Se afișează postările cu eticheta demnitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta demnitate. Afișați toate postările

luni, 18 decembrie 2017

Despre Regele Mihai l

pelerinaj...
Am lăsat o lacrimă și un crin alb, în memoria MS Regele Mihai l, la Palatul Regal.Am stat opt ore, la cea mai decentă coadă, din toată viata mea!
Se vorbea încet și fiecăruia i se citea pe chip, tristețe, regret, dar și o dorință de a ajunge la catafalcul regelui în semn de respect. Ca niciodată toate televiziunile s-au străduit să redea cât mai fidel adevărata istorie a regelui obligat să abdice. Și uite așa, au aflat românii că de fapt trenul încărcat cu tabloui și lucruri de preț, a fost o ficțiune bine pusă în scenă de regimul comunist, cu care ne-a alimentat încă de pe băncile școlii. Mă umple o silă fără margini, gândindu-mă la mîrșăvia acelor oameni cu sufletul ciuntit, incapabili de adevăr și bravi slujitori ai minciunii.  Biblia spune clar că tatăl minciunii este diavolul, așa că …
Auzeam în jur unele expresii: -iartă-ne Doamne, iartă-ne Majestate că tare am fost proști…cum să nu ieșim toți în stradă, după revoluție , să cerem să vii înapoi în țară…Așa de trist mi-au sunat aceste vorbe că mi s-a strâns sufletul de durere și de milă pentru rege, care a avut o viață ruinată, un destin tragic încă din copilărie. Acolo în jurul Palatului regal, la o coadă imensă, solemnă, era un dute vino comtinuu, căci oamenii veneau, își legau  florile albe de fiarele gardului de la palat și tăcuți se reîntorceau la coada să-și aștepte rândul la catafalc.
Orele se scurgeau chinuitor de incet, dar nimeni nu se plângea de oboseală. Cred că nu ne gândeam la asta ci așteptam să ajungem în sala tronului să-i spunem  măcar prin gestul nostru, că ne pare rău, că l-am iubit, dar totul ne-a stat împotrivă, mai ales minciunile care au denaturat istoria și ne-au spălat creierul. În copilărie tatăl meu mi-a povestit cu lacrimi despre regele Mihai , pe care ostașii l-au iubit. Tatăl meu a fost prizonier în Siberia și ar fi murit acolo, iar eu nu aș mai fi existat dacă regele nu ar fi semnat armistițiul româno-sovietic. Povestirile tatălui meu ar concura cu cele mai tari filme de groază și teroare. Am să vă redau doar o fărâmă:Siberia , viscol, un foc la care se incălzeau cazacii , amenințare cu armele pentru soldații  români, luați prizonieri, care se apropiau mai mult de căldură…Femei soldat, rusoaice, care îi obligau pe prizonierii români să-și dea jos pantalonii…și îi băteau cu patul armelor la fund…în hohotele de rîs  cumplite ale rușilor…tatăl meu a căzut jos și rusoaica l-a lovit cu arma în cap și la somat în rusește: ” ea strileaiu tebea celavek”…(am scris cum se aude)
Pentru gestul istoric al regelui Mihai l, de la 23 august, tatăl meu l-a iubit foarte mult pe rege și mi-a inoculat respectul față de acesta.  Dar atașamentul acesta i-a adus neplăceri mai târziu, căci pentru câteva vorbe: "Regele și patria”, "Regele nu este trădător"  "Trăiască Regele"  i s-a făcut dosar de către comuniști și nu a mai putut fi angajat în nici un loc de muncă niciodată, așa că a muncit particular având meserie de tinichigiu. Îmi amintesc că începea munca pe undeva, la cîte o instituție și la două zile îi sosea dosarul și era dat afară…venea acasă plângînd. Asta mi-a marcat copilăria. Din respect pentru amintirea tatălui meu am dorit să ajung la funeraliile  Majestății Sale și să depun o floare albă, curată, ca sufletul lui bun.

Mi-am dorit foarte mult să ajung la Palatul regal, la catafalcul regelui, în amintirea și memoria tatălui meu. Nu a fost ușor, căci coada era kilometrică, dar atât de solemnă, decentă, cum nu mi-am închipuit. Oamenii îngândurați, triști, meditau în tăcere li multe lacrimi au curs...lacrimi de neputință, de regret, cine știe? Un lucru este sigur că românii au avut o revelație, ce ar fi fost împlinită dacă nu ar fi fost manipulați în mod josnic. Am fost laolată într-o unitate perfectă, fără diferență de religie, vîrstă și chiar apartenență politică. Toți ca unul ne-am plâns regele și am deplâns tragicul lui destin.

