De n-aş şti că mâna-Ţi blândă
Mă cuprinde şi mă ţine
Aş simţi o grea osândă
Cuibărindu-se în mine
Şi în gânduri întristarea
Loc şi-ar căuta degrabă
Iute-ar fugări cântarea
Uscând verdele de iarbă
Aş rămâne-nsingurată
Căutând prin lacrimi cerul
Inima-mi abandonată
Ţi-ar dispreţui misterul
Dar în braţele divine
Simt iubirea ce mă poartă
Ma agăţ cât pot de Tine
Şi te chem pe nume Tată
Chiar de viaţa nu-i prea lină
În aceste vremuri rele
Voi continua-n lumină
Drumul meu croit spre stele
Cu iubire şi speranţă
Să trec de-ale lumii meandre
Culegându-mi dimineaţă
De pe boltă raze tandre
Un mănunchi de bucurie
Îl voi depăna în gheme
Să trimet spre zări solie
Îngerilor diademe
Mă cuprinde şi mă ţine
Aş simţi o grea osândă
Cuibărindu-se în mine
Şi în gânduri întristarea
Loc şi-ar căuta degrabă
Iute-ar fugări cântarea
Uscând verdele de iarbă
Aş rămâne-nsingurată
Căutând prin lacrimi cerul
Inima-mi abandonată
Ţi-ar dispreţui misterul
Dar în braţele divine
Simt iubirea ce mă poartă
Ma agăţ cât pot de Tine
Şi te chem pe nume Tată
Chiar de viaţa nu-i prea lină
În aceste vremuri rele
Voi continua-n lumină
Drumul meu croit spre stele
Cu iubire şi speranţă
Să trec de-ale lumii meandre
Culegându-mi dimineaţă
De pe boltă raze tandre
Un mănunchi de bucurie
Îl voi depăna în gheme
Să trimet spre zări solie
Îngerilor diademe
elena marin alexe




