Petrecere în alb

Cerne Domnul peste tară
Fulgi de nea, imaculați,
Albul lor îmbracă glia
Și copacii supărați.

O perdea de stele dalbe
Cade lin, peste poteci,
Ca-ntr-un basm feeric, totul
Te invită să petreci.

Alb de iarnă, alintată
Sub privirea de copil,
Aduce sublime clipe,
Chiar când vara-i în exil.

Bucurie și splendoare   
Dăruiește Dumnezeu,
Orișicând, în orice vreme,
Alinând sufletul meu.

Pe fereastră-mi trec privirea,
Bogăție-n alb de nea,
Minunată e zăpada,
Vreau să fiu curat ca ea.

Să-mi păstrez la loc de cinste
Haina ce Mi-ai dăruit,
Într-o zi în veșnicie
Voi fi-n alb împodobit.

Cerne Domnul sfânt, Iubire,
Picură balsam din ea,
Peste inimi rătăcite,
Cântă iarăși Dragostea.

elena marin alexe

Refugiul

Rafalele vântului o făcură să grăbească pașii. Dorea să ajungă mai repede acasă, la adăpost de urgia de afară, care parcă nu mai contenea de câteva ceasuri bune. Beba, prietena ei , o grecoaică micuță , dar cu suflet mare se rugase de ea minute întregi:

Hai , mai rămâi...că poate se potolește vântul ăsta spurcat...haiii...cum să pleci acasă pe vremea asta? Să nu ți se întâmple ceva rău pe drum...cu durerea ta de cap, care te chinuie de câteva ore.Îi plăcură vorbele amicei, dar prefera să meargă acasă la ea. Acolo era refugiul ei și putea să se gândească în liniște la ultimile întâmplări care veniseră pe neașteptate și aproape că o striviseră...Abia ieșită în stradă , după câțiva pași, gândurile o copleșeau , o invăluiau , îi biciuiau inima. Auzi într-un târziu telefonul. Cu mâini febrile il scoase din buzunarul hainei și ...auzi vocea ingrijorată a prietenei:

-Sună-mă imediat cum ajungi acasă...să te știu la adăpost ... aș fi vrut să găsești adăpost pentru suflet în casa mea și măcar o vreme să uiți...în fine...ai grijă nu uita să te odihnești bine...Îngăimă...un da, nu uit, draga mea, și închise, oftând adânc. Își cernu amintirile:

Refugiu, scăpare, loc de adăpost, e locul spre care alerg, uneori doar cu gândul înfiripat în nemiloasele clipe de tensiune, cu care nu de putine ori mă confrunt pe parcursul vieții ăsteia.
Cand mă simt confuză, imi e tare greu să mă decid incotro să apuc, mai ales atunci cand gândurile și sentimentele devin din ce in ce mai contradictorii ca și acum când inima mea este contopita intr-o lupta chinuitoare cu propriul eu. Incerc să mă desprind de 'mine' și să scotocesc adânc in odaița intimă a ființei mele și vai câte lucruri, câte gânduri, câte sentimente aproape necunoscute mie, mă invadează brusc și ma fac să nu mă mai recunosc. Realizez repede că ma aflu într-un mare impas și incep să caut rezolvarea cea mai rapidă cu putință. Acum parcă e mai greu...ca niciodată. Nici vizita la buna prietenă nu a rezolvat nimic.
-Ce bine ar fi, dacă aș avea un burete umed.....gândi cu voce tare, să sterg repede, tot ce nu-mi place, toate slăbiciunile care mă împiedică să văd lucrurile clar, așa cum sunt...In adancul fiintei mele, mă vreau învingătoare cu mine în primul rând, dar e o luptă grea, foarte grea, cea mai grea și oricât m-aș strădui, nu găsesc sprijin și refugiu perfect, să pot depăși în timp util toate temerile, toate nemulțumirile, toate greșelile și toate durerile, îndeosebi cele nespuse. Am căutat adăpost, sfaturi mângâiere, înțelegere, dar am gasit doar o timidă consolare de moment iar eu vreau ceva mai mult, mai absolut,să zic așa...ceva care să mă transforme într-un om puternic, să nu-mi mai plâng de milă...Știu, există un loc de refugoi...unic, la care orice om ar trebui să alerge mai înainte de a-și epuiza ultimile puteri...refugiul perfect...există Cineva care iubește necondiționat, care ascultă, dă cele mai bune sfaturi și eliberează sufletul de strânsoarea durerilor ...care cândva chiar si de pe cruce a absolvit talharul și i-a dat speranță...
Versetul din Isaia, îi juca înaintea ochilor :Totus El suferintele noastre Le-a purtat si durerile noastre Le-a luat asupra Lui ...El, Domnul Cristos, Refugiul Absolut.

