ZIUA DE MÂINE

Ziua de mâine nu-i a mea,

Tu ții în palme destinul meu

Îngrijorarea n-are sens,
Căci mă conduce ochiul Tău.

Sunt clipe-n care lacrimi curg,

Obrazu-n taină îmi brăzdează,

Mă simt sfârșită, fără vlagă,

În mine inima oftează.

Când nu mai văd în jurul meu,

Se-ascunde cerul vieții-n ceață,

Abia mă mai ridic de jos,

Nu-ți aud vocea, cu dulceață.

Dar încă sper, fiindcă știu

Promisiunea Ta, Divine,

Cât voi trăi pe-acest pământ,

Vei fi alăturea de mine.

Sunt scrisă-n palma Ta Iubire,

Nimic și nimeni, niciodată,

Oricât de mult s-ar strădui,

Nu va putea să ne despartă.

Cuvântul Tău e Da și-Amin,

Voi crede asta cu tărie,

Sufletul meu s-a potolit,

Căci voi trăi în veșnicie.

Ziua de mâine nu-i a mea,

De-aceea azi te rog Isuse,

M-ajută să țin drumul drept,

Spre fericirile nespu

  In furtuna de la Bulz  unde era cazată tabăra creștină Crisos pentru România, au avut de suferit 17 persoane dintre care una a decedat. Să ne rugăm pentru familia îndoliată, dar și pentru cei care au fost răniți, respectiv trei persoane care sunt în stare gravă.
Dumnezeu să aline și să dea vindecare. AMIN.

elena marin alexe

Mai vino, Doamne

Mai vino, curăteste, Doamne,
Inima mea de uscăciune,
Aprinde focul sacru-n mine,
Mă scoate iarăşi din genune.

Te chem, de-aici din valea morţii,
E prea grea lupta, mă doboară,
Să-mi fii Tu sprijin şi tărie,
Nu-mi lasa sufletul să moară.

Mai vino, Isus, hai, priveste,
Căci inima-mi de dor oftează,
Mai spală-mi haina, mă-noieşte,
Să simt cum Duhul Sfânt lucrează.

Vreau să fac voia Ta, Isuse,
Dar cel rău se împotriveste,
Îmi pune bariere-n cale,
Te chem să vii, mă izbăveşte!

Deschide-mi ochii să-Ţi văd slava,
Mai dă-mi putere şi răbdare,
Să pot să-ngenunchez ispita,
Ce-n faţa mea ades apare.

Din cartea Ta cu bucurie
Să tot citesc, s- ascult de Tine,
Mai umple-mi inima de viaţă,
Ca sa-nflorească pacea-n mine.

Să nu-mi fie zadarnic mersul
Ori închinarea-n casa-Ţi sfântă,
Cu sânge sfânt mă unge Doamne
Vorbeste, roaba Ta ascultă!

Tu nu vrei aparenţe fade
În rugăciuni şi în cântare,
O hibă a creştinătăţii,
Ce printre noi ades apare.

Îmi ceri o inimă curată,
Plină de milă, modestie,
Să locuieşti doar Tu de-apururi
Aşa mă vrei cu gelozie.

Vino Isuse, căci ştii bine
Ce încercări îmi ies în cale,
Nădejdea mea este firavă,
În loc să urc, o iau la vale.

Îmi plec din nou fruntea -n ţărână
Cu tot ce am mă predau Ţie
Tu eşti în inimă tezaur,
Rămâi cu mine pe vecie.

elena marin alexe

.

APEL

       Mă adresez celor care îl susţin pe pastorul Florin Ianovici. Fac un apel la dv. , un apel la rugăciune, pentru-ca Dumnezeu să îl binecuvânteze pe pastor. Bine ar fi să ne rugăm şi pentru denigratorii acestuia, care au căzut în capcana dispreţului, răutăţii şi a bârfei.  Domnul nostru să-i ierte şi să-i atingă cu dragostea Lui. Haideţi să ne unim rugăciunile de fiecare dimineaţă şi să facem asta până în luna Martie 2017, dacă Domnul va îngădui viaţa noastră. Cu siguranţă că rugile ne vor fi ascultate!
Dumnezeu este Dragoste!

elena marin alexe

Odă pentru Absolut

Sunt doar un graunte micuţ de ţărână,
Udată de ape, bătută de vină.
Ce merit am eu pe tăcutul pământ
Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând?

