Un om și-o floare

E iarnă, vântul viscolește
În suflet zâmbetul îngheață,
Biet trandafir, cândva iubire,
Jelește dis de dimineață.

Zvârlit de-o mână în zăpadă,
Tânjește după-un strop de soare,
Îl seacă o durere surdă,
Vântul îl mușcă cu ardoare.

De ce, se-ntreabă cu tristețe,
Sub neaua albă, îngâmfată,
Îi este dat să zacă singur,
Ah, unde- i vara minunată?

La fel și omul, se jelește,
Când timpu-i cerne alb în plete,
Se simte părăsit si singur,
Uitat de toți fără regrete.

Dar îi rămâne o nădejde,
Ce nimeni nu i-o poate smulge,
Cu el pân' la sfârșit e Domnul
Și lacrima cu milă-i șterge.

Un om și- o floare într- o iarnă,
La fel de încercați de soartă,
Dar omul cere ajutorul,
Iar Dumnezeu grija îi poartă.

El este Tatăl, plin de milă,
Îndurător cum nimeni nu-i,
El te ridică din țărână,
Te mângâie cu glasul Lui.

-Lasă tristețea te ridică,
Și către cer mai des privește,
La cruce a suferit blestemul,
Acel ce veșnic te iubește.


elena marin  alexe

ÎNTRE FĂȚĂRNICIE ȘI IGNORANȚĂ

Deja am obosit citind despre cum înțeleg unii să diferențieze problema sărăciei, din Siria și tragedia secularei catedrale Notre Dame din Paris. Imaginile alăturate cu un copil flămând neîngrijit și catedrala în flăcări, circulă fără temei, fără logică la fel sculpturile, catedralei, cu demonul și oamenii chinuiți, invocându-se satanismul.De ce nu se ține seama de epoca în care s-a construit catedrala, când oamenii nu cunoșteau carte și se miza pe ...vizual, ca să arate omului că dacă nu vine la Dumnezeu îl așteaptă iadul cu demoni și chinuri nespuse.
Siria cu războaiele ei vs Notre Dame sunt două probleme distincte. Siria este o problemă social politică, iar Notre Dame este emblema creștinismului de acum 800 de ani.
Nu se pot amesteca.

Dar unii fățarnici, care chipurile sunt miloși și suferă în adâncul sufletului pentru copiii sirieni, nu au ochi să vadă, săracii copii de prin canale, de prin gările României și sunt neinteresați de mizeria și foamea pe care bieții de ei o arată tuturor.
Mă adresez creștinilor: cunoașteți conflictul dintre Siria și Israel? Cunoașteți biblia? Ce părere aveți
V-aș întreba de ce nu vizitați spitalele de copii, orfelinatele din România, dacă sunteți așa miloși?
Vă spun eu de ce: pentru-că e mult mai ușor să postezi pe pagina ta imagini cu copii în suferință, ca să pozezi , să arăți prietenilor ce mult te doare soarta unui copil...Nu-i așa că e simplu, milă din spatele tastaturii?
Ignoranților le spun să pună mâna pe cărți de istorie, de artă să se informeze despre ce reprezintă pentru creștinii de acum 8 secole, catedrala Notre Dame, această perlă gotică pe care nu au distrus-o cele două războaie mondiale și care este o un simbol al artei europene.
Imi cer scuze dacă ce spun nu vă este pe plac, dar ce bine ar fi să ne informăm mai întâi și abia după...să ne dăm cu părerea.
PS. Mai lasați-mă cu postări reprezentând copii în suferință, de prin spitale. Treceți la fapte. Vizitați copii care trec prin necaz, dăruiți un ban, o haină, o felie de bucurie copiilor de la colț de stradă! Chemați la mesele de Paști familii sărace. Rugați-vă pentru Siria! Noi în comunitatea bisericii Maranata ne rugăm pentru Siria și toate țările necreștine.