Oare mai sunt oameni care să bea tristețea ca pe apă, așa cuum o face ea? Copleșită de gânduri, în dialogul cu ea, nu observă că începuse viscolul. Vântul înghețat o lovea în față și usturimea o făcu să lăcrimeze. Mai avea puțin și va ajunge acasă, își spuse ca să prindă curaj.

La colțul străzii, învelită într-o pătură se clătina o măgâldeață.

-Ce faci aici copile...pe vremea asta...? Tu nu ai casă, părinți? Vru să treacă mai departe, grăbită de necazurile ei, dar vocea copilului o opri în loc:-Tanti...eu am numai mamă , dar...mama este bolnavă și nu avem pâine...poate ai mata ...scânci mogâldeața. ..Ceva se frânse în ea. Se apropie ce copil și văzu că dârdâia din tot corpul micuț și neajutorat. Înfășură pătura mai bine în jurul copilului și o împinse instinctiv înainte, spunându-i:

-Hai cu mine! Te rog ...hai, vedem noi ce facem...

Ajunseră repede. Desfăcu pătura de pe copil și atunci văzu că era o fetiță, îmbrăcată sumar, cu picioarele goale ...în niște încălțări prea mari pentru ea. O așeză pe canapea în bucătăria mică, dar primitoare. Dădu drumul la aragaz și puse ibricul de ceai. Îi puse fetiței dinainte o tăviță cu pișcoturi, ce mai rămăse de la sărbători și o căniță cu ceai. Nu trebui să o invite, căci micuța se repezi la dulciuri și se grăbi să sorbească din ceaiul cald.

-Cum te cheamă, micuțo?

-Florica, doamnă! Dar mama îmi spune Icuța...

-Am să-ți spun și eu tot Icuța, vrei?

-Sigur că vreau...vreau, dar mai aveți ceva să mănânc? De ieri nu am mai gustat nimic...nici mama...și o lacrimă se ivi la colțul ochilor micuței musafire. Ii umplu farfurioara cu biscuiți.

O privi hipnotizată câteva clipe, apoi se repezi la cămară. Într-o sacoșă îngrămădi de-a valma : făină, cârnați, slănină afumată, orez, o sticlă de lapte, una de uiei și cartofi. Căută prin dulapul de haine și scoase câteva lucrușoare cu care o înveșmântă pe copilă. Găsi și niște șosete de lână mai mici. Când să iasă pe ușa cu micuța, își aminti brusc:

-Mama ta are febră? Să iau cu mine niște medicamente, spuse și deschise la iuțeală un sertar de la comodă de unde își umplu buzunarele. Micuța o privea cu ochii mari și calzi...

Mergeau repede spre casa Icuței. Inima îi bătea năvalnic. Un zâmbet îi inflori pe chip. Găsise refugiul. Era ascuns în dragostea față de aproapele.

elena marin alexe

Klaus Johannis

Ați dezamăgit domnule președinte! 😪

Am fost printre cei care, atunci cand v-au dat votul, au sperat că, dv, ca și creștin practicant , autentic, veți conduce România prin prisma Bibliei pe care o cunoașteți. Cum să nu știți că Ierusalimul este de fapt și de drept capitala hotărâtă de însuși Dumnezeu, pentru Israel, poporul ales? Eu cred că știți dar vă lipsește curajul de a spune albului alb și negrului negru. Spun asta ținînd cont și de alte declarații la alte subiecte în care răspunsul dv a fost ambiguu. Ne-ați dezamăgit domnule Johanis!