 Te caut în zori, dar te caut şi-n-noapte
Dincolo de cântec, cu jale în şoapte.
În zâmbetul gingaş şi-n ochi de copilă,
În verdele ierbii din glia umilă.

Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri,
În dangăt de clopot răsună suspinuri.
Se-aşteaptă din ceruri un strop de lumină
Să curgă pe suflet, din raza-Ţi divină..

Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura,
Să-mi comanzi universul gândirii si gura,.
Tu stăpân peste mine să fii absolut
Eu, plecată la cruce, cu drag să Te-ascult

Să reverşi peste mine belşugul de har
În inimă-mi pacea să n-aibă hotar.
Să nu mai existe lacune în mine,
Doar omenescul, contopinduse-n Tine.

Învăţătura nu are vârstă

Cu alese Mulţumiri, pastorului meu, de suflet, Dan Eugen, care m-a îndrumat şi m-a susţinut.

elena marin alexe

62

Trece timpul meu, precum florile...toamna... Prin mila lui Dumnezeu...am 62 ani!
 Atât. Oricum nu-mi vine să cred...

elena marin alexe

Cioburile nu aduc fericire

 Deunăzi, mi-a scăpat din mână paharul preferat şi s-a spart cu zgomot, răvăşindu-mi gândurile. Cât am plâns numai eu ştiu, căci îmi era tare drag. Simţeam că s-a frânt armonia fiinţei mele. Soţul meu m-a mângâiat şi adunând cioburile, s-a străduit să le lipească cu o soluţie specială. Când mi l-a înmânat, a doua zi, parcă venise primăvara aşa m-am bucurat, dar, el cu tristeţe în ochi, mi-a spus:
    -Draga mea de azi încolo fereşte-te să mai bei apă din acest pahar.
      Intrigată, l-am întrebat, de ce?
   - Ştii cât de mult îmi place...şi apa este mai pură, mai dulce, băută cu el şi niciodată nu am îndrăgit un pahar aşa de tare...Ce finuţ este lucrat şi îmi plăcea transparenţa lui, ba chiar şi partea aceea mată din el şi uite ce bine l-ai refăcut, aproape că nu se disting cioburile lipite. Nimeni nu va şti că a fost spart...
Soţul meu a privit în tăcere paharul.
   -  Îmi pare rău, draga mea, nu mai poţi avea încredere în tăria lui. Dacă ţi se va sparge în palme? Sau ducându-l la buze se va sfărima făcându-te să simţi gustul sângelui? De ce să te răneşti? Mai bine îl vom aşeza aici în vitrină şi îl vei putea privi şi admira oricând vei dori, fără să fii în pericol. Numai că praful timpului nu-l va ocoli şi va trebui să-l şergi din când în când dar şi atunci cu mare atenţie. Acordă-ţi răgaz să-l uiţi. Un vas odată spart nu mai poate fi folosit în acelaşi scop, indiferent cât de mult ţi-ai dori asta. Nu te risca, draga mea, mi-a mai spus mângâindu-mi obrazul.
         Lacrimile au prins a curge dezlănţuite, îndurerate. L-am ţinut o clipă nefiresc de lungă în dreptul inimii, i-am atins marginea într-un sărut definitiv, apoi cu degete tremurătoare l-am aşezat pe raft, la vedere.
   -Mă voi mulţumi să-l privesc de departe.

