Cum mai trece vremea, Doamne,
Printre primăveri și toamne,
Veri umbroase pe poteci,
Ierni frumoase, albe, reci.
Cum mai trec ziua și noaptea,
Râsul, plânsul, răutatea,
Ne trezim într-un sfârșit,
Că nu știm de ce-am trăit.
Cum mai trece vremea, Doamne,
Oare n-o să ne condamne,
Traiul nostru efemer,
Fără dragoste de cer?
Omul floare de sulfină,
Cu aromă ce alină,
Azi tulpina-i se usucă,
Seara vieții-ncet o culcă.
Timpul zboară, totul trece,
Nimeni nu-l poate întrece,
N-ai cum stavilă să-i pui,
Ori și cât efort depui.
Zboară clipa, trece vremea,
Azi copil și mâine nenea,
Ieri micuți nevinovați,
Azi de vârstă, încercați...
Plânge ziua, trece viața,
Ghemul zilelor ca ața,
Vine-o zi, când o răsplată
Vom primi, la judecată.
Apun nopțile sihastre,
Peste inimile noastre,
Toate se topesc în zbor,
Pe cer Doamne ai scris dor.
Cum mai trece vremea Tată,
Calcă zări și lumea toată
Așteptăm clipe măiastre,
Vom urca spre zări albastre.
elena marin alexe
