Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările

joi, 10 iulie 2014

POEM


(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

joi, 20 februarie 2014

De-ale iertării...



Te-aş ierta,
dacă mi-aş putea aduna
toate lacrimile zilelor
dintr-o toamnă ploioasă,
  pumnii mei  ar deveni
adăpost pentru suspinele vântului,
sau aş arunca în fiecare iarnă albă
perdelele monotone ale tristeţii
aerisind sufletul dornic de pace.
Poate că primăvara mi-aş culege
zâmbetele din colţul gurii
şi le-aş presăra pe pajiştile verzi
printre neasemuite flori nemuritoare,
sau poate la braţ cu vara
aş îndrăzni să ating cu vârful degetelor
gândurile cele mai ascunse,
rătăcindu-le pentru totdeauna
în inima mea, alături de
frământari nespuse vreodată
decât PreaIubitului meu
la ceas de tainică rugăciune.

Dar oare m-ai ierta,
dacă aş amesteca anotimpurile
sub pecetea uitării
şi aş renunţa la timpul trecut?
 
elena marin alexe

marți, 3 decembrie 2013

Amintiri într-o toamnă târzie


Acasă la Fălticeni - ulei pe pânză - elena marin alexe
Ascult suspinul toamnei şi-aştept cu nerăbdare
Odihna lângă sobă Crăciunul cu ninsoare
Şi flori să-mi încrusteze ferestrele în noapte

Lângă-o cafea fierbinte să rătăcesc departe

Pe lângă uşă vântul iar trece supăratul
Eu îi ascult vuirea şi-mi ostoiesc oftatul
Pe orologiul vechi mi-alunecă privirile
Inima se deschide să intre amintirile

Copilăria-n poartă a prins din nou să bată
În braţele ei calde mă simt ca altădată
Când aşteptam pe uliţi lumina să se-aprindă
În noaptea de Crăciun să mergem la colindă

Acum e neagră noaptea ca smoala ce-i topită
O amintire veche mă-nvăluie-n ispită
La masa încărcată brăduţul luminează
Colinda lin se-aude mă binecuvântează


elena marin alexe

joi, 25 iulie 2013

Doină...

Alină-mă Doamne, alină,
De jale mi-e inima plină.

Ascultă-mă, ruga fierbinte
Se-nalţă spre Tine Părinte.

Atinge-mă, crede şi iartă,
Povara e grea, Tu mi-o poartă.

Vorbeşte-mi de cer, de iubire
Si şterge-mi a firii pornire.

Te pleacă spre mine, cu milă,
Mă pierd într-o lume ostilă.

Tu pune-ţi iar mâna pe mine,
Transformă tot răul în bine

Alungă-mi tristeţile toate,
Trezeşte izvoare secate,

Să-mi sorb cu nesaţ bucuria,
În alb să îmi port marturia.

Culcată sub culmea iubită,
Te rog scapă-mă de ispită.

Tânjesc dupa zări de lumină,
Privirea de cer mi se-anină.

Speranţa mea urcă spre Tine,
Coboară Isuse la mine.
  Elena M . Alexe


vineri, 14 iunie 2013

Dor de părinţi


Cutreieră gândul oaze pustii
Tremură-n vale frunza de vie
Grădina îmbracă flori stacojii
Soarele culcă iarba-n câmpie

Mi-e dor de casa copilăriei
Şi de potecile de peste deal
Ţin într-o mână albul soliei
Vin din poveste mă pierd în real

Nucul din poartă se gârboveşte
Sub el petreceam zile şi nopţi
O veşnicie adăposteşte
Taină de suflet păzită de porţi

Mă cheamă dorul buimac şi rebel
La drumul lung mă călătoreşte
Cum se agaţă mlădiţa-n cârcel
Dorul de ducă m-ademeneşte

Cutreieră gândul calea din vis
Pleoapele cad peste ochii fierbinţi
Trec prin povestea cu flori de cais
Mă plimb peste ani cu dor de părinţi




Elena M . Alexe

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Când îmi vorbeşti


Când alegi să taci
nori posomorâţi
se îmbulzesc
să-mi ofere ca dar
cămaşa stacojie a tristeţii
plină de pete întunecate

Când îţi vorbesc
chipul Tău
se înrourează
iar inima-Ţi Golgotă
se deschide sângerând
palpitând de iubire

Când îmi vorbeşti
tainice şoapte
se înfăşoară mlădios
pe sufletul meu înlănţuindu-l
într-o îmbrăţişare
de care zilnic mi-e dor



Elena Marin Alexe

luni, 9 iulie 2012

Periplu ..de vară


Dimineaţa începe cu o rugăciune , o ceşcuţă de cafea, rebus si poezie..


Am plecat să culegem plante medicinale, însoţiţi de Chiţulinna noastră
La întoarcere acasă am un dialog cu Floarea soarelui..

Amiaza fierbine ne îndeamnă să adăstam pe lângă fântâna din curte, după un strop de răcoare..
dar fântâna ne întâmpină cu amintiri dintr-o altă vară...


La umbra salciei prind să culeg fire de praf de stele de prin gânduri şi să le aştern pe hârtie.
Încet-încet se aşterne seara şi invită la odihnă florile şi oamenii deopotrivă..
Şi porumbul se pregăteşte de odihnă..
Floarea soarelui sărută cerul încremenit..
Mai mângâi o dată cu privirea grădina şi spun - noapte bună- trandafirului roz..apoi las florile să adoarmă..
Doar Regina nopţii îşi începe viaţa..
Mai rămân câteva minute sub vişin, ascultând liniştea nopţii de vară
Toate gândurile bune şi multe binecuvântări, vă trimite de la Vrancea...

luni, 28 mai 2012

De la o vreme găsesc




De la o vreme
găsesc
lucrurile pierdute de tine..
ieri ţi-am găsit zâmbetul
uitat de ceva vreme,
oglindindu-se
în fântâna din curte..
azi când primul mesager al zorilor
mi-a plâns pe umăr
ţi-am găsit speranţa
lipită pe buza
unei ceşti de cafea..
acum câteva minute
am găsit într-un sertar
prima felicitare pe care mi-ai scris-o
de ziua mamei..
le-am adunat şi
rând pe rând
ţi le-am aşezat la picioare..

Cine ştie dacă într-o bună zi
nu îţi voi aduce înapoi
timpul pierdut
departe de mine!

elena marin alexe

marți, 15 mai 2012

E ziua ta, Miruk!














Astăzi este ziua ta Miruk! De aici de acasă, cu mare drag şi dor, te îmbrăţişăm bunicu şi Miki. Eşti draga noastră prinţessină şi ne este tare dor de tine.

La Multi Ani binecuvântaţi!

PS. Aşa arăta Miruk la binecuvântarea ei, acum 5 ani !

marți, 6 martie 2012

Când streşinile plâng



În noaptea asta
streşinile
plâng ,
comori de perle
în palme se
strâng ,
tremură-n mine,
amintiri
ce-s vii ,
arome de flori ,
dor de
bucurii .

Mugurii tresar
sub fulgul
de nea ,
visând soarele
ce-n zări
hoinărea
la verdele crud
mă gândesc
mereu
şi speranţă port
în sufletul
meu.

În noaptea asta
streşinile
plâng
şi cu jalea lor
inima îmi
frâng ,
adă Doamne iar
verde pe
câmpii ,
când stele doinesc
nopţilor
târzii.
elena marin alexe 

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Plânsul

Tiptil, cu sfioşenie, toamna a pus stăpânire pe grădini, dând a înţelege că este regină absolută. Am îndrăznit să-mi strecor privirile prin ferestre si ruginiul tânguitor al frunzelor agonizând, mi-a plâns pe umăr. Paşii mei şovăitori au mângâiat aleea şi ochii s-au prins în hora despărţirii...
Când plâng, copacii rămân dezgoliţi de orgolii şi ochii lor caută parcă un raspuns la Dumnezeu.Cerul însă tace, învăluit în mantii răcoroase de ceaţă.


Pe obraz îmi alunecă regretul stins de  lacrimi, care anunţă o despărţire iminentă şi alung cu duioşie dansul unui fulg prematur, care mi s-a rătăcit pe frunte. Disperate crizantemele se învăluiesc în galben amăgitor sperând încă la braţele călduroase ale soarelui.La un moment dat, totul încremeneşte în aşteptare. Îmi aud până şi respiraţia. O pală de vânt mă bate pe umăr.
Maestrul ridică bagheta.
A început vântoasa!

vineri, 24 iunie 2011

Intrarea interzisă

 Dacă e vineri "Hai la plimbare" cu poezia la braţ....

Tu calcă pe vârfuri
în anticamera sufletului meu,
tine-ţi respiraţia
să nu trezeşti rânduri
scrijelite de dor.

Pe poliţa veche
uitată de vreme lungă,
nu-ţi lăsa privirea,
să nu atingi din întâmplare
risipite clipe.

Deşi  nedumerită,
arunc mantia tristeţii
peste umarul gol
şi te văd răscolind dureri
demult îngropate.


Nu înţeleg însă,
de ce ai intrat pe uşa 
unde scrie cu litere de-o schioapă,
-Atenţie! Intrarea interzisă
persoanelor străine! 


elena marin alexe

luni, 6 iunie 2011

Acasă...clipe de neuitat!


Am avut câteva zile ploi de bucurii, căci mi s-au întors copiii acasă....şi curtea a fost invadată de veselie...



Mi-am îmbrăţişat fiul...


Nepoţica...


Nepoţelul...


 Simona a fost ca întotdeauna,sufletul petrecerii la iarba verde de acasă....



Joaca....nu a contenit doua zile...


Căpşunicile...sunt numai bune de mâncat...!


Cu Robert sub vişin...


Fratii...


Taifas cu un bun prieten şi frate...


Miruk...ce dor mi-a fost...


Doi Robertcei...se legănau...în hamac!


Cu Alice...


 Iubire...


Repaos la fântâna arteziană...


Parcă visez...


V-a plăcut?- pare a spune Miri...


A fost o zi binecuvântată, pe care am aşteptat-o mult.
O parte din doruri s-au mai potolit, altele vin din urmă.... de pe la Cluj....