marți, 23 noiembrie 2010

De ce sinucideri?

Poate ca nu ar fi trebuit sa scriu acest articol, sau poate chiar este necesar, sincer nu stiu, dar nu pot sa nu va impartasesc gandurile mele, cu care ma confrunt de o vreme incoace.
Ma doare sufletul sa vad atatea suiciduri, de parca ar fi facute la comanda. Stirile pe oricare post tv. au o abundenta a mortii din care jumatate se face prin suicid. Nu pot sa fiu indiferenta cand acest flagel i-a amploare, o amploare fara precedent. Spun asta deoarece numarul celor ce isi rup firul vietii este in continua crestere.
Bineinteles ca sunt afectata sa vad cum tineri si batrani, iar mai nou in ultimii ani si copii recurg la acest ultim gest, de cele mai multe ori de neinteles pentru noi. 
Ce-i mai trist este ca lumea deja s-a obisnuit cu astfel de drame si incearca sa imbrace lugubrul gest, intr-un colt de cer, prin cuvinte care de care mai dragutedar si mai absurde.Dupa suicidul Madalinei am auzit si am citit multe , cum ar fi: "acum canta printre stele", sau " a plecat sa cante ingerilor si lui Dumnezeu"...
La fel se intampla si acum dupa suicidul  Roxanei Briban. Oare de ce aleg oamenii sa duca vesnicia mantuirii in derizoriu? Chiar nu putem intelege si accepta faptul ca dupa legile Bibliei, crestinii isi pierd sufletul daca aleg suicidul? Sau crede cineva ca ne putem juca cu Dumnezeu si legile Sale dupa bunul plac? Nu , nu putem si nu avem voie sa luam locul Creatorului si sa dispunem de moarte atunci cand dorim noi. Ganditi-va ce drame ar fi in lume daca pilotul unui avion de pasageri ar hotari sa se sinucida..., sau mecanicul unui tren plin cu pasageri, poate chiar cu unii dintre noi, si-ar lua zilele?  Exemplele pot fi fara numar.Stapanul mortii este diavolul, care isi cauta adepti prin inselaciune, asa cum a facut inca din gradina Edenului.
Da, stiu ca cei mai multi aleg suicidul din cauza depresiei, care vine in urma faptului ca se simt inutili, nemaiiubiti de parteneri sau parinti, ramasi fara glorie, fara loc de munca sau mii si mii de motive.
Ma intreb insa cati dintre noi aflati in situatii dificile, alearga cu necazul lui la Dumnezeu cu rugaciune si post? Si cati accepta hotararea Lui in viata lor cu bune si rele?
Recent a plecat dintre noi Poetul A.P. un om care a stiut cu ce se va confrunta in ultimul an de viata si care desi era foarte bolnav cu multe complicatii si cu verdictul cert ca nu mai are mult de trait, a ales contrar firii lui, sa rabde pana in ultima clipa hotararea Celui ce i-a dat viata. Si nu este singurul ci are in fata sa o pleiada de oameni valorosi, care au respectat decizia lui Dumnezeu in privinta vietii lor si dupa boli grave, neputinciosi si tristi, unii parasiti de toti prietenii chiar [ vezi Petre Tutea, Gica Petrescu, Gil Dobrica, Nicolae Dobrin] au plecat in lumea tacerii respectand voia lui Dumnezeupana in ultimul ceas.
Cred ca ar trebui sa acordam mai mult credit si mai multa cinste divinitatii si sa param incercarile prin care domnitorul iadului vesnic, incearca sa castige sufletele prin sinucidere, rupand pentru eternitate relatia acestora cu Dumnezeu. Un lucru ar trebui sa stie toti oamenii, ca dupa moarte nu mai este posibila iertarea ci pe acestia ii asteapta judecata viitoare, o judecata dreapta si fara echivoc.Asta am citit in Biblie, asta va spun dragii mei.
Sunt trista de fiecare data cand aud ca cineva si-a luat viata, sunt asa de trista ca nu-mi mai pot tine plansul in frau si ma doare ..
Dragii mei prieteni si toti cei care veti citi aici, va implor nu ingaduiti pecetea suicidului orice ar fi sa fie!!!
Odata indeplinit, actul sinuciderii, omul si-a ales liber cu propria vointa, stapanul si nimic nu-l mai poate scapa de chinul vesnic,
Isus spune : Eu sunt Calea , Adevarul si Viata. Sa lasam dreptul de veto Celui ce a daruit viata primului om, dar si mie si tie..

