Final de octombrie

Dumnezeu smălţuieşte chipul toamnei
în irizari galben-roşcat,
presărându-i curcubeie de frunze în poală.
Verdele pasager al ierburilor
capătă paloare, iar
auriul lor mă îmbie
să-l gust cu priviri nostalgice.
Palmele mele surprind înfiorate
gingăşia şi fragilitatea lor
atât de primitoare totuşi...
Parcă mi-aş culca inima obosită
pe covorul covârşitor de trist
ce îmbie drumeţul la popas.
În străfunduri sufletul
mi se proşterne în rugăciune şi admiraţie.
Raze încă dulci, mângâietoare,
îmbrăţşează dezgolite ramuri
cu tandreţe neprefăcută.
Când arborii se dezbracă de adevar,
himerele rămân
stăpâne peste pădurea căţărată pe deal,
urmărită de păsările ochilor mei.
care pironesc zările
într-o zi cu accente însorite
şi iz de octombrie, şoptind:
- Eu ca şi toamna Părinte
Te iubesc.

elena marin alexe

O zi de vară...

De dimineaţă am fost la biserică şi a trebuit să trecem prin apa Milcovului..şi la plecare şi la întoarcere, prin jurul orei 13.00 .Acum apa nu mai este periculoasă ci se poate trece cu piciorul destul de uşor.
Sper să vă placă imaginile unei zile de vară, de la Vrancea!

Milcovul revărsat..

Aşa curg apele Milcovului , măturând tot ce găsesc în calea lor

Stâna lui Anghel e la un pas de puhoaie..


Milcovul continua să rupă malurile ..

localnicii privesc îngrijoraţi puhoaiele, neândraznind să se apropie prea mult..
acum vreo 9 ani în urmă, peste el stătea semeaţă o punte care evoca multe amintiri..
Lupino, câinele nostru era nelipsit în escapadele familiei..
În alti ani apa era o bucurie, caci aici oamenii petreceau clipe frumoase, de relaxare, iar malurile sale adăposteau o dumbravioară de plopi şi cătina.. însă apele au distrus tot în doar câţiva ani.

Acum norii se adună iar pe cerul supărat..şi privesc ameninţători spre pământ..
în perioada când nu plouă albia lui rămâne uscată, având ici şi colo câte un ochi de apă şi devine drum pentru localnici.Şi eu trec adeseori pe prund.

Asta este povestea Milcovului, o apă care poate fi "secată dintr-o sorbire", cum zice poetul, dar care poate deveni nemiloasă cănd ploile pun stăpânire pe ţinutul Vrancei, iar afluienţii coboară spre el în avalanşă..
Cand se întâmplă asta, trebuie să stai departe de el şi să speri în mila lui Dumnezeu.

Plâng şi trandafirii din curte, tremurând de frig.. iar ploile nu contenesc..