Focul este efemer

 

Te-am vâzut depărtându-te de lumină

şi m-au înecat lacrimile

Am răscolit jăratecul

până am ţipat de durere

şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori

Acolo mi-am sprijinit fruntea

obosită de iureşul vieţii

Degetele mă dureau groaznic

când s-au cufundat în fântâna lacrimilor

O sete nepotolită de ani mă ardea cumplit

dar mi-am amintit o zi când s-a despicat stânca

apa cristalină mi-a fost balsam

trandafirul alb nu s-a mai vestejit

şi cu ochii deschişi spre zări

şoptind adio etern

am închis cartea cu zile şi nopţi

retrăite aievea cândva

pe sub genele timpului

Focul este efemer

Doar apa are pecetea veşniciei

 

 

elena marin alexe

Ce bine - ar f

 

 

Ce bine-ar fi, în suflet, primăvara

Să primenească, să refacă tot,

Curată, inima s-aducă roade,

Să scape de-al păcatului complot.

 

Ce bine-ar fi, să-ți curățești cărarea,

Să semeni lăcrămioare-n zori de zi,

La sfat să stai cu conștiința trează;

Ce-nseamnă-a fi creștin, sau a nu fi.

 

Ce bine-ar fi, să te privești în taină,

Cu ochiul circumspect, prin sânge sfânt,

Ai înțelege-atuncea foarte bine,

Care ți-e rostul pe acest pământ.

 

Ce bine-ar fi, să-ți înflorească-n viață

Doar fapte în iubire, ne-ncetat,

Iar cei din jur să poată înțelege,

Că Isus ți-e stăpân cu adevărat.

 

Ce bine-ar fi, să-ți poți păstra speranța,

Chiar și atunci când treci prin văi adânci,

Să nu te temi când valul se-ntețește,

Și barca ți se sfărâmă de stânci.

 

Ce bine-ar fi, să ai încredințarea

Că orice-ar fi, și oricât o să doară

De-l ai pe El și-l porți mereu în suflet,

Zilele tale fi-vor primăvară.

 

 

elena marin alexe

Dau la schimb

Altă iarnă se culcă pe inima mea,

Îmbrâncită de vânt, cotropită de nea,

Mă voi vinde pe-o creangă de brad încă-un an,

Sau cu drag voi petrece în alb diafan?

Mă voi vinde, ori nu, sigur voi cumpăra

Înc-un strop de speranţă şi-o rază de stea,

Dau la schimb, de mai pot, timpul ce l-am pierdut,

Pe un strop de Iubire ce abia s-a născut...

Dacă vreţi vă mai dau un pocal cu tristeţi

Jumătate sorbit printre reci dimineţi...

Oare cine-mi va da bucurie-napoi,

Sau aveţi prea puţină stocată în voi?

Dau la schimb îndrăzneală şi nu mă opresc,

Nu mai vreau efemerul şi chiar mă gândesc,

Să pot să aprind candelabrul din mine,

Lumina să port, să urc zări senine.

elena marin alexe

 

De drag

 

De drag să-ți scriu Isuse,

De drag, cu bucurie,

Căt sufletul e-n mine,

Cât mâna mea va scrie.

De drag să-Ți scriu Isuse,

De drag căci Ești Viață,

Când te slăvesc în versuri,

Inima mea se-nalță.

De drag să-Ți scriu Isuse,

Poeme minunate,

Prin mila Ta cea mare,

Salvată-am fost din moarte.

De drag să-Ți scriu Isuse,

Cât voi trai pe lume,

De drag am să Te laud,

Căci multe am a spune.

De drag să-Ți scriu Isuse,

Despre iubirea-Ți mare,

Cât inima-mi va bate,

Cât voi avea suflare.

elena marin alexe

NU-I TIMP

În vie cade bruma cernută cu tristețe

dintr-un pocal măiastru, de dincolo de nori,

Se-abat în minte umbre mă cheamă cu blândețe,

iar somnul se ascunde până la primii zori.

Învăluite-n ceată, trec amintiri rebele,

cum au ajuns acolo, aproape că nu știu.

Dar toamna răvașește iar, clipele acele

le poartă-n avalanșa, lăsând un loc pustiu.

Îmi lăcrimează gândul, mă strigă neputința,

o mâna se-ntinde , mă mângâie duios,

Sufletul meu alină, se curmă suferința,

rămân în siguranță, în palma lui Cristos.

Nimic din asta lume nu are importanță,

nimic nu mă abate din drumul ce-am ales,

Doar jertfa -Ți de pe cruce, ea are relevanță,

din clipa-ncare Doamne, din tină m-ai cules.