elena marin alexe

IUBIRE NECONDIŢIONATĂ

Nu-mi condiţionezi nimic

Mă onorezi deşi sunt mic

Prea multă importanţă-mi dai

Mi-ai pregătit şi-un loc în rai

Sunt o comoară-n ochii Tăi

Din crucea Ta culeg văpăi

Cununi de raze împletesc

Să ţi-le ofer căci Te iubesc

Necondiţionat mă ierţi

Iar când greşesc Tată mă cerţi

Cu milă şi durere-n glas

Îmi porţi de grijă pas cu pas

De urc în viaţă sau cobor

Mă ocroteşti cu ochi de nor

Cu Duhul Sfânt mă-mbrăţişezi

Din veşnicie mă veghezi

Pe căi umbroase nu m-opresc

În tot ce fac îţi mulţumesc

Sub cruce gândul mi-l adun

Durerea mea ţie ţi-o spun

Când ceasul nopţii cheamă har

Genunchii mi se pleacă iar

Inima cheamă rugăciuni

Ce alungă frica în genuni

Sunt liniştită nu mă tem

Vii lângă mine când te chem

Din înălţimi mă cercetezi

Tu nu mă condiţionezi

Cu dragoste te-ai răstignit

Ai fost bătut şi chinuit

Azi culeg albe flori de crin

Cu ele inima-mi alin

Tu nu mă condiţionezi

Ţie-ţi spun totul şi mă crezi

Nimic la schimb nu mi-ai cerut

Vrei doar atât să Te ascult

Elena M . Alexe
 

Nopţi târzii

Mereu aceeaşi placă

aceleaşi nopti târzii

rămân abandonată

pe străzile pustii

La iarnă voi ajunge

deasupra Mării Moarte

voi adormi în valuri

să uit de tot şi toate.

Nervos timpu-n oglindă

scrâşneşte de necaz

eu cu batista albă

sterg lacrimi pe obraz

De-atâta aşteptare

mi-e sufletul bolnav

tu eşti aşa departe

cu zâmbetul suav

Si parcă viaţa asta

nu are nici un rost

tot ce-am făcut eu bine

am nimerit... dar prost

elena.m.alexe 2011

Nici nu mai ştiu

Nici nu mai ştiu
câte primăveri
mi-au sărutat palmele
cu albul neprihănit
din cupa florilor de vişin
şi verdele crud
cu irizări de smarald
al ierbii de  poveste

Nici nu mai ştiu
câte toamne
mi-au abandonat ochii
îndragostiţi
iremediabil de ploile frunzelor
roş-galbene
sau prin câte veri am alergat
să culeg pe buze
o fărâmă din
unda  
râului de munte
spart de pietrele necruţătoare
ale vrâncioaiei

Nici nu mai ştiu
câte ierni
mi-au plâns molcom pe umăr
boabe de argint apoi
s-au rostogolit
în valea umbrei morţii
mută
nesupusă vremurilor

De ce mi-am încrustat
sufletul cu atâta suferinţă
refuzând Lumina

Nici nu mai ştiu

Elena Marin Alexe

 

 

E noapte, e toamnă

E noapte, e toamnă, de când te aştept.
Duios mustră vântul o creangă de tei,

Iar boarea adie, mă strânge la piept,
Pornesc iar la drum pe albastre alei.

Doar luna adoarme, privindu-mă lung,
Şi ochi-mi sărută cu buze de foc,
Pe văluri închise tristeţea mi-alung,
Departe de lume în marele joc.

E noaptea iubirii în teiul din deal,
Prin freamăt o frunză trimite-un sărut,
Apoi cu obidă alunecă-n val,
Lin, unda o poartă, ea plânge tăcut.

În linişte norii îşi cern ploi de dor,
Inundă cătune alei şi cărări,
Când vântul adoarme pe-o geană de nor
O mare de aur îl leagănă-n zări.