elena marin alexe

O altfel de urare

Dragii mei, Prieteni, fraţi
Azi cu toţi vă adunaţi
Cuvântu-mi să-l ascultaţi
Mai departe să-l purtaţi.
Iată, Anul Nou se-arată,
A pornit în lumea toată,
Să dea Domnu-n România
Să răsară şi să crească
Dragostea, prietenia.
Să-mplinim ce-a spus Scriptura,
Dintre noi să piară ura,
Să-nflorească doar Iubirea
Între fraţi, între surori
Şi în loc de vorbe rele,
Să ne-ntâmpinăm cu flori.
Pe părinţi să-i respectăm,
Cât putem să-i ajutăm
Hai să ne-ndemnăm la bine,
Eu pe tine, tu pe mine.
Să citim des în Scriptură
Și să fim atenți ...la gură,
Pe copii să-i creştem bine,
Cu învăţături creştine,
Să-L iubim pe Dumnezeu
Şi pe Hristos Fiul Său!
Să-nvăţăm ce e răbdarea,
Cinstea, mila, bunătatea,
Dărnicia şi dreptatea.
Vă doresc, la toţi, să fiţi
Împliniţi şi fericiti,
Cât va voi Dumnezeu,
Ocrotiţi de orice rău.
Dacă Îl vom asculta
Fața-I sfântă vom vedea
La anul şi LA MULŢI ANI!

elena marin alexe

Bine ai venit, Biserică RENOVAȚIO

     Am asistat on line la primul botez al Misiunii RENOVAȚIO. M-au emoționat cei 21, noii membri,

dar cel mai mult tânăra Sara, de la Fundația Viață și Lumină și am înțeles că Dumnezeu lucrează cu putere și cu neasemuită dragoste față de cei pierduți, oriunde s-ar afla aceștia.

Am apreciat predica pastorului Frank, dar și prietenia adevărată a pastorului Cornel Ilioi, moldovean de-al nostru. Spun asta căci locul meu natal este în Fălticeni jud, Suceava. 

Se spune că noi, moldovenii suntem cam săraci, datorită influenței ținutului de lângă Rusia.

Așa o fi, dar, suntem bogați, cred că poate cei mai bogați la suflet, în sinceritate, cuget și prietenie.

Cine nu ne cunoaște ne vinde, dar cine ne cunoaște ne cumpără, adică prețuim ceva...

M-am bucurat pentru pastorul Florin Ianovici și îi doresc :

Putere-n luptă zi de zi
Lumină-n orice pas
Prin valuri grele și stihii
S-asculți doar sfântul glas.

Astăzi s-a născut Biserica RENOVAȚIO! Dumnezeu s-o binecuvânteze! 

elena marin alexe

CEASUL VECHI

Aş vrea să pun cătuşe timpului,
să-l înlănţuiesc,
să mi-l fac rob pe vecie.
Din când în când i-aş slăbi legăturile
să se mai dezmorţească
şi l-aş adăpa la fântâna răbdării.
Aş vrea să pun cătuşe timpului,
însă de fiecare dată
îmi scapă printre degete şi fuge
mâncând pământul,
iar eu, confuză, mă întreb dacă azi este luni
sau sâmbătă.
Mă ajută cineva?

De ce zâmbeşti Doamne,
când degetele-mi tremurând
întorc ceasul vechi?

elena marin alexe

N-AM TIMP

N-am timp, să mai privesc în lume,

la cei din jurul meu, nu vreau,

de ce să împletesc miraje,
de ce din drum să mă opresc?

N-am timp, căci zilele sunt scurte,

aleargă iute și rămân

atâtea fapte nefăcute,

iar eu să stau, să ațipesc?

N-am timp, căci ziua minunată

va reveni când nu m-aștept,

Îl simt pe Isus cum revine,

îmi bate inima în piept.

N-am timp și nici nu vreau risipă

cu vremea ce mi-a mai rămas,

mai bine alerg la rugăciune

pân-am s-aud sfântul Lui glas.

N-am timp, decât să spun la oameni

că Domnul vine în curând,

atunci va scoate la lumină

faptele noastre rând pe rând.