Nu-i timp, aleargă ceasul și zilele-s rutine

sunt copleșită-adesea și iarăși mă gândesc...

Mă lupt cu mine însămi când îndoiala vine,

ce pot să fac, Isuse, Tu știi că Te iubesc.

 

elena marin alexe


 

 

eu si Tu

 eu şi Tu...


eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină
ce grija mi-o poartă şi calea-mi arată.

eu rugi adunate, Tu milă, dreptate,
eu neascultare, Tu pace, iertare.

eu pumn de tărână, Tu mă porţi de mână ,
mă conduci prin lume spre-o ţară anume.

eu plâng în neştire, Tu plin de iubire
în braţe mă ţine, la greu şi la bine.

eu mâna ce scrie, Tu eşti veşnicie,
cuprinzi efemerul, descoperi misterul.

eu deşertăciune, Tu har şi minune,
eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri.

eu slabă speranţă, Tu-mi dai siguranţă,
în ziua ce vine să fiu tot cu Tine.

eu abandonată, Tu frate şi tată,
eu îngrijorare, Tu raza de soare.

eu o stea în noapte, Tu eternitate,
mă-nfăşori în vreme, n-am de ce mă teme.


elena marin alexe - din vol. Am rătăcit printre cuvinte

Viață efemeră

 

Adeseori mă simt străină-n lume
şi buzele-mi şoptesc doar al Tău nume.

Nu-mi găsesc loc în viaţa trecătoare,
sunt biată umbră, rătăcind sub soare.

Mă pierd în amănunte şi când sufăr
încui sub lacăt greu, inima-n cufăr.

Şi nu l-aş mai deschide niciodată,
aş pune lanţuri grele şi pe poartă.

Vreau numai ochiul Tău să mă zărească,
pe drumul lung m-ascund sub bolt-albastră.

Şi cum Îți spun, mă pierd mereu în mine,
şi printre lacrimi caut zări senine.

Mă regăsesc în Tine, când mă caut,
Spre ceruri urc în armonii de flaut.

 

elena marin alexe

Depinde din ce unghi priveșt

Gândul zilei mele

 

 

 

Ca om ești tentat să îți atribui merite în diverse momente ale vieții.

De ex. Spui și crezi că dacă ai un servici bine plătit, este pentru-că ai reușit să te impui prin inteligență muncă și abilitate.

Dacă performezi în sport, medicină, agricultură, cercetare, artă, afacere, gastronomie, sau în orice altceva ai tendința firească să crezi că efortul tău, talentul, dăruirea ta, au fost și sunt la temelia succesului. Asta dacă privești prin unghiul minuscul al ființei umane.

Altfel ai întelege, dacă ai privi în plan duhovnicesc.

Oare ai mai fi excelat dacă erai lovit de vreo boală, sau dacă ai fi avut un accident?

Ce s-ar alege de succesul tău dacă ai surzi, ai rămâne orb, dacă ai fi lovit de vreo pareză etc.

Renunță să mai privești tot ce poți fi, ce poți face, din perspectivă umană.

Reușitele "mele și ale tale" sau, ale lui Dumnezeu pentru noi?

Depinde din ce unghi privești!

 

 

 

elena marin alexe

 

Încă o zi

 

Se-ascunde soarele în nori

jucându-se, de-a baba oarba,

pe umeri poartă dulci fiori,

din foc îşi împleteşte salba.

Se-opreşte ades pe ramuri reci,

sărută frunzele cu teamă,

coboară-agale pe poteci,

lăsându-le pe jos să geamă.

Când în sfârşit a ostenit,

adoarme pe un vârf de munte,

surâzător şi fericit

sub vălul stelelor cărunte.

Dar mâine este-o altă zi,

când iar coboară de pe creastă,

de dimineaţă s-o trezi

cu raze, adunate-n traistă.

La fel ca soarele şi eu

colind pe munte, sau pe vale,

mă odihnesc de gând hoinar

şi-mi lepăd lacrima de jale.

De multe ori imi este greu,

dar nu m-opresc din alergare,

cu Domnul îmi este ușor,

să trec prin orice încercare.

Mereu Mi-a spus să nu mă tem,

în lume voi avea necazuri,

dar El Cârmaciul credincios,

va-nvinge orișice talazuri.

Mă va purta pe brațul Lui,

cu dragoste și cu blândețe,

cu El alături nu mă tem,

mă înfăsoară cu tandrețe.

Încă un ceas, încă o zi,

m-apropie de-a Sa venire,

o zi cum n-a mai fost nicicând,

bogată-n slavă și-n mărire.

elena marin alexe

Un vis... un om

 

 

Îmi lipsesc momentele petrecute ani și ani, împreună cu tine. Parcă a fost un vis...Dar ce este viața noastră pe acest pământ?