Dacă Regele a greșit sau nu în hotărârile lui, sau în viața lui, nu are nimeni drept să-l judece, căci dacă vrei să judeci pe cineva, spune o veche zicală, umblă măcar o zi încălțat în bocancii lui...Judecata fiecăruia  dintre noi  aparține doar dreptului Judecător, Regelui Regilor, Domnului Hristos.Cu siguranță nu voi uita niciodată acest pelerinaj, căci cum să-l numesc altfel? Da, un pelerinaj în care românii au întâlnit sobrietatea, bunul simț, clasa, decența, solemnitatea și bunul gust afișat nu ostentativ ci discret, cu eleganță de reprezentanții caselor regale din Europa și nu numai.


Timpul s-a scurs repede, dar un gând nu mi-a dat pace, pe timpul orelor ce le-am petrecut în pelerinaj la rege: oare cum ar fi fost România,  noi cum am fi  acum, dacă…Se lasă seara peste Palat, peste gândurile mele și peste albul florilor care capătă nuanțele  nopții de veghe.

 Doamne ai milă de poporul romîn, binecuvântează România!



elena marin alexe

sâmbătă, 20 mai 2017

N-AM TIMP



N-am timp, să mai privesc în lume,
la cei din jurul meu, nu vreau,
de ce să împletesc miraje,
de ce din drum să mă opresc?

N-am timp, căci zilele sunt scurte,
aleargă iute și rămân
atâtea fapte nefăcute,
iar eu să stau, să ațipesc?

N-am timp, căci ziua minunată
va reveni când nu m-aștept,
Îl simt pe Isus cum revine,
îmi bate inima în piept.

N-am timp și nici nu vreau risipă
cu vremea ce mi-a mai rămas,
mai bine alerg la rugăciune
pân-am s-aud sfântul Lui glas.

N-am timp, decât să spun la oameni
că Domnul vine în curând,
atunci va scoate la lumină
faptele noastre rând pe rând.

N-am timp, decât pentru iubire,
chiar pentru cei ce mă urăsc,
voi împlini voința sfântă,
din Dragoste să izvorăsc!

elena marin alexe

miercuri, 23 noiembrie 2016

APEL



       Mă adresez celor care îl susţin pe pastorul Florin Ianovici. Fac un apel la dv. , un apel la rugăciune, pentru-ca Dumnezeu să îl binecuvânteze pe pastor. Bine ar fi să ne rugăm şi pentru denigratorii acestuia, care au căzut în capcana dispreţului, răutăţii şi a bârfei.  Domnul nostru să-i ierte şi să-i atingă cu dragostea Lui. Haideţi să ne unim rugăciunile de fiecare dimineaţă şi să facem asta până în luna Martie 2017, dacă Domnul va îngădui viaţa noastră. Cu siguranţă că rugile ne vor fi ascultate!
Dumnezeu este Dragoste!

elena marin alexe

joi, 21 aprilie 2016

Am cuvinte prea puţine


 În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

Ca frunza-n vânt, în letargie,
Stam agăţată fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţăşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
Stă martoră la Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

elena marin alexe

duminică, 13 martie 2016

Adevărul


Adevăru-i floare rară,
Zice-o vorbă din bătrâni.
Nu răsare la tot pasul,
Stă ascuns în alb de crini.

Dacă-l cauţi cu răbdare
Şi în suflet îl doreşti,
Strălucirea lui te poartă
Până-n sferele cereşti.

Ca să guşti din apa vie,
Sufletul să ţi se-aline,
Bucuria şi speranţa
Să-nflorească, iar, în tine
.
Adevărul e Lumina
Strânsă de pe-un colţ de cer,
Înfloreşte în răbdare,
Alungând orice mister.

Adevăru-i floare rară,
Semănat pe deal sub cruce,
Biruieşte-adesea răul,
Ce pândeşte la răscruce.

Cine-alege Adevărul
Nu va rătăci vreodată,
Va avea o călăuză,
Un Izbăvitor, un Tată.

elena marin alexe

marți, 21 iulie 2015

Dorina Burada, mamă demolatoare...