Ce frumos ar fi fost să nu vă deziceți de adevărul Scripturii! Nu vă gândiți că veți da socoteală într-o zi pentru ezitare...conservare...abținere?

 Încă mai sper și nu numai eu, că veți cere lumină din LUMINĂ , asupra hotărârilor pe care le veți mai lua. Apărați adevărul, cu orice preț, d-le președinte, căci aveți această responsabilitate. 
Isus Hristos este : CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA!

elena marin alexe

O altfel de urare

Dragii mei, Prieteni, fraţi
Azi cu toţi vă adunaţi
Cuvântu-mi să-l ascultaţi
Mai departe să-l purtaţi.
Iată, Anul Nou se-arată,
A pornit în lumea toată,
Să dea Domnu-n România
Să răsară şi să crească
Dragostea, prietenia.
Să-mplinim ce-a spus Scriptura,
Dintre noi să piară ura,
Să-nflorească doar Iubirea
Între fraţi, între surori
Şi în loc de vorbe rele,
Să ne-ntâmpinăm cu flori.
Pe părinţi să-i respectăm,
Cât putem să-i ajutăm
Hai să ne-ndemnăm la bine,
Eu pe tine, tu pe mine.
Să citim des în Scriptură
Și să fim atenți ...la gură,
Pe copii să-i creştem bine,
Cu învăţături creştine,
Să-L iubim pe Dumnezeu
Şi pe Hristos Fiul Său!
Să-nvăţăm ce e răbdarea,
Cinstea, mila, bunătatea,
Dărnicia şi dreptatea.
Vă doresc, la toţi, să fiţi
Împliniţi şi fericiti,
Cât va voi Dumnezeu,
Ocrotiţi de orice rău.
Dacă Îl vom asculta
Fața-I sfântă vom vedea
La anul şi LA MULŢI ANI!

elena marin alexe

Sărbători fericite

URARE pentru toți prietenii din virtual

Sărbătoarea Naşterii Domnului se apropie cu paşi repezi.Observăm asta din freamătul mulţimii prin pieţe şi supermarketuri. Oamenii se grăbesc să-şi cheltuie micile economii de peste an pentru a-şi face sărbătorile cât mai abundente. Să fiu sinceră, nu văd nimic rău în asta. Nu pot să fiu făţarnică şi să afirm că eu nu mă pregătesc mai intens de sărbători, ca fiecare om. Cât de săracă ar fi o familie, tot se străduieşte să aibă masa îmbelşugată de sărbătoarea Crăciunului.Se spune că masa încărcată înveseleşte inima. Sunt de acord şi cu asta, doar că mie personal doar masa încărcată și casa împodobită nu-mi poate aduce zâmbetul pe chip şi nici bucuria sufletului. 
Ce ar însemna "Crăciunul" fără CEL sărbătorit, adică fără Mesia, cel proorocit de Isaia? Din punctul meu de vedere, NIMIC. Aşadar mă voi bucura în stilul meu: voi petrece alături de familie, îmi voi împodobi casa, masa, dar şi sufletul care tânjeşte după nemurire. Pentru mine podoaba specială de Crăciun este Domnul Isus Hristos, darul nepreţuit pe care l-a dat Dumnezeu tuturor oamenilor, deci şi mie. Nu pot sărbători fără EL. Vă sfătuiesc să faceţi la fel, dragii mei. Şi nu uitaţi, spuneţi copiilor voştri ce înseamnă de fapt "Crăciunul", cine este Isus Hristos, Regele Regilor și Împăratul Împăraților. și nu uitați : El a venit printre oameni să se nască și să moară pentru ca noi să avem viață veșnică.

Noi, fam. Alexe vă dorim tuturor prietenilor mei din virtual, să aveţi pe lângă masa bogată şi casa frumos împodobită,, la loc de cinste, pe Mesia, Domnul nostru iubit.
Sărbători fericite în LUMINA LUMI

elena marin alexe

Despre Regele Mihai l

pelerinaj...

