Se afișează postările cu eticheta golgotă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta golgotă. Afișați toate postările

miercuri, 12 decembrie 2018

Nu-i drumul prea lin


dedicație, cu iubire, familiei pastorului meu Eugen Dan


Se macină lacrimi în moara durerii,
Suspinele gem în surdină,
Apun albe zile sub vălul tăcerii,
Iar dramele -n inimi se-anină.

Biet sufletul rabdă furtuni de tot felul,
Talazuri se-abat să-l doboare,
E-o luptă de veacuri, e- ură,
Dar totul se stinge, dispare,

Când ruga fierbinte mai suie calvarul,
Topită-n șuvoiul de lacrimi,
În cer se ridică din nou stăvilarul,
Și curăță sângele patimi.

Nu-i drumul prea lin, nici cu flori nu-i cărare,
E greu de trecut prin strâmtură,
Să cânți, să zâmbești, când în inimă doare,
Iubire să semeni pe zgură.

Dar totul va trece în ziua măreață,
Hristos te va ține de mână,
Uita-vei amarul din fosta viață,
Pe frunte -ți va pune cunună.

Cu cete de îngeri în coruri celeste,
Ferice vei fi pe vecie,
La masă cu Domnul Iubirii e bine,
Acolo e doar bucurie.

Ridică-ți privirea spre cerul din tine,
Pe buze să scrii rugăciune.
Vei fi fericit, mâna Lui să te-aline,
În taină la greu și la bine.


elena marin alexe Dec. 2018




luni, 18 decembrie 2017

Despre Regele Mihai l

pelerinaj...
Am lăsat o lacrimă și un crin alb, în memoria MS Regele Mihai l, la Palatul Regal.Am stat opt ore, la cea mai decentă coadă, din toată viata mea!
Se vorbea încet și fiecăruia i se citea pe chip, tristețe, regret, dar și o dorință de a ajunge la catafalcul regelui în semn de respect. Ca niciodată toate televiziunile s-au străduit să redea cât mai fidel adevărata istorie a regelui obligat să abdice. Și uite așa, au aflat românii că de fapt trenul încărcat cu tabloui și lucruri de preț, a fost o ficțiune bine pusă în scenă de regimul comunist, cu care ne-a alimentat încă de pe băncile școlii. Mă umple o silă fără margini, gândindu-mă la mîrșăvia acelor oameni cu sufletul ciuntit, incapabili de adevăr și bravi slujitori ai minciunii.  Biblia spune clar că tatăl minciunii este diavolul, așa că …
Auzeam în jur unele expresii: -iartă-ne Doamne, iartă-ne Majestate că tare am fost proști…cum să nu ieșim toți în stradă, după revoluție , să cerem să vii înapoi în țară…Așa de trist mi-au sunat aceste vorbe că mi s-a strâns sufletul de durere și de milă pentru rege, care a avut o viață ruinată, un destin tragic încă din copilărie. Acolo în jurul Palatului regal, la o coadă imensă, solemnă, era un dute vino comtinuu, căci oamenii veneau, își legau  florile albe de fiarele gardului de la palat și tăcuți se reîntorceau la coada să-și aștepte rândul la catafalc.
Orele se scurgeau chinuitor de incet, dar nimeni nu se plângea de oboseală. Cred că nu ne gândeam la asta ci așteptam să ajungem în sala tronului să-i spunem  măcar prin gestul nostru, că ne pare rău, că l-am iubit, dar totul ne-a stat împotrivă, mai ales minciunile care au denaturat istoria și ne-au spălat creierul. În copilărie tatăl meu mi-a povestit cu lacrimi despre regele Mihai , pe care ostașii l-au iubit. Tatăl meu a fost prizonier în Siberia și ar fi murit acolo, iar eu nu aș mai fi existat dacă regele nu ar fi semnat armistițiul româno-sovietic. Povestirile tatălui meu ar concura cu cele mai tari filme de groază și teroare. Am să vă redau doar o fărâmă:Siberia , viscol, un foc la care se incălzeau cazacii , amenințare cu armele pentru soldații  români, luați prizonieri, care se apropiau mai mult de căldură…Femei soldat, rusoaice, care îi obligau pe prizonierii români să-și dea jos pantalonii…și îi băteau cu patul armelor la fund…în hohotele de rîs  cumplite ale rușilor…tatăl meu a căzut jos și rusoaica l-a lovit cu arma în cap și la somat în rusește: ” ea strileaiu tebea celavek”…(am scris cum se aude)
Pentru gestul istoric al regelui Mihai l, de la 23 august, tatăl meu l-a iubit foarte mult pe rege și mi-a inoculat respectul față de acesta.  Dar atașamentul acesta i-a adus neplăceri mai târziu, căci pentru câteva vorbe: "Regele și patria”, "Regele nu este trădător"  "Trăiască Regele"  i s-a făcut dosar de către comuniști și nu a mai putut fi angajat în nici un loc de muncă niciodată, așa că a muncit particular având meserie de tinichigiu. Îmi amintesc că începea munca pe undeva, la cîte o instituție și la două zile îi sosea dosarul și era dat afară…venea acasă plângînd. Asta mi-a marcat copilăria. Din respect pentru amintirea tatălui meu am dorit să ajung la funeraliile  Majestății Sale și să depun o floare albă, curată, ca sufletul lui bun.