Ce este omul ca să Te gândesti la el? Ps 8:4"

 

 

Așteptare

Cum mai trece vremea, Doamne,

Printre primăveri și toamne,

Veri umbroase pe poteci,

Ierni frumoase, albe, reci.

 

Cum mai trec ziua și noaptea,

Râsul, plânsul, răutatea,

Ne trezim într-un sfârșit,

Că nu știm de ce-am trăit.

 

Cum mai trece vremea, Doamne,

Oare n-o să ne condamne,

Traiul nostru efemer, 

 Fără dragoste de cer?

 

Omul floare de sulfină,

Cu aromă ce alină,

Azi tulpina-i se usucă,

Seara vieții-ncet o culcă.

 

Timpul zboară, totul trece,

Nimeni nu-l poate întrece,

N-ai cum stavilă să-i pui,

Ori și cât efort depui.

 

Zboară clipa, trece vremea,

Azi copil și mâine nenea,

Ieri micuți nevinovați,

Azi de vârstă, încercați...

 

Plânge ziua, trece viața,

Ghemul zilelor ca ața,

Vine-o zi, când o răsplată

Vom primi, la judecată.

 

Apun nopțile sihastre,

Peste inimile noastre,

Toate se topesc în zbor,

Pe cer Doamne ai scris dor.

 

Cum mai trece vremea Tată,

Calcă zări și lumea toată

Așteptăm clipe măiastre,

Vom urca spre zări albastre.

 

 elena marin alexe

Apa VIEȚII

 

Tot ceea ce avem sau ce ne dorim este egal cu 0, dacă nu avem şi înţelepciune de la Dumnezeu Acum este vremea să ne rugăm Lui pentru a căpăta înţelepciune!Este timpul ca să cerem lumină , înțelepciune, căci vin vremuri rele, așa spune Biblia.

Ferice de omul care bea din "fântâna vieții" care este Sfânta Scriptură.

Dumnezeu are o armata de înțelepți nu de proști. Cu cât vei sorbi mai mult, cu atât setea ta de cunoaștere a dumnezeirii va crește.

Tatăl meu avea o vorbă, pe care fiind copil n-o înţelegeam: Decât cu un prost la câştig, mai bine cu un înţelept la pagubă...

O fi adevarat?

 

 

elena marin alexe

 

Frunza și omul

 

Ești încă pe ram, adorată și încălzită de soare, răcorită de ploi și adieri de vânt.

Bucură-te de fiecare zi, trăiește frumos, caută cu inima și sufletul, să observi doar frumusețea pe care Dumnezeu a cernut-o din belșug în preajma ta. Alungă nemulțumirea. Prețuiește viața. Ziua de astăzi e unică, omule!

Nimeni nu îți poate garanta nimic pentru mâine.

Mulțumește lui Dumnezeu pentru toate lucrurile! Tes 5:18

PS.

BUCURA-TE CÂT ÎNCĂ MAI EȘTI PE "RAM"...

 

 

elena marin alexe

Cea mai frumoasă ie

Cum vii toamnă, pe tăcute,

Porți in păr frunze căzute,

Lași în urmă dulce boare,

Naive raze de soare.

Ești frumoasă și bogată,

Poposești din poartă-n poartă,

La bogați și la săraci,

Ai vrea pe toți să-i împaci.

Necuprinsă în arome,

Și nuanțe policrome,

Te știu din copilărie

Bucurii mi-ai dat și mie.

Cu multă îndemânare,

Prefaci frunza într-o floare,

Prin culori îngemănare,

Peste dealuri legănate.

Anotimp cu roade multe,

Frumuseți neîntrecute,

Te admir, ești minunată,

De IUBIRE ești creată.

Doamne, toamna-i o splendoare

Învelită-n vânt și soare,

Trece mândră pe câmpie

Cu cea mai frumoasă ie.

elena marin alexe

 

Umbră

Fuge timpul ca nebunul,
Când e soare, când furtună,
Numai Dumnezeu Cel veșnic
Ne iubește și ne-ndrumă.

Totul e deșertăciune,
Nu-i nimic trainic sub soare,
Suntem fir de păpădie,
Într-o lume-amăgitoare.

Azi prin valea umbrei morții,
Tot mai greu străbate omul,
Se impiedică și cade,
Când pășește fără Domnul.

Calea vieții este strâmtă,
Ades cere sacrificii,
Cum s-ajungi la biruință,
Biblia îți dă indicii.

