NU-I TIMP

În vie cade bruma cernută cu tristețe

dintr-un pocal măiastru, de dincolo de nori,

Se-abat în minte umbre mă cheamă cu blândețe,

iar somnul se ascunde până la primii zori.

Învăluite-n ceată, trec amintiri rebele,

cum au ajuns acolo, aproape că nu știu.

Dar toamna răvașește iar, clipele acele

le poartă-n avalanșa, lăsând un loc pustiu.

Îmi lăcrimează gândul, mă strigă neputința,

o mâna se-ntinde , mă mângâie duios,

Sufletul meu alină, se curmă suferința,

rămân în siguranță, în palma lui Cristos.

Nimic din asta lume nu are importanță,

nimic nu mă abate din drumul ce-am ales,

Doar jertfa -Ți de pe cruce, ea are relevanță,

din clipa-ncare Doamne, din tină m-ai cules.

Nu-i timp, aleargă ceasul și zilele-s rutine

sunt copleșită-adesea și iarăși mă gândesc...

Mă lupt cu mine însămi când îndoiala vine,

ce pot să fac, Isuse, Tu știi că Te iubesc.

 

elena marin alexe


 

 

eu si Tu

 eu şi Tu...


eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină
ce grija mi-o poartă şi calea-mi arată.

eu rugi adunate, Tu milă, dreptate,
eu neascultare, Tu pace, iertare.

eu pumn de tărână, Tu mă porţi de mână ,
mă conduci prin lume spre-o ţară anume.

eu plâng în neştire, Tu plin de iubire
în braţe mă ţine, la greu şi la bine.

eu mâna ce scrie, Tu eşti veşnicie,
cuprinzi efemerul, descoperi misterul.

eu deşertăciune, Tu har şi minune,
eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri.

eu slabă speranţă, Tu-mi dai siguranţă,
în ziua ce vine să fiu tot cu Tine.

eu abandonată, Tu frate şi tată,
eu îngrijorare, Tu raza de soare.

eu o stea în noapte, Tu eternitate,
mă-nfăşori în vreme, n-am de ce mă teme.


elena marin alexe - din vol. Am rătăcit printre cuvinte

Viață efemeră

 

Adeseori mă simt străină-n lume
şi buzele-mi şoptesc doar al Tău nume.

Nu-mi găsesc loc în viaţa trecătoare,
sunt biată umbră, rătăcind sub soare.

Mă pierd în amănunte şi când sufăr
încui sub lacăt greu, inima-n cufăr.

Şi nu l-aş mai deschide niciodată,
aş pune lanţuri grele şi pe poartă.

Vreau numai ochiul Tău să mă zărească,
pe drumul lung m-ascund sub bolt-albastră.

Şi cum Îți spun, mă pierd mereu în mine,
şi printre lacrimi caut zări senine.

Mă regăsesc în Tine, când mă caut,
Spre ceruri urc în armonii de flaut.

 

elena marin alexe

Depinde din ce unghi priveșt

Gândul zilei mele

 

 

 

Ca om ești tentat să îți atribui merite în diverse momente ale vieții.

De ex. Spui și crezi că dacă ai un servici bine plătit, este pentru-că ai reușit să te impui prin inteligență muncă și abilitate.

Dacă performezi în sport, medicină, agricultură, cercetare, artă, afacere, gastronomie, sau în orice altceva ai tendința firească să crezi că efortul tău, talentul, dăruirea ta, au fost și sunt la temelia succesului. Asta dacă privești prin unghiul minuscul al ființei umane.

Altfel ai întelege, dacă ai privi în plan duhovnicesc.

Oare ai mai fi excelat dacă erai lovit de vreo boală, sau dacă ai fi avut un accident?

Ce s-ar alege de succesul tău dacă ai surzi, ai rămâne orb, dacă ai fi lovit de vreo pareză etc.

Renunță să mai privești tot ce poți fi, ce poți face, din perspectivă umană.

Reușitele "mele și ale tale" sau, ale lui Dumnezeu pentru noi?

Depinde din ce unghi privești!

 

 

 

elena marin alexe

 

Încă o zi

 

Se-ascunde soarele în nori

jucându-se, de-a baba oarba,

pe umeri poartă dulci fiori,

din foc îşi împleteşte salba.

Se-opreşte ades pe ramuri reci,

sărută frunzele cu teamă,

coboară-agale pe poteci,

lăsându-le pe jos să geamă.

Când în sfârşit a ostenit,

adoarme pe un vârf de munte,

surâzător şi fericit

sub vălul stelelor cărunte.

Dar mâine este-o altă zi,

când iar coboară de pe creastă,

de dimineaţă s-o trezi

cu raze, adunate-n traistă.

La fel ca soarele şi eu

colind pe munte, sau pe vale,

mă odihnesc de gând hoinar

şi-mi lepăd lacrima de jale.

De multe ori imi este greu,

dar nu m-opresc din alergare,

cu Domnul îmi este ușor,

să trec prin orice încercare.

Mereu Mi-a spus să nu mă tem,

în lume voi avea necazuri,

dar El Cârmaciul credincios,

va-nvinge orișice talazuri.

Mă va purta pe brațul Lui,

cu dragoste și cu blândețe,

cu El alături nu mă tem,

mă înfăsoară cu tandrețe.

Încă un ceas, încă o zi,

m-apropie de-a Sa venire,

o zi cum n-a mai fost nicicând,

bogată-n slavă și-n mărire.

elena marin alexe