Am lăsat o lacrimă și un crin alb, în memoria MS Regele Mihai l, la Palatul Regal.Am stat opt ore, la cea mai decentă coadă, din toată viata mea!

Se vorbea încet și fiecăruia i se citea pe chip, tristețe, regret, dar și o dorință de a ajunge la catafalcul regelui în semn de respect. Ca niciodată toate televiziunile s-au străduit să redea cât mai fidel adevărata istorie a regelui obligat să abdice. Și uite așa, au aflat românii că de fapt trenul încărcat cu tabloui și lucruri de preț, a fost o ficțiune bine pusă în scenă de regimul comunist, cu care ne-a alimentat încă de pe băncile școlii. Mă umple o silă fără margini, gândindu-mă la mîrșăvia acelor oameni cu sufletul ciuntit, incapabili de adevăr și bravi slujitori ai minciunii.  Biblia spune clar că tatăl minciunii este diavolul, așa că …
Auzeam în jur unele expresii: -iartă-ne Doamne, iartă-ne Majestate că tare am fost proști…cum să nu ieșim toți în stradă, după revoluție , să cerem să vii înapoi în țară…Așa de trist mi-au sunat aceste vorbe că mi s-a strâns sufletul de durere și de milă pentru rege, care a avut o viață ruinată, un destin tragic încă din copilărie. Acolo în jurul Palatului regal, la o coadă imensă, solemnă, era un dute vino comtinuu, căci oamenii veneau, își legau  florile albe de fiarele gardului de la palat și tăcuți se reîntorceau la coada să-și aștepte rândul la catafalc.

Orele se scurgeau chinuitor de incet, dar nimeni nu se plângea de oboseală. Cred că nu ne gândeam la asta ci așteptam să ajungem în sala tronului să-i spunem  măcar prin gestul nostru, că ne pare rău, că l-am iubit, dar totul ne-a stat împotrivă, mai ales minciunile care au denaturat istoria și ne-au spălat creierul. În copilărie tatăl meu mi-a povestit cu lacrimi despre regele Mihai , pe care ostașii l-au iubit. Tatăl meu a fost prizonier în Siberia și ar fi murit acolo, iar eu nu aș mai fi existat dacă regele nu ar fi semnat armistițiul româno-sovietic. Povestirile tatălui meu ar concura cu cele mai tari filme de groază și teroare. Am să vă redau doar o fărâmă:Siberia , viscol, un foc la care se incălzeau cazacii , amenințare cu armele pentru soldații  români, luați prizonieri, care se apropiau mai mult de căldură…Femei soldat, rusoaice, care îi obligau pe prizonierii români să-și dea jos pantalonii…și îi băteau cu patul armelor la fund…în hohotele de rîs  cumplite ale rușilor…tatăl meu a căzut jos și rusoaica l-a lovit cu arma în cap și la somat în rusește: ” ea strileaiu tebea celavek”…(am scris cum se aude)
Pentru gestul istoric al regelui Mihai l, de la 23 august, tatăl meu l-a iubit foarte mult pe rege și mi-a inoculat respectul față de acesta.  Dar atașamentul acesta i-a adus neplăceri mai târziu, căci pentru câteva vorbe: "Regele și patria”, "Regele nu este trădător"  "Trăiască Regele"  i s-a făcut dosar de către comuniști și nu a mai putut fi angajat în nici un loc de muncă niciodată, așa că a muncit particular având meserie de tinichigiu. Îmi amintesc că începea munca pe undeva, la cîte o instituție și la două zile îi sosea dosarul și era dat afară…venea acasă plângînd. Asta mi-a marcat copilăria. Din respect pentru amintirea tatălui meu am dorit să ajung la funeraliile  Majestății Sale și să depun o floare albă, curată, ca sufletul lui bun.