Nu trăi la întâmplare,
Clipa nu se mai întoarce,
Tot ce dai la tine vine,
Și cum faci ți se va face.

Omul, umbră trecătoare,
Pe pământul plin de lacrimi,
Te oprește azi la cruce,
Să privești a Sale patimi.

Sângele-I încă mai poate
Să aducă alinare,
Curge încă pe Golgota
Și aduce-n dar iertare.

Curățire, bucurie,
Un balsam de vindecare,
Nu este alt leac în lume
Să aline-atunci când doare.

Adunăm în palme vidul
Ne zdrobim de pietre reci,
Într-o lume efemeră
Rabdă suflete și treci.

Nu mai este multă vreme,
Așteptăm pe Salvatorul,
Soarele Iubirii Sale
Va acoperi tot norul.

O eternă primavară,
Te așteaptă-o veșnicie,
Dragostea divină, Isus,
Arde pururea, e vie.

Să nu cazi de oboseală,
Fuge timpul ca nebunul,
Prețuiește orice clipă,
Ca Isus nu e niciunul.

Împrejur, în depărtare,
Semnele stau mărturie,
Se apropie răsplata
Celui care va sa vie.

 

elena marin alexe

Săptămâna patimilor

 https://www.ziaruldepenet.ro/2021/04/27/saptamana-patimilor/?fbclid=IwAR3HzsoQPQ5SMMM4KnPPNnNWa9NChuOPPIkaNgrsjuoxCqdx4xsUH8RjDZA

 

Am păşit în săptămâna mare, aşa cum spun românii zilelor care preced sărbătoarea Învierii Domnului. Multă agitație peste tot. Pregătiri, pregătiri, pregătiri. Trist este că predomină doar anumite acţiunii, cum ar fi: ultimile retuşuri ce cuprind curățirea locuinţelor, cozonacii, pasca, sarmăluţele, mielul, ouăle roşii. Toate sunt repartizate pe anumite zile, astfel că înotând în treburi, omul uită adevărata însemnătate a acestei zile de Pasti. Cine se mai gândeşte la mântuirea sufletului şi ce jertfă a necesitat salvarea omului?

În cartea Isaia 53:5-6 scrie:
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Eu pe lângă pregătirile diurne, specifice acestor zile, am ales să meditez la dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Mai mult ca oricând îmi petrec o parte din timp, trecând prin sumbra anticameră a durerilor Domnului Isus Hristos.
Revăd culmea durerilor, Golgota, mă înfior la supliciile Mântuitorului meu, am inima cernită, îndurerată, dar în acelaşi timp plină de bucurie, căci sufletul meu este salvat, datorită jertfei de pe crucea din Calvar. Rugăciunea mea şoptită se strecoară spre ceruri:

Mulţumesc, Majestate, Domnul meu şi Dumnezeul meu, pentru alegerea de a-ți da singurul Tău Fiu să moară pentru păcatele mele. Mă doare suferinţa Ta, umilinţa Ta, durerea Ta neasemuită. Trăiesc datorită sângelui Tău, care s-a vărsat pe o cruce la Golgota. Eu sunt un om, sunt doar un om, care se întoarce să-ţi mulţumească pentru ispășire, pentru viaţă.

–

Căci fiecare primăvară
Încarcă flori albe pe ramuri,
Hristos a înviat, e vestea
Ce toarnă peste om balsamuri.

–

Seninul alungă tristețea,
Speranța coboară în lume,
Pe moarte-a călcat Biruința,
Isus ne cheamă pe nume.

–

E timpul să simți bucuria,
Când pomii se- îmbracă în verde,
Natura pe El îl cinstește,
Acceptă-L, iubește-L și crede!

elena marin alexe

 

 

 

Aniversare, Lidia Posteucă

 Nu știu cum au trecut anii…Mai ieri îmi amintesc, cum mă rugam lui Dumnezeu să nu nasc în 1 Aprilie, căci în acele era mare haz cu Ziua păcălelilor. Și Dumnezeu a vrut să vii pe lume pe 2 Aprilie, într-o zi însotită când plesneau de bucurie bobocii pomilor, înflorind sub razele jucăușe ale soarelui primăvăratec.

Ești astfel una din cele trei minuni, pe care mi le-a dăruit Dumnezeu. Astăzi, te îmbrățișez cu dragoste, dar și cu regret că nu sunt lângă tine Lidiuk. Totuși depărtarea granițelor Vrancea-Cluj Napoca nu sunt de netrecut, draga mea floare de primăvară. Până ne vom revedea, te încredințez în mâna Domnului nostru Isus Hristos. Pe El îl rog astazi să îti dea sănătate și ploi de binecuvântări ție și familiei tale frumoase.