As aduga un crampei drept"postfata" din articolul pe care il gasiti aici: la Cella
http://asteptandminunile.blogspot.com 
De ce se sinucid oamenii? In ultima vreme parca e un trend intre vedete ... trend negativ ... motive diverse.
Daca kilogramele se aduna, ma sinucid? Daca mi-am pierdut slujba, ma sinucid? Daca ma lasa sotul, ma sinucid? (Asta e pentru cei casatoriti). Daca nu ajung vedete, ma sinucid. Daca nu castig la loto, ma sinucid.
Pare comic insa efectiv isi canalizeaza energia si toata viata pentru o persoana, scop si nimic nu mai are valoare cand nu se implineste. Nu mai simt ca au valoare, considera ca viata nu mai merita traita.
Nu pot decat sa multumesc Domnului ca in nebunia mea, L-am auzit. Mi-a spus cat de valoroasa sunt, ca am un pret, ca pretul meu e inestimabil, ca sunt iubita mai mult decat m-ar iubi orice pamantean, ca scopul meu nu e sa imi mentin un anumit numar de kilograme, sa am un statut, sa am un sot/sotie, sa am bani, o slujba, sa fiu vedeta.
Poate in ochii unora sunt considerata nimeni sau fara valoare insa nu si in ai Lui Dumnezeu. Statutul meu mi-i dat de Dumnezeu si, sunt fata Tatii. Sunt preiubita Lui. Pentru mine a murit Hristos. Sunt valoaroasa in ochii Lui Dumnezeu.
Increderea mea e in El si cand nu Il simt, aud, vad si cand parca totul se prabuseste in jurul meu!

62 de comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu sinuciderea. Unii consideră acest gest extrem un act de curaj. Alţii, din contră, îl privesc ca pe o laşitate. Este evident că acolo, în interiorul celui căruia îi încolţeşte un astfel de gând în minte, se petrec tot felul de reacţii pe care nu le vom înţelege niciodată. Mare păcat. Dumnezeu s-o odihnească...

smalldot spunea...

mediatizarea sinuciderilor ii incurajeaza si pe altii sa apeleze la aceasta pentru a-si pune capat nenorocirilor si tristetii de care sunt cuprinsi, cercetari statistice au aratat acest lucru.. dar cine sa le bage in seama.. in loc sa se puna accentul pe ajutorarea acestor oameni prin media.. se face exact opusul

Cella spunea...

Elena, eu recunosc ca m-am jucat cu ideea asta o vreme ... aveam motivele mele si nu erau usoare pentru mine.
Sunt preaiubita Tatii si stiu cine ma iubeste, cine imi poarta de grija in orice miliardine de secunda, sunt pretioasa, ascultata, iubita, valoroasa. Stiu ca ma asculta oricand si orice prostii mi-ar debita mintea.
Insa unii din cei ce ajung la suicid nu au speranta, nu se simt iubiti, ascultati, pretioasi, valorosi. Cand cei din jur le-au inchis usa in nas, cand kg se aduna ... isi iau viata.
Menirea mea e sa ii duc la Tata si sa le vorbesc despre El.
Se vede asta in viata mea, pe fata mea?

mmary spunea...

E grava situatia doamna Elena .Asa cum bine ati subliniat acest fenomen a luat amploare.E extrem de trist sa vezi atatia oameni care-si rateaza sansa de a trai o vesnicie in fericire.Isi iau viata din cauza unor suferinte care in cel mai rau caz dureaza cativa zeci de ani.Dar ce sunt acestia in comparatie cu Vesnicia?Dar aceasta e lucrarea diavolului care-i amageste facandu-i sa creada ca scapa de necazuri cand de fapt ii arunca intr-o suferinta vesnica.Cineva spunea ca "stirile de la ora 17 sunt cateheza diavolului".Se pare ca nu a gresit deloc.

Dumnezeu sa binecuvanteze toate sufletele cu Lumina intelepciunii Sale si sa ne fereasca pe toti de asemenea gesturi.

O seara impreuna cu Isus va doresc!

Anonim spunea...

-mai este un fel de sinucidere şi prea puţini o recunosc si o demască aceea stare a suicidului sufletesc;Sinuciderea este cauzată de lipsa nădejdei creştine, nădejdea în viaţa veacului ce va venni, în viaţa veşnică.
Lipsa nădejdei este cauzată, la rândul ei, de lipsa legăturii noastre sufleteşti cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni şi mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Lipsa nădejdii creştine şi a legăturii noastre cu Dumnezeu este cauzată de păcatele săvârşite, dar nemărturisite şi neiertate prin Jertfa Domnului nostru Isus Cristos.
Păcatele nemărturisite aduc tulburare în funcţionarea corpului omului, aduc o slăbire şi chiar o întunecare a facultăţilor minţii. Acest adevăr este constatat şi mărturisit şi de medicii psihiatri. Ca urmare, astăzi mai ales, în lumea noastră desacralizată, îndepărtată mai mult sau mai puţin de Dumnezeu, se recomandă ca remedii discuţia „pacientului” cu psihologul, discuţie care este un fel de mărturisire. Acest procedeu este un paliativ care nu aduce însănătoşirea celui bolnav. Este ca şi cum ai merge la medic, îi spui boala, durerea, medicul şi cu pacientul descoperă cauza, dar nu-ţi dă şi medicamentul cuvenit sau ceea ce îţi este, ca un paleativ, o ameliorare de scurtă durată.
Poţi să te destăinui şi să spui frământarea sufletului tău celei mai apropiate persoane sufletului tău, cu gândul să te uşurezi sufleteşte, dar niciodată nu vei simţi deplina uşurare a sufletului ca atunci când te mărturiseşti Domnului Isus Cristos cu umilinţă, credinţă şi nădejde şi să auzi cuvintele Mântuitorului: "Îndrăzneşte, fiule!(fiică) păcatele îţi sunt iertate!"Mt 9:2
Din pacate, majoritatea oamenilor sunt morţi spiritual, datorita neascultarii de Dumnezeu, crezând în oameni şi nu în DUMNEZEU!
Semnalul de alarmă trebuie facut cunoscut începând de la amvoanele bisericilor ,căci mulţi au doar o formă de evlavie dar, tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu ,deaceea bisericile sunt pline de oameni morţi în păcatele şi fărădelegile lor,iar de aici şi pînă la sinuciderea fizică e doar un pas şi un laţ la care Satana te ademeneşte să-l faci!
-Fie îndurarea şi harul Domnului peste cei treji spirituali pentru ai îndemna pe semenii lor la o viaţă sfântă!

Marius Ola spunea...

Eu am ales calea "băjaniei". Tot un fel de suicid, dar la nivel moral, pentru însămânţarea unui alt moral şi a unei alte moralităţi. Toate cele bune şi cât mai puţine protevisme! :)

tu26dor spunea...

eu cred ca viata are un scop. e ca o cursa in care nu conteaza neaparat sa castigi primul loc. in primul rand e important sa participi. daca renunti la viata, inseamna ca nu esti capabil sa participi la cursa vietii tale. poti fi numit las sau curajos ca ai avut curajul sa renunti.
glumind (sau nu) as putea spune ca toate au un scop si daca renunti sa il gasesti in viata asta, iti va fi mai greu intr-o alta viata sa il atingi.
ganduri bune, Doamna Elena. interesant articol.

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Da, mare pacat, eu as adauga, la propriu.

elena marin-alexe spunea...

smalldot
Da, mediatizarea incita la diverse lucruri contra firii umane si contra lui Dumnezeu.

elena marin-alexe spunea...

Cella
Slava Domnului ca ai desoperit, ce mare pret ai in ochii lui Dumnezeu!E minunat sa ai asemenea revelatie.

elena marin-alexe spunea...

mmary
Draga mea, mai nou la toate posturile tv aproape , stirile sunt catastrofale pentru sufet.
Dumnezeu sa binecuvanteze toate sufletele cu Lumina intelepciunii Sale si sa ne fereasca pe toti de asemenea gesturi.

elena marin-alexe spunea...

Anonim
Ai atins motivul principal al sinuciderilor: lipsa nadejdei crestine. Atunci cand apar distorsiuni in viata ta, nadejdea ca te vei intalni cu Isus Hristos site vei bucura de viata vesnica, alaturea cu El si toti sfintii, iti da putere sa mergi mai departe in viata pe care o ai ca dar de la Dumnezeu.
Mi-ar fi placut sa -ti asezi identitatea sub aceste randuri..anonimule. O zi cu pace si har iti doresc!

elena marin-alexe spunea...

Marius Ola
Salutari sincere din Vrancea, pleaca spre locul tau de bejenie!

elena marin-alexe spunea...

tu26dor
Viata este un dar, cred ca cel mai frumos dar, pe care l-a primit omul, dar pe care nu-l pretuieste indeajuns..
Candva regretele vor fi tardive!

Anikó spunea...

Intro privinta le inteleg,pentru ca sint necazuri si dureri ce noi oamenii,cu propria noastra putere nu am birui,dar avem un Dumnezeu pe care o putem pune povara si asa in doi e mai usor.Diavolul are grija,sa profite de aceste ocazi si sa le cistige pe veci.Sa ne rugam ca acei oammeni,care sa gindesc la sinucidere,Domnul Nostru sa le dea lumina in inimile lor si intelepciune sa aleaga calea cea buna ce duce in cer.

Cella spunea...

M-ai starnit si am scris un articol pe tema asta =))

nakudo spunea...

eu zic ca doar n-avem dreptul sa judecam si sa etichetam,pentru ca sufletul e o chestie extrem de fragila si in care nu putem intra cu picioarele.de unde si ideea ca probabil e mai usor sa duci o suferinta fizica decat una interioara.pe de alta parte Divinitatea ne considera pe fiecare unici si irepetabili iar daca Ea ne ofera iubire totala poate ar trebui sa invatam sa ne respectam si noi propria persoana si sa o iubim.ce este real ca mediatizarea sinuciderilor nu fac altceva decat a oferi false solutii celor care cred ca e super cool chestia asta.tot personal zic ca e mai simplu sa renunti decat sa lupti de asta zic cel ce lupta pana la sfarsit da dovada de curaj...tot dureros este ca cei ce recurg la sinucidere se raporteaza la oameni,ceva de genbul,ei mi-au facut nu stiu ce etc...exista o etapa unde putem fi liberi si din fericire asta nu tine doar de latura fizica...va imbratisez cu drag

teonegura spunea...

Citeam zilele trecute undeva, pe un blog, despre sinucideri, cum ca ar fi puterea de a-ti asuma destinul... pai asta sa fie destinul nostru? nu pot sa cred asa ceva, nu e putere, e doar abdicare... si poate egoism.

corina spunea...

Sa-l rugam pe Milostivul Dumnezeu sa nu ne lase singuri nici o clipa sa cadem cumva in fapta necugetata a suicidiului!
Doamne te rugam ajuta-ne sa ne legam de tine si sa nu ne mai dezlipim niciodata!!!!!
Cred ca se intampla aceste lucruri si pentru ca suntem plini de sine si nu cautam sa ne golim sufletul in fata vreunei fiinte apropiate, dragi,in care sa avem incredere.Si totusi sunt atat de putini oamenii in care sa ai incredere sunt atat de rari incat nu pot fi conectati?????
Elena fii binecuvantata!!!

Danube Daughter spunea...

Eu nu sunt o persoana care sa vorbeasca despre Dumnezeu, despre crestinatate si despre Iad. Pentru ca am altfel de credinta, dar care ajunge in mod incontestabil tot la Dumnezeu, la Iisus, la Bine, la Adevar, si la omenie. Si cred cu ardoare ca adevarata Credinta, in orice e bun, frumos, cinstit, in viata si in speranta, te poate salva. Si mai ales, increderea (Credinta)in tine insuti, ca ai venit pe lume cu un scop (trimis de catre Dumnezeu sau nu,depinde in ce si cum crezi), si ai venit sa raspandesti iubire si viata si sa te daruiesti cu toate valorile tale oamenilor si faptelor pe care le faci. Am venit pe lume ca sa traim, sa invatam, si am venit, intr-un final, ca sa ne INTARIM credinta. Eu cred cu ardoare ca asta este scopul suprem. Toate incercarile...sunt create pentru asta. Credinta in Dumnezeu pt unii,in procesul vietii pt altii, sau in calea adevarata a sufletului. Nu conteaza cum ii spui, insa conteaza cum faci fata, cum te lupti, cum reactionezi, si mai ales, Cum ALEGI VIATA !!!
In legatura cu artistii sau cu oamenii ce aleg sinuciderea, noi nu avem dreptul sa judecam, numai cel de sus poate. Insa cred din tot sufletul ca era doar o incercare..pentru fiecare din ei, si ca in loc sa aleaga viata... sa zicem doar ca nu au ales-o. Sa invatam ceva de la ei, si sa meditam! Pentru ca poate, menirea lor a fost, intr-un final,sa transmita un mesaj celor care au ramas. Sa primi mesajul si sa facem cinste Vietii(si lui Dumnezeu)!

mmary spunea...

