Cineva afirma că în aproximativ zece ani vine Domnul să ne ducă acasă, acolo unde ne-a pregătit un loc să fim pe vecie alături de El, în ţara promisă. Personal nu ştiu dacă El va veni în următorii zece ani, sau va mai întârzia. Cu certitudine, însă, ştiu că timpul venirii Lui se apropie vertiginos şi realizez acest lucru stând la taifas cu Biblia. Hai să citim împreună:
Matei 24
6. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii.
11. Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.
12. Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.
13. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.
Am deplină încredere în cuvântul sfânt şi-n autoritatea lui, aşa că tot ce se întâmplă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, acum, mă pune serios pe gânduri. Prea multă ură se macină la moara aşa zisă creştină, a unora. Prea multe interese personale uzează structura unora care se cred creştini, născuţi din nou, sau botezaţi cu Duhul Sfânt şi care sub platoşa unei autorităţi pământeşti cu aer duhovnicesc, zic ei, pun obstacole în calea unor lucrători, hăruiţi, dedicaţi trup şi suflet evanghelizării oamenilor şi aducerea acestora la mântuire.
Mereu m-am întrebat de ce li se întâmplă asta doar evangheliştilor, pastorilor cu har şi nu celorlalţi? Cum adică, doar cei mai buni în cuvânt sunt şi cei mai păcătoşi? Ceilalţi, obscurii şi frustraţii nu sunt atinşi de păcate, ori cumva s-au vaccinat şi au imunitate, merg doar drept, ori nu sunt un impediment în calea celor ce vor să se afirme? Încă îmi pun întrebări retorice, de ce pastori ca: Luigi Miţoi, Daniel Cocar, Vladimir Pustan, Petru Huţuţui, Florin Ianovici, Iosif Ţon, Petru Dugulescu, care din diverse motive au fost desconsideraţi, unii ca ieşiţi din tiparele sau doctrina cultului respectiv, alţii păcătoşi şi expulzaţi de ierarhia cultelor, în urma unor denunţuri făcute de persoane mârşave, mincinoase şi nedemne de luat în seamă? Foarte puţini au pus preţ pe dăruirea cu care toţi aceştia au lucrat pentru Dumnezeu. Ani la rând aceste întrebări care mi-au arat printre gânduri... şi mi-au produs amărăciune. Mulţumesc lui Dumnezeu că în sfârşit Biblia mi-a făcut lumină şi am înţeles, deşi mai târziu, că aceste atacuri la persoanele pastorilor cu har sunt de origine drăcească şi vai de cei prin care satana îşi face planul necurat.
Efeseni 6
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si
sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii
care sunt in locurile ceresti.
Domnul Ardelean, un nume aproape obscur până la numirea în funcţiei sale actuale, cel puţin prin părţile moldovei, crede că este unealta lui Dumnezeu , dar tare mă tem că nu realizează ce mare deserviciu face lucrării Duhului Sfânt, care se manifestă atunci când un om se converteşte în urma auzirii cuvântului, prin servii dotaţi cu talent. Încep să cred că acest domn, Ardelean dacă nu are are un ghimpe în inimă contra moldovenilor, atunci ce ar putea fi, decât invidie, sau interese?
-Domnule Ardelean, te-aş întreba sincer pe cine deranjează Ianovici? Să fie vorba de invidie? Sau de interese obscure? Mare păcat aveţi încercând să doborâţi un slujitor dotat cu har. Hai să fim sinceri, s-o spunem deschis, domnilor de la conducere, că nu toţi suntem dotaţi cu toate calităţile... după care tânjim, unii până acolo încât ar face orice ca să iasă în frunte. Ce păcat. Bine a scris C.Ioanid:
Ştergarul
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neingrijite, sunt flacari ce se sting,
Batiste-n care lacrimi in taina se preling!
Sunt vaduve bolnave, batrani fara putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mangaiere,
Sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
Sunt suferinzi ce-astepta al Cerului semnal.
Se cere osteneala si jertfa uneori
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori!
Nu manui cuvantul cand harul nu ti-e dat,
Cat matura si acul si rufa de spalat!
Cat lingura in cratiti si roata la fantana,
Ciocanu-n tabla casei si-un gard la vreo batrana,
Sa stai de veghe noaptea, la cate-un capatai,
Sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai,
Sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?
Am recitit poezia asta , de o mare valoare spirituală şi cred că ar fi un bun îndreptar pentru toţi frustraţii, din toate cultele, diverşi pastori care îşi doresc să fie altceva decât pot, care nu au har şi dăruire pentru pastorat, care nu au milă de sufletele aflate în impas spiritual, care nu se obosesc să viziteze membri bisericilor, să-i încurajeze, care nu pun suflet în lucrare şi care totuşi luptă cu înverşunare, şi inconştienţă împotriva lui Dumnezeu, făcând astfel voia lui satan şi punând obstacole în faţa planului de mântuire al lui Dumnezeu.Chiar aşa, domnilor de la conducerea cultelor, ce vă mână în această luptă, invida, dorinţa de putere, sau orice altceva dintre faptele firii pământeşti?Chiar nu vă daţi seama că oamenii care s-au întors la Domnul prin lucrarea făcută de Duhul Sfânt prin pastorii maziliţi de voi, vor fi dezamăgiţi, vor crede că totul este o minciună şi dezgustaţi de pocăiţi, se vor reîntoarce de unde au fost scoşi? Chiar nu v-aţi pus asemenea problemă, sau puţin vă pasă? Ei bine, eu cred că nu vă pasă deloc şi nici nu vă este ruşine de mizeria care împroaşcă din nou lucrarea lui Dumnezeu, pe cărările internetului. Cei ce vor citi, vor spune: vai de ei, ce pocăiţi sunt ăştia, imorali, neserioşi, bârfitori ...şi vocile celor nenăscuţi din nou, vor împrăştia veninul vostru, fără să realizeze că fac planul diavolului. Sunteţi direct responsabili domnilor.
V-aş întreba ceva: De ce a trebuit să se tergiverseze cazul Ianovici atâta timp, căci se vede clar că aţi măcinat mult gândindu-vă cum să faceţi să-l daţi deoparte, aşa că motivele au venit. Probabil că nu aţi avut tihnă până nu l-aţi mazilit şi pe el şi pe Huţuţui.
Cât despre ei, Iubiţii Domnului, Florin Ianovici, Petru Huţuţui şi alţii peste care s-a revărsat furia satanei, nu-mi mai fac griji, doar mă voi ruga pentru ei mai mult, să rămână biruitori. Ştiu că nimeni nu-i poate despărţi de dragostea Domnului Isus Hristos, aşa mă asigură cuvântul Bibliei:
Romani 8
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti!
34. Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!
35. Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat."
37. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.
Personal sunt lângă voi cu tot sufletul, Iubiţii Domnului, aşa că îmi asum cu responsabilitate tot ce am scris.
Sunt o femeie care am trecut prin viaţă de peste şaizeci de ani, am auzit multe, am văzut multe, am trecut prin destule valuri, dar nu m-au înghiţit, căci Tatăl meu şi Tatăl vostru, Domnul Domnilor, Împăratul împăraţilor, mi-a fost Sfetnic Bun, Mângâietor, Cetăţuie, Medic Bun, Apărător.Cu siguranţă El nu vă va lăsa nici pe voi. Vă mulţumesc din suflet pentru râvna voastră, dăruirea voastră, pentru fiecare lacrimă cu care aţi sădit şi udat în grădina lui Dumnezeu, suflete. Mare va fi răsplata voastră în ceruri! Să nu cădeţi de oboseală.Glorie Dumnezeului Celui viu!
Efeseni 6
10. Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si
sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii
care sunt in locurile ceresti.
13. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca
sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa
ce veti fi biruit totul.
PS.
Ce dreptate avea George Vraca să afirme: Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă pietre.
elena marin alexe
