vineri, 22 decembrie 2017

Sărbători fericite

URARE pentru toți prietenii din virtual

Sărbătoarea Naşterii Domnului se apropie cu paşi repezi.Observăm asta din freamătul mulţimii prin pieţe şi supermarketuri. Oamenii se grăbesc să-şi cheltuie micile economii de peste an pentru a-şi face sărbătorile cât mai abundente. Să fiu sinceră, nu văd nimic rău în asta. Nu pot să fiu făţarnică şi să afirm că eu nu mă pregătesc mai intens de sărbători, ca fiecare om. Cât de săracă ar fi o familie, tot se străduieşte să aibă masa îmbelşugată de sărbătoarea Crăciunului.Se spune că masa încărcată înveseleşte inima. Sunt de acord şi cu asta, doar că mie personal doar masa încărcată și casa împodobită nu-mi poate aduce zâmbetul pe chip şi nici bucuria sufletului. 
Ce ar însemna "Crăciunul" fără CEL sărbătorit, adică fără Mesia, cel proorocit de Isaia? Din punctul meu de vedere, NIMIC. Aşadar mă voi bucura în stilul meu: voi petrece alături de familie, îmi voi împodobi casa, masa, dar şi sufletul care tânjeşte după nemurire. Pentru mine podoaba specială de Crăciun este Domnul Isus Hristos, darul nepreţuit pe care l-a dat Dumnezeu tuturor oamenilor, deci şi mie. Nu pot sărbători fără EL. Vă sfătuiesc să faceţi la fel, dragii mei. Şi nu uitaţi, spuneţi copiilor voştri ce înseamnă de fapt "Crăciunul", cine este Isus Hristos, Regele Regilor și Împăratul Împăraților. și nu uitați : El a venit printre oameni să se nască și să moară pentru ca noi să avem viață veșnică.

Noi, fam. Alexe vă dorim tuturor prietenilor mei din virtual, să aveţi pe lângă masa bogată şi casa frumos împodobită,, la loc de cinste, pe Mesia, Domnul nostru iubit.
Sărbători fericite în LUMINA LUMI

elena marin alexe

luni, 18 decembrie 2017

Despre Regele Mihai l

pelerinaj...
Am lăsat o lacrimă și un crin alb, în memoria MS Regele Mihai l, la Palatul Regal.Am stat opt ore, la cea mai decentă coadă, din toată viata mea!
Se vorbea încet și fiecăruia i se citea pe chip, tristețe, regret, dar și o dorință de a ajunge la catafalcul regelui în semn de respect. Ca niciodată toate televiziunile s-au străduit să redea cât mai fidel adevărata istorie a regelui obligat să abdice. Și uite așa, au aflat românii că de fapt trenul încărcat cu tabloui și lucruri de preț, a fost o ficțiune bine pusă în scenă de regimul comunist, cu care ne-a alimentat încă de pe băncile școlii. Mă umple o silă fără margini, gândindu-mă la mîrșăvia acelor oameni cu sufletul ciuntit, incapabili de adevăr și bravi slujitori ai minciunii.  Biblia spune clar că tatăl minciunii este diavolul, așa că …
Auzeam în jur unele expresii: -iartă-ne Doamne, iartă-ne Majestate că tare am fost proști…cum să nu ieșim toți în stradă, după revoluție , să cerem să vii înapoi în țară…Așa de trist mi-au sunat aceste vorbe că mi s-a strâns sufletul de durere și de milă pentru rege, care a avut o viață ruinată, un destin tragic încă din copilărie. Acolo în jurul Palatului regal, la o coadă imensă, solemnă, era un dute vino comtinuu, căci oamenii veneau, își legau  florile albe de fiarele gardului de la palat și tăcuți se reîntorceau la coada să-și aștepte rândul la catafalc.
Orele se scurgeau chinuitor de incet, dar nimeni nu se plângea de oboseală. Cred că nu ne gândeam la asta ci așteptam să ajungem în sala tronului să-i spunem  măcar prin gestul nostru, că ne pare rău, că l-am iubit, dar totul ne-a stat împotrivă, mai ales minciunile care au denaturat istoria și ne-au spălat creierul. În copilărie tatăl meu mi-a povestit cu lacrimi despre regele Mihai , pe care ostașii l-au iubit. Tatăl meu a fost prizonier în Siberia și ar fi murit acolo, iar eu nu aș mai fi existat dacă regele nu ar fi semnat armistițiul româno-sovietic. Povestirile tatălui meu ar concura cu cele mai tari filme de groază și teroare. Am să vă redau doar o fărâmă:Siberia , viscol, un foc la care se incălzeau cazacii , amenințare cu armele pentru soldații  români, luați prizonieri, care se apropiau mai mult de căldură…Femei soldat, rusoaice, care îi obligau pe prizonierii români să-și dea jos pantalonii…și îi băteau cu patul armelor la fund…în hohotele de rîs  cumplite ale rușilor…tatăl meu a căzut jos și rusoaica l-a lovit cu arma în cap și la somat în rusește: ” ea strileaiu tebea celavek”…(am scris cum se aude)
Pentru gestul istoric al regelui Mihai l, de la 23 august, tatăl meu l-a iubit foarte mult pe rege și mi-a inoculat respectul față de acesta.  Dar atașamentul acesta i-a adus neplăceri mai târziu, căci pentru câteva vorbe: "Regele și patria”, "Regele nu este trădător"  "Trăiască Regele"  i s-a făcut dosar de către comuniști și nu a mai putut fi angajat în nici un loc de muncă niciodată, așa că a muncit particular având meserie de tinichigiu. Îmi amintesc că începea munca pe undeva, la cîte o instituție și la două zile îi sosea dosarul și era dat afară…venea acasă plângînd. Asta mi-a marcat copilăria. Din respect pentru amintirea tatălui meu am dorit să ajung la funeraliile  Majestății Sale și să depun o floare albă, curată, ca sufletul lui bun.

