vineri, 30 septembrie 2016

La Tine



La Tine aflu îndurare,
Te chem cu glasul trist şi stins,
Eşti bunătate, mângâiere,
Doamne, eşti cerul necuprins.

Când sufletu-mi se frânge-n rugă,
Tu vii şi spui ce mi-ai promis,
Că voi trăi o veşnicie
În casa Ta, în Paradis.

Atunci când urlă nedreptatea,
Sub mâna ei când sunt strivit,
Tu vii si-mi aminteşti pe dată,
Cum la Calvar ai suferit.

Îmi spui de dragoste şi milă,
De harul Tău nemăsurat,
Mă-nviorezi, îmi dai putere,
La piept mă strângi, mă simt salvat.

Cu mâna Ta îmi ştergi obrazul,
Şi mă susţii ca să nu cad,
Mă ocroteşti, de valul care
Se zbuciumă-n al urii vad.

Îmi pui picioarele pe stâncă,
Îmi aminteşti că sunt iubit,
De-aşa o mare bogăţie,
De har, rămân mereu uimit.

Începe inima să-mi cânte,
Speranţele încet revin,
La glasu-Ţi minunat şi dulce,
Eu mă proştern şi mă închin.

elena marin alexe

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Cine va ridica pâră impotriva alesilor lui Dumnezeu?


    Cineva afirma că în aproximativ zece ani vine Domnul să ne ducă acasă, acolo unde ne-a pregătit un loc să fim  pe vecie alături de El, în ţara promisă. Personal nu ştiu dacă El va veni în următorii zece ani, sau va mai întârzia. Cu certitudine, însă, ştiu că timpul venirii Lui se  apropie vertiginos şi realizez acest lucru stând la taifas cu Biblia. Hai să citim împreună:
Matei 24
6. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii.
11. Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.
12. Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.
13. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.
 

    Am deplină încredere în cuvântul sfânt şi-n autoritatea lui, aşa că tot ce se întâmplă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, acum, mă pune serios pe gânduri. Prea multă ură se macină la moara aşa zisă creştină, a unora. Prea multe interese personale uzează structura unora care se cred creştini, născuţi din nou, sau botezaţi cu Duhul Sfânt şi care sub platoşa unei autorităţi pământeşti cu aer duhovnicesc, zic ei, pun obstacole în calea unor lucrători, hăruiţi, dedicaţi trup şi suflet evanghelizării oamenilor şi aducerea acestora la mântuire.
Mereu m-am întrebat de ce li se întâmplă asta doar evangheliştilor, pastorilor cu har şi nu celorlalţi? Cum adică, doar cei mai buni în cuvânt sunt şi cei mai păcătoşi? Ceilalţi, obscurii şi frustraţii nu sunt atinşi de păcate, ori cumva s-au vaccinat şi au imunitate, merg doar drept, ori nu sunt un impediment în calea celor ce vor să se afirme? Încă îmi pun întrebări retorice, de ce pastori ca: Luigi Miţoi, Daniel Cocar, Vladimir Pustan, Petru Huţuţui, Florin Ianovici, Iosif Ţon,  Petru Dugulescu, care din diverse motive au fost desconsideraţi, unii ca ieşiţi din tiparele sau doctrina cultului respectiv, alţii păcătoşi şi expulzaţi de ierarhia cultelor, în urma unor denunţuri făcute de persoane mârşave, mincinoase şi nedemne de luat în seamă?  Foarte puţini au pus preţ pe dăruirea cu care toţi aceştia au lucrat pentru Dumnezeu. Ani la rând aceste întrebări care mi-au arat printre gânduri... şi mi-au produs amărăciune. Mulţumesc lui Dumnezeu că în sfârşit Biblia mi-a făcut lumină şi am înţeles, deşi mai târziu, că aceste atacuri la persoanele pastorilor cu har sunt de origine drăcească şi vai de cei prin care satana îşi face planul necurat.
Efeseni 6

