Adeseori mă simt străină-n lume
şi buzele-mi şoptesc doar al Tău nume.
Nu-mi găsesc loc în viaţa trecătoare,
sunt biată umbră, rătăcind sub soare.
Mă pierd în amănunte şi când sufăr
încui sub lacăt greu, inima-n cufăr.
Şi nu l-aş mai deschide niciodată,
aş pune lanţuri grele şi pe poartă.
Vreau numai ochiul Tău să mă zărească,
pe drumul lung m-ascund sub bolt-albastră.
Şi cum Îți spun, mă pierd mereu în mine,
şi printre lacrimi caut zări senine.
Mă regăsesc în Tine, când mă caut,
Spre ceruri urc în armonii de flaut.
elena marin alexe