LA MULȚI ANI!

Cu drag mama

elena marin alexe 

Un om și-o floare

E iarnă, vântul viscolește
În suflet zâmbetul îngheață,
Biet trandafir, cândva iubire,
Jelește dis de dimineață.

Zvârlit de-o mână în zăpadă,
Tânjește după-un strop de soare,
Îl seacă o durere surdă,
Vântul îl mușcă cu ardoare.

De ce, se-ntreabă cu tristețe,
Sub neaua albă, îngâmfată,
Îi este dat să zacă singur,
Ah, unde- i vara minunată?

La fel și omul, se jelește,
Când timpu-i cerne alb în plete,
Se simte părăsit si singur,
Uitat de toți fără regrete.

Dar îi rămâne o nădejde,
Ce nimeni nu i-o poate smulge,
Cu el pân' la sfârșit e Domnul
Și lacrima cu milă-i șterge.

Un om și- o floare într- o iarnă,
La fel de încercați de soartă,
Dar omul cere ajutorul,
Iar Dumnezeu grija îi poartă.

El este Tatăl, plin de milă,
Îndurător cum nimeni nu-i,
El te ridică din țărână,
Te mângâie cu glasul Lui.

-Lasă tristețea te ridică,
Și către cer mai des privește,
La cruce a suferit blestemul,
Acel ce veșnic te iubește.


elena marin  alexe

Puzzle

 

De ce sunt in lume atâtea dureri,

De ce lumea pare mai rea azi, ca ieri?

 

Răspunsul e simplu, el este de sus,

S-apropie vremea să vină Isus!

 

De ce tot mai stingheri si-n suflet pustii,

Când lângă noi zburdă minuni de copii?

 

În noi se strecoară frustrări și dureri,

Viclene, tăioase, ne golesc de puteri.

 

E cernerea Lui, Stăpânul etern,

Ne vrea pentru ceruri, nu pentru infern.

 

Azi râdem, sau plângem, de parcă n-am ști

Că totu-i vremelnic, în curând n-om mai fi.

 

E viața un puzzle, dificil de făcut,

Mereu întâlnim greutăți de trecut...

 

Dar pace aflăm doar când stăm, pe genunchi,

Când rugile noastre se prind în mănunchi.

 

Hai, tot ce ne-apasă, să-i spunem mereu,

"El poate să schimbe" El e Dumnezeu!

 

elena marin alexe

Prietenia floare rară

     

S-a măcinat mult pe această temă și nu știu dacă ce am eu de spus mai poate adăuga ceva.
Când spun prietenie, nu mă refer la prieteniile virtuale, sau diversele amiciții, care poartă amprenta dragostei lui Dumnezeu. O prietenă sau prieten "te înțelege din ochi" cum se mai spune, râde cu tine, plânge cu tine, suferă cu tine.
Prietenia, această floare rară, sublimă și unică în felul ei, trebuie ocrotită, atunci când ai fericirea s-o descoperi, ține-o strâns, nu îi mai da drumul din mână.
Pe parcursul anilor care au cernut peste mine, am avut trei prietene adevărate. O ucraineancă, cu care mi-am petrecut copilăria si deși nu ne-am văzut de mulți ani, stiu că prietenia noastră s-a păstrat intactă, căci atunci când vorbim simțim emoție profundă. Am mai avut prietenă o româncă, cu care am visat si ne-am făcut planuri de viitor în adolescență și mare parte a tinereții. Din nefericire a plecat din această lume, anul care a trecut și dupa ea am plâns mult. Cea de a treia prietenă pe care o prețuiesc, este cea de acum, la maturitate, pe care din nefericire o văd mai rar deoarece nu este în țară, dar chiar de departe o simt ca fiind foarte aproape.

Ce am înțeles din aceste trei mari prietenii? Sinceritatea, puterea de a ierta, sacrificiul fără prea multe vorbe, încrederea, respectul reciproc, cinstea fără lingușeală. Așa se manifestă prietenia. O veche zicală spune:
Prietenul la nevoie se cunoaște!
Un prieten nu te trădează indiferent de situație.
Amintiți-vă de prietenia regelui David cu fiul lui Saul, tânarul Ionatan. Așa trebuie sa fie o prietenie.
Unele prietenii sunt din interes, temporare, care vin și pleacă, altele sunt de conjunctură, pe un timp anume. Unele îți lasă răni adânci...

Dacă întâlniți prietenia adevărată, aveți grijă și puneți-o sub lacăt in adâncul inimii. Este o comoară neprețuită!

elena marin alexe