Mi-am dorit foarte mult să ajung la Palatul regal, la catafalcul regelui, în amintirea și memoria tatălui meu. Nu a fost ușor, căci coada era kilometrică, dar atât de solemnă, decentă, cum nu mi-am închipuit. Oamenii îngândurați, triști, meditau în tăcere li multe lacrimi au curs...lacrimi de neputință, de regret, cine știe? Un lucru este sigur că românii au avut o revelație, ce ar fi fost împlinită dacă nu ar fi fost manipulați în mod josnic. Am fost laolată într-o unitate perfectă, fără diferență de religie, vîrstă și chiar apartenență politică. Toți ca unul ne-am plâns regele și am deplâns tragicul lui destin.

Dacă Regele a greșit sau nu în hotărârile lui, sau în viața lui, nu are nimeni drept să-l judece, căci dacă vrei să judeci pe cineva, spune o veche zicală, umblă măcar o zi încălțat în bocancii lui...Judecata fiecăruia  dintre noi  aparține doar dreptului Judecător, Regelui Regilor, Domnului Hristos.Cu siguranță nu voi uita niciodată acest pelerinaj, căci cum să-l numesc altfel? Da, un pelerinaj în care românii au întâlnit sobrietatea, bunul simț, clasa, decența, solemnitatea și bunul gust afișat nu ostentativ ci discret, cu eleganță de reprezentanții caselor regale din Europa și nu numai.

Timpul s-a scurs repede, dar un gând nu mi-a dat pace, pe timpul orelor ce le-am petrecut în pelerinaj la rege: oare cum ar fi fost România,  noi cum am fi  acum, dacă…Se lasă seara peste Palat, peste gândurile mele și peste albul florilor care capătă nuanțele  nopții de veghe.

 Doamne ai milă de poporul romîn, binecuvântează România!

elena marin alexe

Regele a murit

Astăzi 5 Dec. 2017 a încetat din viață Majestatea Sa, Regele Mihai I
 Din nefericire noi am pierdut ocazia de revenire ia verticalitate, ca și popor.Acum foarte mulți își pun masca regretului pe obrazul terfelit și viclean, abordând o tristețe și chiar declarând doliu național. Pentru mine va rămâne neuitată ziua în care domnul Iliescu nu i-a permis Majestății Sale să revină în România și a fost expulzat din aeroportul Otopeni.

Nu veți fi uitat Majestate, nici mesajul dumneavoastră- NIHIL SINE DEO!

elena marin alexe

Pentru tine, România mea

Dedicație pentru 1 Decembrie

Doamne câte vremuri te-au colindat, țara mea, dragă, prin ce avalanșe ai trecut și totuși ai rămas în picioare, legănându-ți fii. Se apropie ziua când te vom sărbători, când fiecare , de la copil, până la vârstnic, toți se vor gândi la tine și fiecare în felul său îți va ura de bine...

Aș vrea să chem peste tine Numele lui Dumnezeu, căci Scriptura spune:

daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele - il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara. “ 2Cronici 7:14

Singurul care mai poate să schimbe în bine soarta ta, Românie, dragă, este Dumnezeu, așa că mă alătur celor care cheamă Numele Domnului peste tine, Românie și cred că vei înflori dacă vei asculta de El. Voi arbora steagul pe care l-am cusut cu mâna mea și mă voi ruga pentru poporul român.

Dumnezeu să te binecuvânteze, ROMÂNIA, țara mea, dragă!

Dumnezeu să vă ocrotească și să vă binecuvânteze, dragii mei prieteni!

elena marin alexe

Gând peste zări

Nu-se-ngustează orizontul
Când am tovarăş bun de drum,
Chiar toamna îmi zâmbeşte-n cale,
Tristeţi se duc, e soare-acum.

Totul în jur e armonie,     
În cer, pe ape şi pământ
Dacă rămân s-ascult de Tine,
Să împlinesc al Tău cuvânt..

În clipele de îndoială
Când vin furtuni asupra mea,
Doar dragostea îmi dă putere
Să mă ascund în Palma Ta.

Iubirea Ta mi-este refugiu,
Pe braţul Tău mă odihnesc,
Cuvintele nu mi-ar ajunge
Să-ţi spun, Isus , cât te iubesc.

