joi, 19 septembrie 2013

Hai noapte..


Hai noapte
scutură-ţi întunecimea pletelelor
peste umărul aplecat
al pământului ce sprijină zările albastre,
când tăcerea vinovată subjugă
marginile cerurilor îngenunchiate
spre dealul Golgota,
punct forte al universului.
Docilă, ca
toamna asta despletită de patimi,
las în urmă
arome de struguri copţi
şi gutui galbene ca ceara
lumânărilor de pe altarul
Dragostei Lui
şi păşesc spre orizont..

-Hai noapte pe drumuri bătătorite
de suflete hoinare.
Eu te urmez la pas
până voi învinge
oboseala!

elena marin alexe

2 comentarii:

*ELENA* spunea...

Docilă, ca
toamna asta despletită de patimi,
las în urmă
arome de struguri copţi
şi gutui galbene ca ceara
lumânărilor de pe altarul
Dragostei Lui
şi păşesc spre orizont..
Superb acest poem draga mea Tiză!
Vă doresc o săptămână frumoasă
și plină de bucurii!
Cu mare drag vă îmbrățișez!

elena marin-alexe spunea...

Elena
Mulţumesc pentru popas, draga mea tiză! Să-ţi fie ziua senină!