N-am timp, decât pentru iubire,

chiar pentru cei ce mă urăsc,

voi împlini voința sfântă,

din Dragoste să izvorăsc!

elena marin alexe

El restaurează

Aripa zorilor m-a adus la poala crucii
am dorit ca lacrima mea
să fie prima rouă a dimineții
dar cu greu am mai găsit un loc
în marea de lacrimi care scălda piciorul crucii Lui.
Suspinurile mele s-au împletit
cu durerile îngenunchiate
am plâns până s-a topit inima în mine
apoi mi-am făcut o învelitoare din lacrimi
să-mi acopere duhul zdrobit.
El nu disprețuiește
El iartă, iubește fără margini.
alină și vindecă, Restaurează pentru veșnicie.

elena marin alexe

Dumnezeu este dragoste

   Pastorul Ianovici a rămas la Betel!Mulțumiri să fie aduse Domnului care ne-a ascultat rugăciunile. Mulțumesc tuturor surorilor și fraților din țară și din străinătate pentru susținerea în grupul Alături de Florin Ianovici, cu post și rugăciune. Am certitudinea că vom continua să ne rugăm pentru pastorul Ianovici. Să ne rugăm în același timp și pentru pastorii noștri, ca Dumnezeu să lase peste toți ocrotirea Lui, pacea, dragostea , râvna sfântă, îngăduința, pentru-ca Dumnezeu să-i încarce cu putere de sus și cu multă Dragoste. Mare este secerișul și puțini sunt lucrătorii, spune biblia. Să ne rugăm cât mai mult pentru toți lucrătorii din via Domnului. Să dăm importanță mai mult sufletelor pierdute, decât ambițiilor noastre firești. Cu siguranță în susținerea mea pentru Florin Ianovici am deranjat pe unii, am fost ceva mai dură cu alții, dar m-am ferit să aduc jicniri.    
      Îmi CER IERTARE de la toți și IERT pe toți care m-au jicnit cu expresii grele, de neredat...și credeți-mă nu au fost puțini.  Am avut ocazia să văd răutatea celor care-și spun copii de Dumnezeu. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți cei cu inima curată și să lase balsam de iertare peste sufletele noastre.
Dumnezeu să fie lăudat în veci!

elena marin alexe

 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

  1Ioan 4;16

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu

Psalmul 116:17 ,,Îți voi aduce o jertfă de mulțumire și voi chema Numele Domnului;’’
A venit binecuvântarea? Mulțumește lui Dumnezeu și binecuvântarea va rămâne.
A venit încercarea? Mulțumeste lui Dumnezeu și El o va curma.

Pentru rugăciunile înălțate și jertfele aduse Domnului, vă mulțumesc. Sunt nevrednic de o așa dragoste.
Pentru cuvintele grele și disprețul așezat peste mine, vă mulțumesc. Sunt dator Golgotei să fiu pocăit.
Să slujești lui Dumnezeu este o cinste și o povară. Mă rog Tatălui ceresc să mă învrednicească să fiu un bun ispravnic al Său.
Se apropie sărbătoarea Floriilor…!
Ioan 12:13 "a luat ramuri de finic şi i-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
Ramurile de finic sunt simbolul belșugului. Nu neapărat cel de pe mese, cât cel din suflet. Ramurile de finic sunt simbolul regalității. Tot ce are suflare să laude pe Împăratul.
Dumnică de la orele 18.00, la biserica Betel din București vom sărbători intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Hristos a dorit ca oamenii să vadă și să înțeleagă. Mulți nu au văzut și adevărul a rămas ascuns privirii lor. ,,Ce rămâne ascuns privirii noastre?’’ va fi mesajul ce va fi rostit.
Vă așteptăm cu dragoste la biserica Betel! Suntem online pe adresa:
  www.bisericabetel.ro 

Preluare de pe Facebook !