Mi-am dorit foarte mult să ajung la Palatul regal, la catafalcul regelui, în amintirea și memoria tatălui meu. Nu a fost ușor, căci coada era kilometrică, dar atât de solemnă, decentă, cum nu mi-am închipuit. Oamenii îngândurați, triști, meditau în tăcere li multe lacrimi au curs...lacrimi de neputință, de regret, cine știe? Un lucru este sigur că românii au avut o revelație, ce ar fi fost împlinită dacă nu ar fi fost manipulați în mod josnic. Am fost laolată într-o unitate perfectă, fără diferență de religie, vîrstă și chiar apartenență politică. Toți ca unul ne-am plâns regele și am deplâns tragicul lui destin.

Dacă Regele a greșit sau nu în hotărârile lui, sau în viața lui, nu are nimeni drept să-l judece, căci dacă vrei să judeci pe cineva, spune o veche zicală, umblă măcar o zi încălțat în bocancii lui...Judecata fiecăruia  dintre noi  aparține doar dreptului Judecător, Regelui Regilor, Domnului Hristos.Cu siguranță nu voi uita niciodată acest pelerinaj, căci cum să-l numesc altfel? Da, un pelerinaj în care românii au întâlnit sobrietatea, bunul simț, clasa, decența, solemnitatea și bunul gust afișat nu ostentativ ci discret, cu eleganță de reprezentanții caselor regale din Europa și nu numai.


Timpul s-a scurs repede, dar un gând nu mi-a dat pace, pe timpul orelor ce le-am petrecut în pelerinaj la rege: oare cum ar fi fost România,  noi cum am fi  acum, dacă…Se lasă seara peste Palat, peste gândurile mele și peste albul florilor care capătă nuanțele  nopții de veghe.

 Doamne ai milă de poporul romîn, binecuvântează România!



elena marin alexe

duminică, 9 aprilie 2017

El restaurează




Aripa zorilor m-a adus la poala crucii
am dorit ca lacrima mea
să fie prima rouă a dimineții
dar cu greu am mai găsit un loc
în marea de lacrimi care scălda piciorul crucii Lui.
Suspinurile mele s-au împletit
cu durerile îngenunchiate
am plâns până s-a topit inima în mine
apoi mi-am făcut o învelitoare din lacrimi
să-mi acopere duhul zdrobit.
El nu disprețuiește
El iartă, iubește fără margini.
alină și vindecă,
Restaurează pentru veșnicie.

elena marin alexe

miercuri, 5 aprilie 2017

Suspendarea a luat sfârșit

     
Cunoaștem decizia luată în dreptul pastorului Ianovici azi 5 Aprilie. I s-a ridicat suspendarea, va fi pastor secundar la Betel pînă în luna Decembrie, până la o nouă ședință de alegeri.Dumnezeu s-a dovedit încă odată,  Stânca de ajutor pentru cei care se unesc în post și rugăciune și ne-a demonstrat că El rămâne credincios promisiunilor  Sale.
Ce va fi în viitor, ce va face pastorul Ianovici ? Cred că va rămâne să slujească în biserica Betel. Toți cei care ne-am rugat și l-am susținut pe pastor, ne bucurăm nespus și mulțumim Domnului, dar să nu uităm un lucru important: avem "dezlegare" la rugăciune în Dragoste. Așa că rămânem cu toată inima și sufletul în toate lucrurile bune oameni ai rugăciunii.

Am fost cam dură în articolul precedent despre Ștefan Ivan, îmi pare rău,  însă afirmațiile lui de pe blog m-au descumpănit oarecum și am pus cap la cap mesajele trimise de membri de la Betel și totul s-a legat iar întristarea mea a fost mare. Am spus adevărul iar adevărul este dureros. Totuși sper ca lucrurile să apuce pe un vad binecuvântat între cei doi pastori spre beneficiul creșterii spirituale din biserică. Cred că fiecare am avut de învățat o lecție de viață din toată această poveste adevărată.
Dumnezeu să aline rănile încă deschise ale pastorului Florin Ianovici, să-l ajute să ierte și să iubească. La fel am aceleași așteptări de la Ștefan Ivan, care ar trebui  acum să pună balsam de cuvinte și fapte frumoase, trecute prin dragostea divină, pe relația lui cu pastorul Ianovici, căci Dragostea este ingredientul principal fără de care nimeni nu poate spera cerul binecuvîntat.
Acum, biserica Betel, dar și noi ceilalți ne vom putea bucura de îndemnurile pastorului Ianovici. Dumnezeu să-l folosească în lucrarea Sa.



