat!
Zile pline de bucurie de la Hristos, Bucuria noastră!

elena marin-alexe spunea...

Mariana
Multumesc, draga mea! Intr-adevar, El este bucurie...

Monna Tabita ALBU (Novacescu) spunea...

Elena draga mea...fiecare nor este asternutul picioarelor LUI.
Nu uita fiecare incercare are drept scop sa te salte inca o treapta pe scara Credintei. Te pup

elena marin-alexe spunea...

Monna Tabita ALBU (Novacescu)
Da, ai dreptate, Monna draga! Te pup si eu, draga mea!