Mina Ianovici – Ce simt eu

NewsNet Creştin: Mina Ianovici – Ce simt eu:

Sărbătorile acestea au prins familia mea cu bucurii la care nu ne aşteptam, dar şi cu umbre care ne-au pus în uimire. Pe cât de mult mi-a plăcut în viaţă traiul liniar, fără evenimente deosebite, pe atât de mult nu am avut parte de el.

Am înţeles, însă, că Dumnezeu aşează omul în faţa încercărilor în care poate birui, care îl cresc spiritual, cu condiţia să le abordeze corect, cu rugăciune şi post.

Am înţeles că nu există sisteme ale lui Dumnezeu în integralitatea lor, ci oameni ai lui Dumnezeu, de cele mai multe ori neştiuţi, loviţi de semeni şi  de viaţă, comentaţi, acuzaţi, lăudaţi (aceasta din urmă mi se pare mai rea decât restul), etc.

Am mai înţeles că lucrurile sunt bune aşa cum sunt ele, cum sunt lăsate de Dumnezeu, sau îngăduite de El să se întâmple.

   

 Florin,

Ştii că toată viaţa te-am iubit enorm, am plâns cu tine, am râs cu tine (asta mai puţin, e drept, nu prea faci casă bună cu veselia), ţi-am fost alături tot timpul, am fost şi sunt una cu tine.

Să mă ierţi că m-am bucurat că Dumnezeu a îngăduit ca eu şi copiii noştri să nu te mai împărţim cu nimeni câteva luni. Mi-a părut rău pentru tine, dar mi-a părut bine pentru noi. Şi m-am gândit că s-o fi uitat Dumnezeu cu milă şi spre mine şi copii când a îngăduit asta.

Mi-am crescut copiii mai mult singură, explicându-le că tatăl lor lipseşte pentru că alţii au probleme mai mari decât noi şi că el trebuie să tragă oamenii spre Dumnezeu, pentru că aceasta este voia Domnului şi mai trebuie să meargă şi la serviciu, ca să putem avea ce ne trebuie.

Din păcate , echilibrul între muncă şi viaţa de familie e o glumă pe care o poate crede numai cineva care nu ştie cum merg lucrurile. Facem bine ceva doar dacă ii dedicăm tot ce avem, iar uneori, mai mult decât avem. Investind jumătăţi de măsură, culegem jumătăţi de măsură.

Când m-am îndrăgostit de tine, m-a atras tristeţea aceea profundă, inteligentă, care izvora dintr-o înţelegere dureroasă a vieţii şi a omului. Ai avut şi ai o viaţă care te-a pus în imposibilitate să scapi de ea. Înţelegi mai multe despre viaţă, te întristezi mai mult, eu te plac mai mult....hai, că nu e rău!

Eşti pomul meu lovit de pietre, sprijinul meu, darul lui Dumnezeu pentru mine.

Să nu îţi pară rău de nimic! La un moment dat, omul trebuie să se oprească din vorbit şi doar să observe, pentru ca atunci când va reîncepe să vorbească, să aibă ce spune.

Tuturor, sărbători frumoase cu Domnul!

Mina Ianovici

FLACĂRĂ ERAU CUVINTELE

M-am sfătuit cu Tine,
până ce miezul obosit al nopţii
a adormit pe umărul meu,
în timp ce îmi alinta pleoapa suferindă a sufletului.

Ţi-am spus multe, Doamne, printre suspine
m-am destăinuit celui mai bun Prieten:
-Mi se risipesc puterile, nu mai găsesc plăcere
în efemerul din jur, contaminat de moarte la tot pasul
gândul mi se poticneşte ades
în tristeţea presărată în jurul meu
de o mână nevăzută, blestemată,
care uneori mă striveşete sub avalanşa răutăţii.

Ţi-am spus tot ce mă apăsa,
apoi am tăcut, căci gura Ta îmi vorbea.
Miere şi flacără erau cuvintele Tale, Doamne!
Sorbindu-le cu nesaţ, am prins curaj,
ochii mi s-au luminat o dată cu zorii
unei zile reînnoite de dragostea Ta.

Sufletul mi se liniştise.Tăceam.
Doar inima mea încă mai vorbea cu Tine.

elena marin alexe

APEL

       Mă adresez celor care îl susţin pe pastorul Florin Ianovici. Fac un apel la dv. , un apel la rugăciune, pentru-ca Dumnezeu să îl binecuvânteze pe pastor. Bine ar fi să ne rugăm şi pentru denigratorii acestuia, care au căzut în capcana dispreţului, răutăţii şi a bârfei.  Domnul nostru să-i ierte şi să-i atingă cu dragostea Lui. Haideţi să ne unim rugăciunile de fiecare dimineaţă şi să facem asta până în luna Martie 2017, dacă Domnul va îngădui viaţa noastră. Cu siguranţă că rugile ne vor fi ascultate!
Dumnezeu este Dragoste!

elena marin alexe

Am cuvinte prea puţine

 În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

Ca frunza-n vânt, în letargie,
Stam agăţată fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţăşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
Stă martoră la Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

elena marin alexe

N-am vreme destulă

N-am vreme destulă
S-arunc piatră tare
Nu am nici putere
În clipe amare

Nu-mi place să lepăd
Noroi peste floare
Mă doare iubirea
Ce-apune cu jale

Cuprind cu privirea
Un strop de speranţă
Aş vrea să-mi ajungă
Să-mi dea siguranţă

elena marin alexe

Eu sa tac

Mi-acoperi inima cu taine,
Cu ceru-ntreg m-ademeneşti,
Îmi spui că dragostea-Ti eternă
Sfidează legile-omeneşti.

Îmi descreţeşti negura frunţii
Si îmi presari în cale flori,
Tu soarele-mi aduci, în suflet,
Speranţe dincolo de nori.

Mă porţi agale prin cuvinte
Ţesute doar prin Duhul Sfânt,
M-ajuţi să-Ţi înţeleg voinţa,
În planul Tău cu-acest pământ.

Pe umeri încă-mi porţi povara,
Din când în când mai lăcrimezi,
Când viaţa-mi intră-n con de umbră,
Nicicum nu mă discreditezi.

Atunci când sunt prea apăsată
De meandrele acestui veac,
M-aşez mai des la poala crucii,
Tu să-mi vorbeşti şi eu să tac..

elena marin alexe

Atenţie la Biblie părinţi!

Mă doare fizic toată drama acestei familii greu încercate. Sunt mamă a trei copii şi acum sunt şi bunică. Am fost şi eu copil la părinţii mei şi da, nu sunt de acord cu pedepsele fizice, Dar îmi amintesc ce fel de copil răzvrătit eram de pe la cinci, opt ani şi după chiar. Vorbele tatălui meu îmi treceau pe lângă ureche, de cele mai multe ori. Nu consider că o admonestare verbală, ori o palmă la fund este pedeapsă, în urma căreia copilul să poată fi luat din sânul familiei şi dat unor străini? Copiii mei nu au fost bătuţi, poate accidental o palmă, după care plângeam tot eu, dacă asta vreţi să ştiţi, însă nu toţi copiii ascultă doar de cuvânt, căci dacă ar fi aşa, Doamne, ce uşor s-ar mai creşte copilul...Vă dau un mic exemplu: - Copilul de 5 ani stă la masă şi mama răstoarnă mămăliga în farfurie.Copilul vrea cu tot dinadinsul să bage degeţelul în mămăliga fierbinte, mama cu vorbe dulci îl imploră să nu o facă, tatăl alintându-i creştetul îl roagă şi el, dar micuţul dând din mâini şi vociferând: nu vreau, lasă-mă în pace... o ţine pe a lui...Îl lăsaţi să se opărească, ori îi daţi peste mânuţă? Ori dacă micuţul insistă să introducă cuiul în priză, îl mângâiaţi? Sau dacă din prea mult răsfăţ copilul îţi dă palme peste ochi, te trage de păr şi vorbele tale nu-l pot opri, ce faci? Fiţi sinceri cu dv. Nu-l admonestaţi cu o mustrare de vorbe şi o urecheală?
Nu consider că pentru o palmă  dată poate sub o influenţă nervoasă, în urma unor atitudini obraznice, ori în urma neascultării copilului şi spre binele lui...cineva are dreptul să confişte copiii cuiva. Cum poate iubi altineva copilul meu mai mult decât mine? Eu după ce primeam urecheala, meritată, primeam cu dragoste şi mângâierile şi toată afectiunea părinţilor mei şi înţelegeam că mustrarea primită era o lecţie că aşa nu trebuie să mai fac. Dacă cineva m-ar fi despărţit de ei, cred că mi-aş fi dorit să mor mai bine. Ce, crede cineva că într-o relaţie, de orice tip este numai miere? Imposibil. Mersul vremurilor mi-a arătat că tot ce au construit părinţii mei în mine a fost benefic şi datorită lor, educaţiei primite, sunt azi o femeie împlinită şi o fiică de Dumnezeu binecuvântată. Educaţia, perceptele biblice primite, le-am dat mai departe copiilor mei. Sunt mândră de ei, de toţi trei. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru părinţii mei, îi pomenesc adesea.
Dacă acum legea permite copiilor să-şi pârască părinţii pentru orice, dacă sunteţi de acord cu asta, atunci vă rog să şi urmăriţi parcursul acestor copii de-a lungul anilor. Ei devin sigur, mincinoşi, hoţi, violatori, adulterini, sau mai pe scurt- scursura unei societăţi bolnave, decadente, căci ce societate poate fi sănătoasă fără Dumnezeu?
Pentru a nu fi înţeleasă prost, declar că detest părinţii care îşi bat copii cu cureaua, cu palmele peste tot pe unde apucă, unii chiar cu pumnii, cu diverse obiecte. Aceştia nu merită numele de părinţi. Dar detest şi părinţii care ignoră total educaţia copiilor spre distrugerea acestora din urmă.

Atenţie la Biblie părinţi!

elena marin alexe- ian.2016

URARE

-Aho, Aho, Prieteni, fraţi
Azi cu toţi vă adunaţi
Cuvântu-mi să-l ascultaţi
Mai departe să-l purtaţi.
Acuşi Anul Nou se-arată,
Sărbătoare-n lumea toată,
Să dea Domnu-n România
Să răsară şi să crească
Dragostea, prietenia.
Să-mplinim ce-a spus Scriptura,
Dintre noi să piară ura,
Să-nflorească doar Iubirea
Între fraţi, între surori
Şi în loc de vorbe rele,
Să ne-ntâmpinăm cu flori.
Pe părinţi să-i respectăm,
Cât putem să-i ajutăm
Hai să ne-ndemnăm la bine,
Eu pe tine, tu pe mine.
Pe copii să-i creştem bine,
Cu învăţături creştine,
Să-L iubim pe Dumnezeu
Şi pe Hristos Fiul Său!
Să-nvăţăm ce e răbdarea,
Cinstea, mila, bunătatea,

Dărnicia şi dreptatea.
Vă doresc, la toţi, să fiţi
Împliniţi şi fericiti,
Cât va voi Dumnezeu,
Ocrotiţi de orice rău.
La anul şi LA MULŢI ANI!

elena marin alexe

Viaţa mea

Îmi este viaţa o călătorie
a sufletului
printre meandrele ei nevăzute
mă stoarce de puteri uneori
sau mă aruncă în mijlocul talazurilor
Inima se îndoieşte
şi umbrele îmi aţin calea
perfide şi periculoase
Când simt iminenta lor prezenţă
mă înfior de teamă
dar văd mâna Ta Doamne
perforând negura
şi o pace fără cusur coboară spre mine
redându-mi libertatea de a alege
între bine şi rău
Prefer să aleg binele
să urc pe scara ce duce acasă
Acolo sufletul se învăluie
ca într-o maramă catifelată mângâietoare
Într-o clipă toate temerile fug
cascada de lumini mă împresoară
şi înţeleg de ce
Pe domeniul Tău divin domneşte Lumina
iar temerile nu-şi mai găsesc niciun colţişor de odihnă...

elena marin alexe

Nu m-au îngenunchiat

Nu m-au îngenunchiat
anii, ploile, vântul,
gerul, cutremurele,
nici măreţia munţilor.
Nu m-au îngenunchiat
florile în toată splendoarea lor,
câmpiile verzi, norii, sau
întinderea pădurilor seculare,
nici freamătul zbuciumat
a nesfârşitelor mări.
Nu m-au îngenunchiat
aromele desăvârşite, ce ating extazul
în galbene toamne,
nici lacrimile nu au reuşit
să-mi îngenuncheze respiraţia sufletului,
nici rătăcirile, nici eşecurile,
nici chiar trădările  unor "prieteni adevăraţi"
şi m-am mirat când
n-am fost îngenunchiată de lipsuri...
Uneori am crezut că tristeţea
m-a îngenunchiat pasager.
A fost o iluzie.

Doar Dragostea Ta,
m-a îngenunchiat iremediabil,
pentru eternitate, Doamne!

elena marin alexe

Omenie

Pe unde treci, să-mparți lumină,

Să lași o vorbă bună-n cale,

Când întâlnești nefericirea,

Să cerni a Dragostei petale.

Pe inimă să ai dreptatea,

Să-nlături orice  viclenie,

Fii sprijin oricui, la nevoie,

Zidește în prietenie.

În urma ta raze de soare

Să porți și-n brațe bucurie,

Balsam de dragoste să semeni,

Pe unde treci tu, omenie.

elena marin alexe

O lacrimă fugară

O lacrimă fugară din colţ de ochi mi-ai şters,
Ţi-am mulţumit în taină, când lângă mine-ai mers.
În faţa mea, cărare cu jertfă ai făcut  
Şi-am înţeles, îndată, că-i bine să Te-ascult.

Prin bucurii, suspine, alăturea mi-ai fost,
M-ai luat de mâna dreaptă şi mi-ai făcut un rost,
În faţă orizontul mi l-ai desfăşurat,
M-ai scris în cartea vieţii, sunt fiică de-mpărat.

Tu luminezi în juru-mi, când urc trepte de cer,
Ţi-aud glasul oriunde, pe ape, în eter,
Chiar iarba îmi vorbeşte şi munţii cei stâncoşi
Şi florile, izvorul şi arborii umbroşi.

Mi-ai presărat în cale potecile de vis,
Pe palmele-Ţi străpunse numele meu stă scris.
Trimiţi ploaia, să cearnă cu picuri străvezii,
Mă odihneşti, cu pace, în nopţile târzii.

Adeseori mă mângâi, poverile-mi ridici,
Te procupi de mine cât mai rămân aici,
Pe răni îmi torni balsam, pe buze o cântare,
Cu dragoste m-alini, când inima mă doare.

Şi gândurile rele din inimă mi-alungi,
Durerea când mă arde, Tu focul ei îl stingi,
Când Te privesc în faţă, mă luminez, Isus
Şi văd bine, cărarea, ce mă va duce sus.

Chiar de s-aude zarvă sau luptă-n jurul meu,
Nu am habar de frică, iubesc pe Dumnezeu!
Mă plec în rugăciune şi glasul mi-l ridic,
Tu doar priveşti spre mine şi nu mă tem nici pic.

De sunt împovărată, cu griji, cu supărări,
Răsari ca şi un soare, Lumină albă-n zări,
În suflet bucuria îmi torni şi-i cer senin,
Cu trup şi suflet Doamne, îndată mă închin.

O, câte lacrimi oare din ochii mei ai şters,
De când pe calea vieţii alăturea am mers?
Buchet de mulţumire am să-ţi aduc mereu,
Eşti viaţa mea, Isuse, Eşti Dumnezeul meu!

elena marin alexe