În fiecare seară
mă dor dimineţile aşteptate până la ţipătul zorilor
pleoapele se zbat sub tainice mângâieri
ca un cerşetor la capătul podului rămân
aşteptându-Ţi mila Doamne
trecutele cărări mă ispitesc dar
port candela aprinsă şi drumul
se netezeşte sub privirile Tale
În fiecare seară
o mâna nevăzută îmi culcă inima în palma Ta
departe de lumea zbuciumată
visele mă poartă pe pajişti verzi
iar smalţul florilor îmi tiveşte ziua ce adoarme şi ea
în căuşul timpului ocrotit de clepsidră
unde nimic nu se termină
ci aleargă spre un nou început
elena marin alexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu