Se afișează postările cu eticheta dispreţ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dispreţ. Afișați toate postările

miercuri, 27 iulie 2016

Mi-e o silă de mă doare




Făcătură la tot pasul,
Prea multă disimulare,
De-atâta făţărnicie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când văd linguşeli pe faţă
Mă întreb ce-i asta oare?
N-am cuvinte, sunt blocată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Uneori din complezenţă
Zâmbesc unii, ce oroare,
Ii privesc, şi sunt mirată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Cum pot oare să mimeze
Mă întreb cu-nfiorare?
N-au ruşine, însă mie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când e falsă-mbrăţişarea,
Devine dezgustătoare,
Fiindcă nu pot să mă apăr,
Mi-e o silă, de mă doare!

Văd mereu ipocrizia,
Înmulţindu-se sub soare,
Cred că lumea o ia razna,
Mi-e o silă, de mă doare!

Teatru ieftin, măşti căzute,
La inimă dau eroare.
Mă cutremură minciuna,
Mi-e o silă, de mă doare!
elena marin alexe

marți, 1 martie 2016

John Popp sau Florin Ianovici?


      Mai zilele trecute am primit un link într-un mesaj de la o prietenă aflată în Italia. Faptul că aceasta credea tot ce scria acolo şi era destul de abătută spunându-mi că ea e dezgustată, că n-o să mai asculte nicio predică a niciunui pastor, niciodată,  m-a determinat să caut peste tot să-mi fac propria părere. Prietena mea mi-a mai scris că Italia fierbe, efectiv, că majoritatea cred spusele unui pastor din Cluj, John Popp, despre F.Ianovici. Am văzut că printre prietenele ei se află şi o doamnă, Mihaela Gheorghe, soţia  unui pastor din Roma. Am interpelat-o pe aceasta cu o întrebare simplă: dacă ştie ceva  cu probe sigure.... M-am lămurit imediat din ce mi-a spus, chipurile îi era tare milă de d-na Mina Ianovici, că citise ea nişte poezii scrise de aceasta. Am căutat şi am citit şi eu poeziile, dar nu aveau legătură deloc cu ce-şi imaginau persoanele avide de bârfă. Şi eu scriu poezie şi mă transpun în versuri cu tot sufletul meu, dar unii cred că ştiu să citească printre rânduri...ce doresc ei să audă şi fac diverse legături.
      De ce sunt cu sufletul şi rugăciunile alături de pastorul Ianovici? Pentru-că sunt literalmente bulversată de răutatea cu care unii îşi morfolesc propriile neputinţe şi complexe, aruncând venin peste tot pe unde au acces nemaiţinând cont de atributele creştinilor, copiilor lui Dumnezeu. Începând cu acest John Popp, care îşi atribuie atâtea titluri de merge cocârjat de greutatea lor, şi continuând cu cei slabi în credinţă, dar tari în cleveteli şi bârfe, de care nu duce lipsă naţia română, unii nu mai au odihnă, ar fi în stare să arunce cu pietre şi-n Dumnezeu, făcând abstracţie de cuvântul şi poruncile sfinte, doar ca să-şi verse preaplinul bârfelor şi frustrările. Din nefericire nu-şi dau seama că aruncarea cu mizerii tinde să le murdărescă haina albă. Cum să uiţi că eşti chemat la Dragoste, Bunătate, Milă şi să te aliezi cu un denigrator care aduce ofensă lucrării lui Dumnezeu? Oare asta aşteaptă Dumnezeu de la noi? Sunt şocată că denigratorilor li s-au alăturat şi unii lucrători, pastori din diaspora de prin Italia mai precis.  Ce poate să-i determine la asemenea atitudine necreştină, nebiblică, decât gelozia? Da, aşa cred eu, că unii lucrători lipsiţi de har şi de spiritualitate, doar ei pot susţine şi îmbrăţişa asemenea bârfe oloage, pe care diversioniştii anti Dumnezeu, ca John Popp, le scot la mezat. Ştim cu toţii cum se fabrică probele când vrei să distrugi reputaţia cuiva.
     Dacă vreau să-mi fac o părere despre cineva, nu ascult bârfe,  intru pe pagina respectivă, caut peste tot şi mă lămuresc. Pe Facebookul lui John m-am lămurit, dar şi pe blogul lui unde mulţi pastori de diverse confesiuni sunt murdăriţi , denigraţi...Limbajul golănesc, scuzaţi-mi expresia voită, lipsit total de bun simţ, de respect, de alură de  urmaş al lui Cristos, m-a şocat.M-a uimit răutatea cu care expune denigrările şi am vrut să-l mai testez ca să fiu sigură. I-am cerut prietenie pe Facebook şi am primit-o imediat, în mai puţin de un minut. Am lăsat un mesaj de bun simţ, cu trimiteri la Biblie şi mi-am văzut de treabă. După vreo 10 minute mesajul meu a primit un like, dar fiind ocupată cu scrisul, am revenit pe pagina lui John după 15 min, aprox. Am constatat cu stupoare că mesajul meu fusese şters, dar, şi eu ştearsă din lista lui .Cu siguranţă, mi-am zis, că nu sunt demnă de standardele unei asemenea prietenii...
Doamne apără!
Eu l-am urmărit ani la rând pe F.Ianovici propovăduind în direct în turneele cu Speranţa şi am văzut dăruirea lui pentru lucrare, iar când oamenii veneau în faţă predându-se lui Dumnezeu, plângând, îngenunchiaţi, plângeam şi eu de bucurie că Dumnezeu încă mai lucrează. Şi EL NU SE FOLOSEŞTE DE VASE MURDARE, CI DIN CONTRĂ. Dumnezeu este sfânt.

Şi chiar dacă s-ar dovedi o urmă de adevăr  în mizeria scursă pe net despre acest lucrător, eu tot nu aş putea acuza. Avem Judecător care ne va judeca pe fiecare în parte.Mă voi ruga împreună cu familia mea pentru familia pastorului F.Ianovici. Dumnezeul Păcii şi al Adevărului, al Dragostei depline să-i umbrească şi să-i protejeze până în veşnicii!

Să veghem mai mult asupra gurii noastre: Ps 141:3- 4
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor. Amin.


elena marin alexe

marți, 21 iulie 2015

Dorina Burada, mamă demolatoare...




Din start vă spun că sunt mamă de băiat. Am citit, ca fiecare dintre voi, despre violatorii din Vaslui şi m-a oripilat atitudinea celor care susţin batjocura unei fete şi aprobă faptele execrabile ale unor tineri dezaxaţi, frustraţi, needucaţi la timp...Oare or fi citit vreao carte  până acum? Mă îndoiesc.
Cel mai mult m-a mirat atitudinea acestei mame, Dorina Burada. Eu , în locul ei nu aş mai ieşi din casă de ruşine şi mi-aş fi dezmoştenit fiul fără să clipesc măcar. Dar se vede treaba că sămânţa ruşinii şi a bunului simţ au pierit de pe meleagurile vasluiene...Asemenea frustraţi se prăsesc într-o veselie în familii fără pic de credinţă în Dumnezeu, fără educaţie , fără bun simţ. Secături, monştri cu chip de om, care vor ajunge acolo unde le este locul, în iadul închisorilor şi vor vedea ce înseamnă sex surpriză...
Nu pot să nu atrag atenţia asupra acelui judecător care i-a lăsat liberi... Chiar nu s-a gândit deloc la biata victimă şi la traumele care o vor însoţi toată viaţa?
Dacă aşa vorbeşte legea în România, mi-e ruşine că sunt româncă.

Femeie, chiar nu ţi-e ruşine că ai crescut asemenea monstru ? Unii, ca şi fiul tău, deopotrivă, au rupt aripile unei vieţi fragede care îşi va petrece restul vieţii prin cabinetele psihologilor.
Ruşine şi sătenilor care aprobă şi ţin partea infractorilor! Cât despre afirmaţia lor că familiile acestora sunt credincioase, la fel ca şi băieţii infractori, daţi-mi voie să mă abţin de la comentarii...

elena marin alexe

vineri, 4 ianuarie 2013

Ferească Dumnezeu să mori...

Cel mai periculos lucru în România este să mori. După cel mult o oră de la anunţarea decesului, numele şi demnitatea îţi pot fi murdărite cum nici nu ţi-ai fi închipuit vreodată. Oameni obscuri, de peste tot, dornici de afirmare se înghesuiesc precum şobolanii şi începe defămarea post mortem. Apar amanţi, amante, copii nelegitimi, afiliaţia ta la un oarecare partid devine slăbiciune, devii dintr-odată datornic multora, sau inamicul public numărul unu al societăţii.
În mod special defăimarea se aplică semenilor noştri mai de seamă, celor mai cunoscuţi sau mai apreciaţi în domeniul lor. Ca o furtună se porneşte caruselul bârfelor,  urii, prostiei, invidiei naţionale şi cuprinde în mreaja lui ignoranţa şi dispreţul absolut pentru tot ce reprezintă avutul cultural al României. Dacă despre subiect ar vorbi doar istoricii şi acest lucru la timpul potrivit, nu ar fi nici o nenorocire, dar la start se adună mulţi neaveniţi, frustraţii neamului nostru, rataţii...cei care nu şi-au adus aportul  la nimic în viaţa lor, sau pseudoziariştii care stau de dimineaţă până-n noapte călare pe flecăreli autohtone, cu atâta vervă încât îşi înghit vorbele unii altora, că de cele mai multe ori nu se mai înţelege nimic din talk show-ul lor deşănţat.
Asta se întâmplă în defavoarea celui plecat dintre cei vii, care oricum nu se mai poate apăra. Din bătrâni se spune că odată ce omul a murit, el nu mai poate fi judecat de oameni. De ce nu putem lăsa judecata Judecătorului Suprem?
Mi-e silă, mi-e ruşine că românii au devenit ucigaşii propriilor valori.
Voi încheia cu un sfat:
- Români, dacă vreţi ca numele vostru să rămână nepătat şi demnitatea intactă- Feriţi-vă de moarte!

foileton- elena marin alexe