12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
Domnul Ardelean, un nume aproape obscur până la numirea în funcţiei sale  actuale, cel puţin prin părţile moldovei, crede că este unealta lui Dumnezeu , dar tare mă tem că nu realizează ce mare deserviciu face lucrării Duhului Sfânt, care se manifestă atunci când un om se converteşte în urma auzirii cuvântului, prin servii dotaţi cu talent. Încep să cred că acest domn, Ardelean dacă nu are are un ghimpe în inimă contra moldovenilor, atunci  ce ar putea fi, decât invidie, sau interese?
    -Domnule Ardelean, te-aş întreba sincer pe cine deranjează Ianovici? Să fie vorba de invidie? Sau de interese obscure? Mare păcat aveţi încercând să doborâţi un slujitor dotat cu har. Hai să fim sinceri, s-o spunem deschis, domnilor de la conducere, că nu toţi suntem dotaţi cu toate calităţile... după care tânjim, unii până acolo încât ar face orice ca să iasă în frunte. Ce păcat. Bine a scris C.Ioanid:
Ştergarul

E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?

Sunt rani neingrijite, sunt flacari ce se sting,
Batiste-n care lacrimi in taina se preling!
Sunt vaduve bolnave, batrani fara putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mangaiere,
Sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
Sunt suferinzi ce-astepta al Cerului semnal.
Se cere osteneala si jertfa uneori
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori!
Nu manui cuvantul cand harul nu ti-e dat,
Cat matura si acul si rufa de spalat!
Cat lingura in cratiti si roata la fantana,
Ciocanu-n tabla casei si-un gard la vreo batrana,
Sa stai de veghe noaptea, la cate-un capatai,
Sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai,
Sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?

Am recitit poezia asta , de o mare valoare spirituală şi cred că ar fi un bun îndreptar pentru toţi frustraţii, din toate cultele, diverşi pastori care îşi doresc să fie altceva decât pot, care nu au har şi dăruire pentru pastorat, care nu au milă de sufletele aflate în impas spiritual, care nu se obosesc să viziteze membri bisericilor, să-i încurajeze, care nu pun suflet în lucrare şi care totuşi luptă cu înverşunare, şi inconştienţă împotriva lui Dumnezeu, făcând astfel voia lui satan şi punând obstacole în faţa planului de mântuire al lui Dumnezeu.Chiar aşa, domnilor de la conducerea cultelor, ce vă mână în această luptă, invida, dorinţa de putere, sau orice altceva dintre faptele firii pământeşti?Chiar nu vă daţi seama că oamenii care s-au întors la Domnul prin lucrarea făcută de Duhul Sfânt prin pastorii maziliţi de voi, vor fi dezamăgiţi, vor crede că totul este o minciună şi dezgustaţi de pocăiţi, se vor reîntoarce de unde au fost scoşi? Chiar nu v-aţi pus asemenea problemă, sau puţin vă pasă? Ei bine, eu cred că nu vă pasă deloc şi nici nu vă este ruşine de mizeria care împroaşcă din nou lucrarea lui Dumnezeu, pe cărările internetului. Cei ce vor citi, vor spune: vai de ei, ce pocăiţi sunt ăştia, imorali, neserioşi, bârfitori ...şi vocile celor nenăscuţi din nou, vor împrăştia veninul vostru, fără să realizeze că fac planul diavolului. Sunteţi direct responsabili domnilor.
V-aş întreba ceva: De ce a trebuit să se tergiverseze cazul Ianovici atâta timp, căci se vede clar că aţi măcinat mult gândindu-vă cum să faceţi să-l daţi deoparte, aşa că motivele au venit. Probabil că nu aţi avut tihnă până nu l-aţi mazilit şi pe el şi pe Huţuţui.

   Cât despre ei, Iubiţii Domnului, Florin Ianovici, Petru Huţuţui şi alţii peste care s-a revărsat furia satanei, nu-mi mai fac griji, doar mă voi ruga pentru ei mai mult, să rămână biruitori. Ştiu că nimeni nu-i poate despărţi de dragostea Domnului Isus Hristos, aşa  mă asigură cuvântul Bibliei:

Romani 8
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti!
34. Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!
35. Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat."
37. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.