Sunt o fărâmă de viaţă 

Din tot ce-n lume ai creat,
Cu Tine merg spre veşnicie
Eşti Tatăl meu, Eşti Împărat.

Peste întreaga omenire
Reverşi din harul Tău divin,
Inegalabil în iubire
Pecetluieşti al meu destin.

Atunci când viaţa mă respinge,
Când vrea să mă arunce-n hău,
Spre Tine îmi ridic privirea,
Mă izbăveşti de orice rău.

elena marin alexe

MAI LASĂ-MI DOAMNE

Mai lasă-mi, Doamne, inima să guste
în nopți de vară bucuria Ta,
Speranțe noi să-mi înflorească-n suflet,
s-adun putere, crucea a purta.

Mai lasă-mi, Doamne, frunzele pe ramuri
să cânte, sub arcușul multor seri,
Pe banca veche să adorm, sub stele,
adăpostită-n visul dulcei veri.

Mai lasă-mi, Doamne, colț de cer albastru,
să-mi scutur clipa adormită-n el,
Când lacrimi împăienjenesc privirea,
alungă-mi iute gândul cel rebel.

Mai lasă-mi, Doamne, zorii să răsară,
în dalbe dimineți să mă-nfășor,
Cuprinde-mă în Dragostea-Ți divină,
alungă întristări care mă dor...

elena marin alexe

VIS DE AUGUST

Am atins cu palma cerul,

Mii de stele s-au aprins,

Cu-a lor raze de lumină

Sufletul mi l-au cuprins

Într-o vastă feerie

M-au purtat în pași de dans,

Am privit ca-ntr-o oglindă

Unicul, mărațul vals.

A durat o veșnicie,

Timpul s-a oprit în loc,

Inima-mi și-acum vibrează,

N-am să uit celestul joc.

Port în mine amintirea

Pașilor făcuți pe cer,

În mireasma rugăciunii

Răspândită în eter.

Vis de August, vis ferice,

Oare când se va-mplini,

Ce măreață va fi clipa

Când cu EL m-oi întâlni...

Printre astrele cernute

Albe trepte voi urca,

Am să gust din nemurire,

Când voi fi la dreapta SA.

Pân-atunci, cărări nescrise

Încă voi sui în vis,

Să găsesc desăvârșirea

Ce m-așteaptă-n Paradis.

elena marin alexe

Călător în Israel

De copil, de când am început să citesc, mi-am dorit să ating cu piciorul locurile misterioase ale Israelului. Visul îmi părea de neatins, și dorința-mi creștea de la an la an. Acum câțiva ani în urmă am început chiar să mă rog pentru asta și într-o zi minunea s-a implinit. Un telefon neașteptat de la fratele meu din Timișoara,  mi-a adus vestea bună:Pregătește-te că pleci în pelerinaj, în Israel!
Nu mi-a venit să cred până nu am urcat în avion, un Boeing 737, care mă ducea spre Tel Aviv. A fost un dar de la Dumnezeu, nu m-a costat nici un leu măcar. Nici nu mai știu pentru a cât-a oară am simțit cum mă copleșește Cristos cu dragostea Lui. Mare -i Domnul meu!
Am avut senzația că pășesc pe urmele Domnului meu în Capernaum, Marea Galileii, Golgota, Ghetsimani, Muntele măslinilor, Râul Iordan, Via Dolorosa, Ierihon, Betleem, Nazaret,  Tiberias, Ierusalim, locuri care m-au impresionat și pe care le-am imortalizat pentru amintire.

 

Timpul s-a scurs repede, însă amintirile rămân pșine de prospețime. Mulțumesc Doamne, am mers pe urmele paților Tăi....

elena marin alexe

ZIUA DE MÂINE

Ziua de mâine nu-i a mea,

Tu ții în palme destinul meu

Îngrijorarea n-are sens,
Căci mă conduce ochiul Tău.

Sunt clipe-n care lacrimi curg,

Obrazu-n taină îmi brăzdează,

Mă simt sfârșită, fără vlagă,

În mine inima oftează.