Mi-am dorit foarte mult să ajung la Palatul regal, la catafalcul regelui, în amintirea și memoria tatălui meu. Nu a fost ușor, căci coada era kilometrică, dar atât de solemnă, decentă, cum nu mi-am închipuit. Oamenii îngândurați, triști, meditau în tăcere li multe lacrimi au curs...lacrimi de neputință, de regret, cine știe? Un lucru este sigur că românii au avut o revelație, ce ar fi fost împlinită dacă nu ar fi fost manipulați în mod josnic. Am fost laolată într-o unitate perfectă, fără diferență de religie, vîrstă și chiar apartenență politică. Toți ca unul ne-am plâns regele și am deplâns tragicul lui destin.

Dacă Regele a greșit sau nu în hotărârile lui, sau în viața lui, nu are nimeni drept să-l judece, căci dacă vrei să judeci pe cineva, spune o veche zicală, umblă măcar o zi încălțat în bocancii lui...Judecata fiecăruia  dintre noi  aparține doar dreptului Judecător, Regelui Regilor, Domnului Hristos.Cu siguranță nu voi uita niciodată acest pelerinaj, căci cum să-l numesc altfel? Da, un pelerinaj în care românii au întâlnit sobrietatea, bunul simț, clasa, decența, solemnitatea și bunul gust afișat nu ostentativ ci discret, cu eleganță de reprezentanții caselor regale din Europa și nu numai.


Timpul s-a scurs repede, dar un gând nu mi-a dat pace, pe timpul orelor ce le-am petrecut în pelerinaj la rege: oare cum ar fi fost România,  noi cum am fi  acum, dacă…Se lasă seara peste Palat, peste gândurile mele și peste albul florilor care capătă nuanțele  nopții de veghe.

 Doamne ai milă de poporul romîn, binecuvântează România!



elena marin alexe

marți, 5 decembrie 2017

Regele a murit

Astăzi 5 Dec. 2017 a încetat din viață Majestatea Sa, Regele Mihai I
 Din nefericire noi am pierdut ocazia de revenire ia verticalitate, ca și popor.Acum foarte mulți își pun masca regretului pe obrazul terfelit și viclean, abordând o tristețe și chiar declarând doliu național. Pentru mine va rămâne neuitată ziua în care domnul Iliescu nu i-a permis Majestății Sale să revină în România și a fost expulzat din aeroportul Otopeni.

Nu veți fi uitat Majestate, nici mesajul dumneavoastră- NIHIL SINE DEO!


elena marin alexe