   Personal sunt lângă voi cu tot sufletul, Iubiţii Domnului, aşa că îmi asum cu responsabilitate tot ce am scris.
Sunt o femeie care am trecut prin viaţă de peste şaizeci de ani, am auzit multe, am văzut multe, am trecut prin destule valuri, dar nu m-au înghiţit, căci Tatăl meu şi Tatăl vostru, Domnul Domnilor, Împăratul împăraţilor, mi-a fost Sfetnic Bun, Mângâietor, Cetăţuie, Medic Bun, Apărător.Cu siguranţă El nu vă va lăsa nici pe voi. Vă mulţumesc din suflet pentru râvna voastră, dăruirea voastră, pentru fiecare lacrimă cu care aţi sădit şi udat în grădina lui Dumnezeu, suflete. Mare va fi răsplata voastră în ceruri! Să nu cădeţi de oboseală.Glorie Dumnezeului Celui viu!
 Efeseni 6
10. Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
13. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.

PS.
Ce dreptate avea George Vraca să afirme: Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă pietre.



elena marin alexe


vineri, 9 septembrie 2016

N-AI ASEMĂNARE



În lume n-ai asemănare,
Iubirea Ta n-are hotar,
Tu nu eşti zeul oarecare,
De care mulţi nu au habar.


Pământul l-ai creat din haos
Şi apele, tot universul,
Tu porţi în mâini cheile lumii,
ConducI destinul ei şi mersul.

La glasul tău se pleacă munţii,
Respiră marea furtunoasă,
Steluţe mici răsar din beznă,
Împodobind bolta frumoasă.

Cu un cuvânt de-al Tău mă vindec
De întristare şi durere,
Mă ţii de mână pe cărare,
Şi zi de zi îmi dai putere.

Tu împleteşti ani mulţi la număr,
Din clipele ce-ţi sunt supuse,
Spre cei ce stau în ascultare
Reverşi din bucurii nespuse
.
Sub ochiul Tău măreţul soare
La drum porneşte dimineaţa,
Împrăştiind cu uşurinţă
Norii pufoşi, vântul şi ceaţa.

Tu porunceşti, norii se adună
Atunci când ploaia stă să cadă,
Îţi aud glasul în furtună,
Te simt în gheţă şi-n zăpadă.

L-a Ta privire frunza cade,
Curând copacul se goleşte,
Dar tot la o privire iarăşi,
În primăvară înverzeşte.

Chiar firicelului de iarbă
Ajuţi când stă ca să răsară,
Pe miile de flori, culoarea
O cerni în fiecare vară.

Ai pus zăgaz zilei şi nopţii,
Oceanelor ai pus hotare,
Tot universul Ţi se-nchină,
Supus, umil, în ascultare.

În lume n-ai asemănare,
Eşti Creator Atotputernic,
De dragul Tău voi scrie versuri,
Tu trăieşti veşnic, eu vremelnic.

elena marin alexe

vineri, 26 august 2016

64 sau Cum trec anii

      Peste câteva ore voi păşi într-un nou an de viaţă. Toate mulţumirile aş vrea să le depun la crucea Domnului meu, care mi-a fost alături până acum şi care va fi lângă mine până voi fi plecată de pe pământul acesta şi voi ajunge acasă!

elena marin alexe

miercuri, 27 iulie 2016

Mi-e o silă de mă doare




Făcătură la tot pasul,
Prea multă disimulare,
De-atâta făţărnicie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când văd linguşeli pe faţă
Mă întreb ce-i asta oare?
N-am cuvinte, sunt blocată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Uneori din complezenţă
Zâmbesc unii, ce oroare,
Ii privesc, şi sunt mirată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Cum pot oare să mimeze
Mă întreb cu-nfiorare?
N-au ruşine, însă mie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când e falsă-mbrăţişarea,
Devine dezgustătoare,
Fiindcă nu pot să mă apăr,
Mi-e o silă, de mă doare!

Văd mereu ipocrizia,
Înmulţindu-se sub soare,
Cred că lumea o ia razna,
Mi-e o silă, de mă doare!