Din start vă spun că sunt mamă de băiat. Am citit, ca fiecare dintre voi, despre violatorii din Vaslui şi m-a oripilat atitudinea celor care susţin batjocura unei fete şi aprobă faptele execrabile ale unor tineri dezaxaţi, frustraţi, needucaţi la timp...Oare or fi citit vreao carte  până acum? Mă îndoiesc.
Cel mai mult m-a mirat atitudinea acestei mame, Dorina Burada. Eu , în locul ei nu aş mai ieşi din casă de ruşine şi mi-aş fi dezmoştenit fiul fără să clipesc măcar. Dar se vede treaba că sămânţa ruşinii şi a bunului simţ au pierit de pe meleagurile vasluiene...Asemenea frustraţi se prăsesc într-o veselie în familii fără pic de credinţă în Dumnezeu, fără educaţie , fără bun simţ. Secături, monştri cu chip de om, care vor ajunge acolo unde le este locul, în iadul închisorilor şi vor vedea ce înseamnă sex surpriză...
Nu pot să nu atrag atenţia asupra acelui judecător care i-a lăsat liberi... Chiar nu s-a gândit deloc la biata victimă şi la traumele care o vor însoţi toată viaţa?
Dacă aşa vorbeşte legea în România, mi-e ruşine că sunt româncă.

Femeie, chiar nu ţi-e ruşine că ai crescut asemenea monstru ? Unii, ca şi fiul tău, deopotrivă, au rupt aripile unei vieţi fragede care îşi va petrece restul vieţii prin cabinetele psihologilor.
Ruşine şi sătenilor care aprobă şi ţin partea infractorilor! Cât despre afirmaţia lor că familiile acestora sunt credincioase, la fel ca şi băieţii infractori, daţi-mi voie să mă abţin de la comentarii...

elena marin alexe

joi, 10 iulie 2014

POEM


(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

luni, 3 iunie 2013

IUBIRE NECONDIŢIONATĂ


Nu-mi condiţionezi nimic
Mă onorezi deşi sunt mic
Prea multă importanţă-mi dai
Mi-ai pregătit şi-un loc în rai

Sunt o comoară-n ochii Tăi
Din crucea Ta culeg văpăi
Cununi de raze împletesc
Să ţi-le ofer căci Te iubesc

Necondiţionat mă ierţi
Iar când greşesc Tată mă cerţi
Cu milă şi durere-n glas
Îmi porţi de grijă pas cu pas

De urc în viaţă sau cobor
Mă ocroteşti cu ochi de nor
Cu Duhul Sfânt mă-mbrăţişezi
Din veşnicie mă veghezi

Pe căi umbroase nu m-opresc
În tot ce fac îţi mulţumesc
Sub cruce gândul mi-l adun
Durerea mea ţie ţi-o spun

Când ceasul nopţii cheamă har
Genunchii mi se pleacă iar
Inima cheamă rugăciuni
Ce alungă frica în genuni

Sunt liniştită nu mă tem
Vii lângă mine când te chem
Din înălţimi mă cercetezi
Tu nu mă condiţionezi

Cu dragoste te-ai răstignit
Ai fost bătut şi chinuit
Azi culeg albe flori de crin
Cu ele inima-mi alin

Tu nu mă condiţionezi
Ţie-ţi spun totul şi mă crezi
Nimic la schimb nu mi-ai cerut
Vrei doar atât să Te ascult

Elena M . Alexe
 

marți, 23 octombrie 2012

Singurătate în doi..


Ion Benim, un locuitor din ţinuturile vrâncene, mai precis din satul Prahuda, în vârstă de 62 ani, nu are nici mâini, nici picioare, cu toate astea duce o viaţă demnă, fără să ceară cuiva pomană.

Omul se gospodăreşte  singur cu cei 290 de lei, ajutorul pe care îl primeşte de la stat.Ca să poată trăi face cărăuşie, pe la oamenii din sat, ba chiar aduce lemne din pădure.Cu trecerea timpului, calul i-a devenit cel mai bun prieten  şi cu el îşi poartă singurătatea.Deşi fără mâini, singur işi înhamă şi îşi deshamă, animalul, îşi pregăteşte căruţa şi mână cu pricepere pe toate drumurile pe care este nevoit să o ia. Aşa merge să-şi cumpere pâine şi alimente de la magazin şi declară  că nu a primit nimic gratis.


 "Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi"
- Ce să zic, mi-ar trebui multe, dar cui să-i spun? Îi mai spun lui Dumnezeu, cu El vorbesc", spune bătrânul.


                                                                                                                        elena marin alexe

marți, 25 octombrie 2011

La Multi Ani Majestate!

  • Coroana Regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei. Coroana este o reprezentare a statului în continuitatea lui istorică.
  •  Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie.. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
  • Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit rege pot spune că cele mai importante lucruri de dobândit după libertate şi democraţie sunt şi demnitatea. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească.
  • Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna
  • Stă doar în puterea nostră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moşternire de la părinţi, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri.

    Am spicuit câteva fraze din discursul regelui Mihai de astazi, din Parlamentul României. Mă alărur celor care îi urează din suflet, multă sănătate şi zic, Dumnezeu să-l binecuvânteze pe majestatea Sa.