La poarta grădinii zăvorul am pus,
Tiptil calc pe frunze, să nu le strivesc,
Speranţa şi ruga spre ceruri s-au dus
-Şi-n galben de toamnă, Isus, Te iubesc!

captiv între pământ şi cer

cu Tine-n gând îmi e uşor
să curm  dorinţe ce mă dor
şi-n taina serii să Te-aştept,
cu bucurii ascunse-n piept.

cu Tine-n gând trec negre căi,
mă prind în zbor pe-ntinse văi
cu legături de-albastru vis
şi mă cufund în paradis.

cu Tine-n gând alung tristeţi,
Tu ai răbdare să mă-nveţi,
tot ce-am uitat în drumul meu
cu drag îmi aminteşti mereu.

cu Tine-n gând durere nu-i,
dar nici nu mai alerg haihui
şi nici nu mă mai simt stingher,
captiv între pământ şi cer.

cu Tine-n gând povara-mi duc,
în noapte lacrima-mi usuc,
privesc văzduhul în văpăi
şi mă topesc în ochii Tăi.

cu Tine-n gând nu mă mai tem
când valurile vieţii gem,
stau în tăcere şi ascult,
nu mă-grozeşte-al ei tumult.

cu Tine pot păşi pe nori,
mă încălzeşti cu dulci fiori,
spre Golgotha ades mă urci
şi-adorm la umbra sfintei cruci.

cu Tine-aş merge peste tot
fară să simt că nu mai pot,
în revelaţii mă trezesc,
şoptindu-ţi: Doamne, Te iubesc!

cu Tine-n gând  speranţa mea
o smulg din luminiş de stea
şi între crini o împletesc,
pe-altarul Tău dumnezeiesc.

cu Tine-n gănd şi noaptea-i zi,
stau liniştită orice-ar fi,
prin  bucurii ori încercări
călătoresc spre albe zări.

În gândul meu vreau să rămâi,
Tu eşti iubirea mea dintâi,
şi fericirea ce-o aştept,
spre Tine ruga îmi îndrept.

elena marin alexe 2012

ploaia

Salcia udă loveşte-n fereastră
cu braţele lungi de zână maiastră ..
pletele-i verzi răsucite-n furtună ,
lacrimi de ploaie frenetic adună

cerul se rupe sub vântul ce bate,
nici nu mai văd să citesc într-o carte ,
lumina adoarme, neagră e zarea,
sub cernerea dură geme cărarea .

ploaia topeşte verdeaţa din curte ,
infamă şi rea, nu vrea să asculte
nici jalea grădinii, nici trandafirul ,
care se-neacă visând la zefirul

ce tainic adie, când stelele dorm ,
la puii de păsări ce cântă prin somn.
Greu ropotul cade cu-nverşunare,
doar visul atinge raza de soare.

elena marin alexe

Căsătorie de o zi

De caţiva ani aud mereu despre un primar, care duce taina familiei în derizoriu, prin aşa zisa "căsătoria de o zi".

Explicaţia este legată de ziua Dragobetelui. Personal până la revoluţie nu am avut cunoştinţă de această sărbătoare.Ori că se ţinea doar la sate, dar şi aşa ar fi trebuit să am habar, sau să fi auzit măcar o dată despre dragobete. Poate că sărbatoarea în cauză a fost oprită de sistemul comunist...nu ştiu ce să zic.

Ca sărbătoare, Dragobetele, ar fi ceva drăguţ, distractiv, în special pentru tinerii adolescenţi şi nu am nimic contra ei.

Dar ca o sărbătoare să devieze până acolo încât să ducă în derizoriu taina sfântă a căsătoriei, cu asta chiar nu sunt de acord.

Dumnezeu nu a decretat familia de probă. Cum să privească tinerii noştri la căsătorie ca la ceva foarte serios, dacă un edil, sau altul, dărâma edificiul familiei, prin această găselniţă importată şi ea din occident ca multe altele?

Spun un nu hotărât, acestei practici necreştine, care blasfemiază taina familiei.

Coşuleţul cu mere de aur..