Teatru ieftin, măşti căzute,
La inimă dau eroare.
Mă cutremură minciuna,
Mi-e o silă, de mă doare!
elena marin alexe

joi, 21 iulie 2016

Dragoste fără bariere





Săptămâna trecută am întâlnit în Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon din Focşani, o frumoasă poveste de dragoste.Când spun dragoste, aş vrea să mă înclin în faţa acestui sentiment divin, pe care doar cei atinşi de inima lui Dumnezeu îl pot avea, la superlativ, în forma lui autentică, nu fake...
Nu am ştiut că există acest diagnostic-  Ciroză cardiacă, până nu am întâlnit-o pe Silvia Dumia, o tânără de treizeci şi cinci de ani, căsătorită, mamă a unei fetiţe de unsprezece ani. Când a intrat în salonul unde eram şi eu internată, m-a răscolit privirea ei de o tristeţe fără margini. Am aflat mai târziu că suferă de o boală gravă- Stenoză pulmonară congenitală şi că la nouă ani a fost operată la valva pulmonară. Între timp s-a căsătorit şi are o fetiţă frumoasă şi isteaţă. De vreo opt ani în urmă se internează  la cardiologie de două ori pe an. Boala a ruinat-o treptat şi sigur. Acum valvele care pleacă la plămâni sunt defecte şi aproape nefuncţionabile. Este dependentă de oxigen. Toată burta şi un picior sunt umflate, tumefiate şi organele urogenitale abia îşi mai fac funcţia...
Singura şansă de viaţă ar fi un transplant de inimă la Tg. Mureş, doar că familia Dumia nu are posibilităţi...Speranţa lor este în Dumnezeu.
Dar eu nu despre asta voiam să vă povestesc. Am lăsat la urmă, cel mai important personaj al familiei, soţul Silviei, Marian Dumia. Am întâlnit câteva cupluri în viaţă, unele chiar îmi sunt prieteni pe net, care au înţeles ce este de fapt dragostea.Dar legătura sufletească dintre Silvia şi Marian m-a făcut să înţeleg, că de fapt aşa ar trebui să arate acest sentiment minunat, acest dar dat oamenilor,  pe care oamenii l-au pervertit, l-au proscris, l-au băgat în ceaţă, că abia dacă mai pâlpâie pe ici pe colo, în căteva inimi curate.
Cum vă spuneam, toată atitudinea lui Marian faţă de Silvia lui, dragă, a uimit personalul secţiei de cardiologie, dar şi pacienţii, colegi oarecum de suferinţă. La cei saizeci şi ceva de ani ai mei nu am mai întâlnit un soţ atât de devotat, iubitor, răbdător, atent la orice dorinţă a soţiei lui, zi şi noapte. Am văzut cum o îndemna să mănânce, cum o mângâia şi o pupa, i-am surprins privirea plină de milă şi dragoste şi bogăţia de gesturi încărcate de tandreţe. Cadrele medicale mi-au spus că aşa se comportă de două săptămâni, de când s-au internat, el fiind însoţitorul ei, dar fără a primi ceva de la stat. A ales să o iubească pe Silvia, la fel de mult, deşi nu mai arată aşa bine datorită ravagiilor pe care boala i le-a lăsat ca o pecingine.
Asta numesc eu "dragoste fără bariere"
Ferice de tine, Silvia, că ai un aşa soţ! Ferice de tine, Marian că eşti un bărbat cu asemenea inimă.  Mă înclin.
Dacă cineva dintre cei care citiţi doriţi să ajutaţi o mămică să se întoarcă acasă lângă micuţa Vanesa, vă rog să depuneţi un strop din ce aveţi în contul lor.

Dumia Flaviancont CRT Euro
RO84BUCU2261033934587EUR
Sau în RON
RO91BUCU2261033934586RON

alături de Silvia
elena marin alexe

duminică, 3 iulie 2016

Bieţi călători



Nu mai este senin
la răspântii de viaţă
plouă cu amarăciune
A început să înflorească
prea devreme dezamăgirea
Tâlharii se leagă precum lianele de suflet
înăbuşindu-l acoperind
micuţa timidă rază de soare tocmai
când asfiinţitul taie în carne vie
cu tristeţe ancestrală
iar speranţa
se îndepărtează în goană
lăsând uşile deschise
hoţilor de bucurii
Mila strigă pe uliţă
dar puhoaiele îi astupă repede glasul
iar cerul nu conteneşte să plângă
de mila noastră bieţi călători
cu ghetele uzate
rătăcite pe cărări sumbre
agăţaţi de provizorat
ca de ceva ce nu s-ar mai termina
deşi pe firmament Creatorul a început să scrie
cu majusculă
The end

elena marin alexe