Doamne dă izbândă, Doamne binecuvântează poporul Tău !

elena marin alexe




sâmbătă, 22 octombrie 2016

Mă plouă cu gânduri


Mă plouă cu gânduri, mă duce
spre patria mea, spre liman,
îmi plec rugăciunea sub cruce,
acolo găsi-voi alean.
.
E toamnă, afară şi-n mine,
se scutură frunzele, cad,
azi picură stropii de lacrimi,
îmi umplu al inimii vad.

Cămara mi-e plină de toate,
dar inima mea s-a golit,
în ea a rămas dor de ceruri,
de Domnul meu, Bun şi iubit.

E toamnă, şi cerul, jeleşte,
creştinii sunt tot mai puţini,
e greu, drumu-i strâmt pe la cruce,
iar calea-i bătută cu spini.

Răbdarea-i pe ducă, se pierde,
nădejdea-i căzută şi zace,
iar dragostea-i stinsă, pe-alocuri,
grijile vin, nu-mi dau pace.

Mă plouă cu gânduri, mă doare,
ulei toarnă-n candela mea,
coboară Isuse la mine,
doar Tu toamna-mi vei lumina.

E toamnă, pe-altarul din mine,
cad stropi reci şi brumă mereu,
azi vreau să aprind foc, să ardă
doar dragostea lui Dumnezeu.
elena marin alexe

joi, 2 octombrie 2014

Cearcănul nopţii


 În inima mea e-o golgotă de lacrimi,
O zare arzând peste soarele mut.
Mă frâng deseori sub asaltul de gânduri
Şi cad în duelul cu timpul pierdut.

Am aripa frântă, lovită de moarte,
Aş vrea să răscumpăr acum ce-am vândut.
Citesc, să m-aline Cuvântul din carte,
Cu El peste multe-ncercări am trecut.

Durerea din suflet mă ţine în cleşte,
Îmi tremură ochiul stins în orbită,
Când cearcănul nopţii privirea-mi răneşte,
Freamătă răul ascuns în ispită.

Dar ştiu, că de sus, Cineva mă veghează,
Frunzele cad, dar eu rămân undeva,
Nădejdea nu pleacă, mă-ndeamnă: Fii trează!
În noaptea adâncă răsare o stea.

Atunci, dialogul timid se-nfiripă,
Îl rog umilită: Mă scapă Isus!
Iar El îmi răspunde, la preţ de o clipă,
Şi înspre Lumină mă-nalţă mai sus.



vineri, 12 septembrie 2014

BUCUREŞTI


Am respirat aerul capitalei preţ de câteva zile.
Mai întâi am descoperit Centrul vechi al Bucureştiului, care m-a încântat, purtându-mi gândurile şi amintirile spre alte vremuri...de mult apuse. În contrast cu arhitectura veche, două motoare de ultimă generaţie par rătăcite pe aici...

Cântăreţii ambulanţi te fac să te întorci în timp...




În altă zi am colindat pe Calea Victoriei şi am fost la Ateneu..

La statuia lui Carol ...se filma o scenă ...

În spatele meu Palatul regal încă îşi păstrează distincţia şi misterele...
Am lăsat o amprentă în răcoarea fântânilor de la Piaţa Universităţii, care dacă ar putea...multe ar avea de povestit.

Seara am poposit până târziu la Cărtureşti, la taifas cu Van Gogh..

Când am plecat, la închidere, Cărtureştiul ne privea cu ferestrele atinse de lumină...
Noapte bună, Bucureşti! Mulţumesc Simo!


joi, 19 septembrie 2013

Hai noapte..


Hai noapte
scutură-ţi întunecimea pletelelor
peste umărul aplecat
al pământului ce sprijină zările albastre,
când tăcerea vinovată subjugă
marginile cerurilor îngenunchiate
spre dealul Golgota,
punct forte al universului.
Docilă, ca
toamna asta despletită de patimi,
las în urmă
arome de struguri copţi
şi gutui galbene ca ceara
lumânărilor de pe altarul
Dragostei Lui
şi păşesc spre orizont..

-Hai noapte pe drumuri bătătorite
de suflete hoinare.
Eu te urmez la pas
până voi învinge
oboseala!

elena marin alexe