Când nu mai văd în jurul meu,

Se-ascunde cerul vieții-n ceață,

Abia mă mai ridic de jos,

Nu-ți aud vocea, cu dulceață.

Dar încă sper, fiindcă știu

Promisiunea Ta, Divine,

Cât voi trăi pe-acest pământ,

Vei fi alăturea de mine.

Sunt scrisă-n palma Ta Iubire,

Nimic și nimeni, niciodată,

Oricât de mult s-ar strădui,

Nu va putea să ne despartă.

Cuvântul Tău e Da și-Amin,

Voi crede asta cu tărie,

Sufletul meu s-a potolit,

Căci voi trăi în veșnicie.

Ziua de mâine nu-i a mea,

De-aceea azi te rog Isuse,

M-ajută să țin drumul drept,

Spre fericirile nespu

  In furtuna de la Bulz  unde era cazată tabăra creștină Crisos pentru România, au avut de suferit 17 persoane dintre care una a decedat. Să ne rugăm pentru familia îndoliată, dar și pentru cei care au fost răniți, respectiv trei persoane care sunt în stare gravă.
Dumnezeu să aline și să dea vindecare. AMIN.

elena marin alexe

GÂNDUL ZILEI

    

    Adeseori am fost uimită de acțiunile unora...de a poza în ceea ce nu sunt. Din nefericire aceștia uită sau ignoră faptul că ochiul lui Dumnezeu este peste tot și mai ales în Casa Lui. A face spectacol din rugăciunea ta, a dori să se vadă spiritualitatea ta mai presus decât a altuia, toată manifestarea ta exagerată ajunge hilară. Cum să uiți că Dumnezeu este echilibru? Unde este smerenia de altădată, când oamenii nu îndrăzneau să își ridice ochii spre sființenia lui Dumnezeu? Când rugăciunea era smerită, cu lacrimi și suspine. Dumnezeu răspundea la timp și nelatimp.
Dacă am privi în urmă la înaintașii noștri, la apostolii care au împrăștiat creștinismul pe pământ, am avea multe de învățat. Dar unii sunt prea plini de ei, deși par smeriți nevoie mare...
Nedumerirea mea este că deși își spun creștini nu se aseamănă cu Cristos, nu vor să poarte pe suflet veșmântul umilinței, ci vor să iasă în evidență cu orice preț.
Eclesiastul 5.
1. Pazeste-ti piciorul cand intri in Casa lui Dumnezeu si apropie-te mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor; caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta.
Galateni 6
7.Nu va inselati: "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit." Ce seamana omul, aceea va si secera.
8. Cine seamana in firea lui pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea; dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul viata vesnica.

elena marin alexe

Bine ai venit, Biserică RENOVAȚIO

     Am asistat on line la primul botez al Misiunii RENOVAȚIO. M-au emoționat cei 21, noii membri,

dar cel mai mult tânăra Sara, de la Fundația Viață și Lumină și am înțeles că Dumnezeu lucrează cu putere și cu neasemuită dragoste față de cei pierduți, oriunde s-ar afla aceștia.

Am apreciat predica pastorului Frank, dar și prietenia adevărată a pastorului Cornel Ilioi, moldovean de-al nostru. Spun asta căci locul meu natal este în Fălticeni jud, Suceava. 

Se spune că noi, moldovenii suntem cam săraci, datorită influenței ținutului de lângă Rusia.

Așa o fi, dar, suntem bogați, cred că poate cei mai bogați la suflet, în sinceritate, cuget și prietenie.

Cine nu ne cunoaște ne vinde, dar cine ne cunoaște ne cumpără, adică prețuim ceva...

M-am bucurat pentru pastorul Florin Ianovici și îi doresc :

Putere-n luptă zi de zi
Lumină-n orice pas
Prin valuri grele și stihii
S-asculți doar sfântul glas.

Astăzi s-a născut Biserica RENOVAȚIO! Dumnezeu s-o binecuvânteze! 

elena marin alexe