joi, 10 iulie 2014

POEM


(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

4 comentarii:

*ELENA* spunea...

”Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.”
Superbă poezie draga mea Tiză!
O zi minunată vă doresc!
Pupici și îmbrățișări!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Mulţumiri, cu mare drag de tine, tizo!

nakudo spunea...

Acum am citit tot ce-ati postat dupa lipsa mea in atingerea creatiei divine....am plans...zau...de ce lasati sa va opreasca si disturbe altii?aveti un drum...o traire...zau..poate ca si mine nu sunteti mereu o gazda o buna...stiti de ce?pt ca e sincereitate si traire...pe cuvant....respect constiintei ce ne-o daruie divinitatea....nu reveniti la pareri omenesti....divinitatea cunoastea inima...nu pot scrie amu..ca-s vai di steua me...da trece...amu sa stiti ca apusenii nu au numa pozivitatate...ca se trezesc la 10...vacile merg la pasunat la 9..stiti de ce?ca paman tul e darnic...apa mereu...pasuni..mereu..copaci chica pe ei...ioc foamente...ioc respect..zau de la iastea tineri..io eram moldoveanca nebuna la 6 in picioare....amu...sa treaca ei prin secete ,munci...cruzimea timpului si mers cu jitele de la 4 dimineata...apoi poate nik in tat anu...sa lasam utopiile draga mama si sa respetecam mai mult originea...zau..de falticiceni si suceveni si chiar olteni...am muncit un an la zimnicea pe dunare..iubesc oltenii atat de incadescenti si tate povestile lor...parol...pana atunci...doar va iubim atat

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Viaţa este sinceră..căci e ruptă din divin...cu toate neâmplinirile sau împlinirile ei...dar uneori îmi este tare dor de acea linişte...pace...divină care nu poate fi atinsă aici. În rest cum ai spus şi tu într-un alt mesaj...tristeţea nu este depresie. :) E viaţa aşa cum este cu de toate...cu tăti cum zîc moldovenii noştri, fată verde.