Zilele astea, de când trecem prin coduri care de care mai colorate, de ninsori si vreme rea, ma întreb, oare câţi români, creştini, şi-au cerut iertare pentru ofensa pe care o aduc lui Dumnezeu prin traiul lor  nepotrivit pe care il duc, fără vreo teamă de urmări şi într-o stare de totală neascultare faţă de poruncile Sale? Vreţi să ştiţi care este părerea mea despre aceasta stare?
Cred că este răspunsul lui Dumnezeu la starea de pacat a românilor şi nu numai. Pacatul oamenilor a atins cote alarmante prin: hoţii, incest, viclenie, criminalitate, homosexualitate, ura, violuri, minciună etc. şi totală indiferenţă faţă de divinitatea lui Dumnezeu.Cum să ne mai facă El bine?

Avem tendinţa să dăm vina pe vreme, autorităţi, sau pe orice persoană, în afară de noi, dar uităm că vina, pentru ce ni se întâmplă, este de cele mai multe ori atat de aproape, că nu reuşim s-o vedem...adică în noi.Vă invit dragii mei, să aruncăm o privire în adâncul fiinţei noastre şi să ne rugăm pentru iertare. El este bun şi credincios şi ne v-a asculta, îndepărtând urgia din ţara noastră.

Gânduri- elena marin alexe

Gânduri despletite . .

 Daca e vineri, Hai la plimbare, la braţ cu poezia!

Doamne,
mă surprinde tăcerea tristeţii
de peste zi,
când inima consternată
îşi frânge fiorul
nesupus.

Dacă
ai vorbi mai des cu mine,
poate că mâhnirea
ar da bir cu fugiţii,
lăsându-mi
gândurile despletite
pe umerii timpului.

Până la
ruga de seară
lacrima surghiunită
îşi plânge de milă,
acoperită în diafanul
pleoapelor,
iar sufletul răvăşit
se alină
la adăpost
în palma Ta.

elena marin alexe

Şi dacă toamna

 Dacă e vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia!

Şi dacă toamna îmi presară

în suflet gândul care doare,

aştept o altă primăvară,

scaldată-n razele de soare.

Şi dacă sufăr în tăcere,

cu gândul înălţat spre Tine,

ştiu că sunt clipe efemere,

care se rătăcesc prin mine.

Şi dacă ochiul Tău Isuse,

spre mine căuta-n tăcere,

îmi vindecă tristeţi nespuse,

regrete, lacrimă, durere.

Şi dacă inima porneşte

spre-albastra cerului cărare,

din alte zări pace primeşte

şi-mi face ziua sărbătoare.

Şi dacă glasul meu se-nalţă

prins în buchet de bucurie,

pe bolta cerului agaţă,

a inimii bijuterie

Şi dacă-n suflet mor speranţe,

de vântul rece spulberate,

deschid seiful cu restanţe,

din întâmplări adevărate.

Şi dacă peste tot şi toate,

eu, te aleg pe Tine Doamne,

pe lungul drum înspre cetate,

mă plimb la braţ cu mândre toamne.

 

La multi ani soţului meu!

La Mulţi Ani Ţucule!

Aş putea să scriu multe despre tine, dragul meu sot, dar nu mi-ar ajunge nici timpul nici spaţiul, pentru câte aş vrea să-ţi spun eu astăzi.
Am să mă rezum doar la o singură frază, care cuprinde tot ce simt pentru tine.
-Dragul meu, tu eşti  cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, pentru care ii mulţumesc Lui Dumnezeu, clipă de clipă şi-L rog, să te ţină lângă mine încă, mulţi ani şi buni!


Azi împlineşti 61 de ani şi parcă ieri ne-am cunoscut, căci nu ţinem seamă de trecerea timpului peste noi, deoarece inima ne-a rămas tânără şi plină de viaţă. Mă bucur să-ţi pot spune azi:
La Mulţi Ani, atâtia cât va hotarî Domnul nostru!
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi de aici înainte, cu bucurie, sănătate şi pace!

LA MULŢI ANI cu sănătate
Să îţi dea Domnul, tot ce doreşti.
Zile senine şi bucurie,
La Mulţi Ani, să trăieşti!

elena marin alexe