Ce bine-ar fi, în suflet, primăvara
Să primenească, să refacă tot,
Curată, inima s-aducă roade,
Ce bine-ar fi, să-ți curățești cărarea,
Să semeni lăcrămioare-n zori de zi,
La sfat să stai cu conștiința trează;
Ce-nseamnă-a fi creștin, sau a nu fi.
Ce bine-ar fi, să te privești în taină,
Cu ochiul circumspect, prin sânge sfânt,
Ai înțelege-atuncea foarte bine,
Care ți-e rostul pe acest pământ.
Ce bine-ar fi, să-ți înflorească-n viață
Doar fapte în iubire, ne-ncetat,
Iar cei din jur să poată înțelege,
Că Isus ți-e stăpân cu adevărat.
Ce bine-ar fi, să-ți poți păstra speranța,
Chiar și atunci când treci prin văi adânci,
Să nu te temi când valul se-ntețește,
Și barca ți se sfărâmă de stânci.
Ce bine-ar fi, să ai încredințarea
Că orice-ar fi, și oricât o să doară
De-l ai pe El și-l porți mereu în suflet,
Zilele tale fi-vor primăvară.
elena marin alexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu