Agonia verii

Cu inima strânsă-n fiori,
Ajung pe-nserat la altar,
Privirea-mi se-agaţă de nori,
Aşteaptă din marele har.

Pămantul se-agită aprins,
Abia mai respiră pe drum,
Crăpat şi fierbinte, încins,
Tăcut se transformă în scrum.

Prin pomi ramuri triste se zbat,
Când prunele cad la pământ
Şi aerul moare uscat,
Sub palma ursuzului vânt.

Suspină gradina de flori,
Cu buzele arse de foc,
Tânjind la răcoarea din zori,
În umbra bătrânului soc.

Ulcioarele pline pe cer
Aşteaptă un semn, un răspuns,
Dar ruga ce urcă -n eter,
Se pare că nu e deajuns.

Ard firele verzi în văpăi
Şi bocet răsună-n câmpii,
Întoarce-Ţi spre munţi ochii Tăi,
Spre noi şi ai noştri copii.

Dă Doamne, cerul să plângă,
De mila acestui pământ,
Iar ploaia jarul să-l stingă,
Pe suflet să picure cânt.

Periplu ..de vară

Dimineaţa începe cu o rugăciune , o ceşcuţă de cafea, rebus si poezie..


Am plecat să culegem plante medicinale, însoţiţi de Chiţulinna noastră
La întoarcere acasă am un dialog cu Floarea soarelui..

Amiaza fierbine ne îndeamnă să adăstam pe lângă fântâna din curte, după un strop de răcoare..
dar fântâna ne întâmpină cu amintiri dintr-o altă vară...


La umbra salciei prind să culeg fire de praf de stele de prin gânduri şi să le aştern pe hârtie.
Încet-încet se aşterne seara şi invită la odihnă florile şi oamenii deopotrivă..
Şi porumbul se pregăteşte de odihnă..
Floarea soarelui sărută cerul încremenit..
Mai mângâi o dată cu privirea grădina şi spun - noapte bună- trandafirului roz..apoi las florile să adoarmă..
Doar Regina nopţii îşi începe viaţa..
Mai rămân câteva minute sub vişin, ascultând liniştea nopţii de vară
Toate gândurile bune şi multe binecuvântări, vă trimite de la Vrancea...

Nunta florilor de tei

Rumen şi fierbinte
ca o pâine
abia scoasă din cuptor,
orizontul mă absoarbe cu ochi de foc
printre perdelele braţelor de tei
tremurătoare, răcoroase,
aromate.

Sufletul meu aprins
deapănă tăcut
fire misterioase de iubire celestă,
primite ca dar de vară,
amestecat în ceştile vechi, primitoare,
cu reflexele aurii, care pecetluiesc
licoarea.

De sus se scutură
val de miresme
ca o cascadă zglobie,
iar cerul invită pământul
la dansul anual,
semn că nunta florilor de tei
a început.

Absorb
ultima picătură cu nesaţ
si mângâi apusul ce plânge
în timp ce ochii prinşi în hora galbenă
savurează sublimul,
alunec spre pămant cu reverenţă
multumindu-i Lui.

Ziua în nuanţe roz

Azi curtea noastră a fost decorată în "roz de trandafir".. cu numele Rodica! Împreună cu Paul, soţul ei, ne-au făcut o vizită pe care o aşteptam de mult timp.. Banca şi buturugile de sub vişin au fost luate cu asalt din pricina undei răcoroase ..
Ce dor mi-a fost de tine, Rody!

Sper că ţi-a plăcut "balmeşul" de fructe..

"Doi într-un hamac' zâmbesc în faţa camerei..!
Sub îmbrăţişarea salciei, trandafirul devine nostalgic ..

În bazin apa încă este răcoroasă şi mângâie degetele ..

Trandafirul roz şi floarea soarelui, au multe să-şi povestească...

Paul şi-a găsit refugiu ideal în hamac..Ei, ce bine i-o fi..
Poveştile nu se mai sfârşesc..
Timpul zboară, dar nimeni nu se întrece cu el. Din când în când aparatul foto îşi face datoria, pecetluind momentele.

N-a fost uitată nici buturuga de sub salcie.
După ce au plecat, tăcerea a pus iar stăpânire pe curte. Mi se pare că a fost doar o iluzie..dar trandafirul roz din faţa ferestrei îmi face şterengăreşte cu ochiul şi îmi şopteşte: Nu, nu a fost vis, eu am simţit-o cu toate petalele mele!
Fântâna arteziană clipoceşte alungând arşiţa dupa amiezii, iar noi ne retragem în casă, discret, să nu cumva să ştirbim clipele frumoase care încă mai adastă prin amintirile atât de proaspete.
Un refren pare a pune punctul pe i, a acestei zile .....O, happy day!
Vă mai aşteptăm, cu mare drag!

O zi de vară...

De dimineaţă am fost la biserică şi a trebuit să trecem prin apa Milcovului..şi la plecare şi la întoarcere, prin jurul orei 13.00 .Acum apa nu mai este periculoasă ci se poate trece cu piciorul destul de uşor.
Sper să vă placă imaginile unei zile de vară, de la Vrancea!