Încă o zi

 

Se-ascunde soarele în nori

jucându-se, de-a baba oarba,

pe umeri poartă dulci fiori,

din foc îşi împleteşte salba.

Se-opreşte ades pe ramuri reci,

sărută frunzele cu teamă,

coboară-agale pe poteci,

lăsându-le pe jos să geamă.

Când în sfârşit a ostenit,

adoarme pe un vârf de munte,

surâzător şi fericit

sub vălul stelelor cărunte.

Dar mâine este-o altă zi,

când iar coboară de pe creastă,

de dimineaţă s-o trezi

cu raze, adunate-n traistă.

La fel ca soarele şi eu

colind pe munte, sau pe vale,

mă odihnesc de gând hoinar

şi-mi lepăd lacrima de jale.

De multe ori imi este greu,

dar nu m-opresc din alergare,

cu Domnul îmi este ușor,

să trec prin orice încercare.

Mereu Mi-a spus să nu mă tem,

în lume voi avea necazuri,

dar El Cârmaciul credincios,

va-nvinge orișice talazuri.

Mă va purta pe brațul Lui,

cu dragoste și cu blândețe,

cu El alături nu mă tem,

mă înfăsoară cu tandrețe.

Încă un ceas, încă o zi,

m-apropie de-a Sa venire,

o zi cum n-a mai fost nicicând,

bogată-n slavă și-n mărire.

elena marin alexe