Doamna Elena va invit cu drag la acest "lant de rugaciune":

http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.com/2010/11/lant-de-rugaciune.html

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

elena marin-alexe spunea...

Anikó
Fii binecuvantata draga Aniko!

elena marin-alexe spunea...

Cella
Am sa trec pe la tine sa vad ...

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Nu am etchetat pe nimeni si nici nu judec, ci am pus in pagina omul vs- Dumnezeu, dupa perceptele Biblice.
Da, Dumnezeu ne iubeste si ne ofera Iubire totala, pana la proba contrarie a neascultarii noastre de vointa Lui. Daca vrei sa te documentezi asupra acestui adevar, deschide Biblia unde inca de la Geneza, se vede clar vointa lui Dumnezeu si neascultarea omului si bineinteles verdictul alungarii din Eden si blestemul aruncat asupra lui, a omului iubit de El. Apoi in toata Biblia se vad exemple ale pedepselor lui Dumnezeu fata de cei ce nu au ascultat voia Lui.
De ce s-ar dezice acum Divinul, cand El insusi a dat pamantenilor codul de legi? Cand EL este unic in credinciosia cu care si-a tinut si continua sa-si tina hotararile bazate pe ADEVAR.
Personal nu etchetez pe nimeni, nu batjocoresc hotararea nimanui, dar o sa spun raspicat intotdeauna adevarul Cuvantului lui Dumnezeu. Ma doare sa vad cati tineri plini de viata isi daruiesc sufletul diavolului.Nu pot sa tac.Plang si scriu.
Sinuciderea este crima de lezmajestate, deoarece atinge maretia si onoarea puterii si vointei lui Dumnezeu, Cel ce a daruit viata si unicul care are dreptul s-o ia..

Zenna spunea...

Sunt 100% de accord cu părerea dvs.

Ei cred că sinuciderea este o scăpare, dar de fapt nu realizează că este o condamnare la suferinţa cea mai cumplită. Din câte am înţeles eu, să-ţi iei singur viaţa este cel mai mare păcat, iar acele suflete sunt sortite iadului.

Aveţi mare dreptate, în loc să aleagă această cale, mai bine ar alege să se roage la Dumnezeu.
Însă, din păcate, anumite valori morale, cum este credinţa, încep să dispară. Dacă nu se înconjoară de lucruri benefice, dacă nu aleg ceea ce ar trebui, de aceea ajung la asemenea gesturi extreme...

Mă îngrozesc cei care recurg la asemenea fapte, oricât de grea ar fi viaţa, nu trebuie să facă asta...

elena marin-alexe spunea...

teonegura
Eh...puterea de a-ti asuma destinul consta in lupta cu viata, nicidecum fuga, caci in ultima instanta suicidul este fuga si nu numai de raspundere ci si de tine insuti..

elena marin-alexe spunea...

corina
Persoana care are o relatie minima cu Dumnezeu si care afirma ca il iubeste pe Dumnezeu, nu poate sa ajunga la asemenea verdict, din cauza nadejdei..pe care o are in inima.

elena marin-alexe spunea...

Danube
Imi pare rau sa te contrazic, dar Biblia spune clar caci drumul care il duce pe om langa Dumnezeu singurul drum, sau cale, cum este numiota in Evanghelie, este credinta in Isus Hristos singurul Fiu al lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru plata pacatelor omenirii.
Iarta-ma dar nu judec pe nimeni, caci nu am acest drept, dar am obligatia sa proclam ADEVARUL scris in Evanghelie.
Regret si ma doare sufletul cand aud asemenea sinistre vesti, cand oamenii au ales moartea in iad, in locul vietii vesnice oferite de Hristos.
El spune :Cine va rabda pana la capat, va fi mantuit!
Sunt bulversata ca din ce in ce mai multe suiciduri se intampla in lumea tinerilor si chiar a copiilor.Plang si ma doare pierderea mantuirii lor si am vrut ca acest articol sa fie un SOS!
PACE TIE SI BUCURIE IN SUFLET DRAGA MEA SOPRANA!

elena marin-alexe spunea...

mmary
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Anonim spunea...

Omul poate sa moara de fapt cu mult inainte de a muri si in corp.Poti sa mori in suflet.Nu stiu de ce.Dar sunt suflete grele sau ne ortodoxe sau ne crestine.Sau nu. Cert este ca este o perioada atipica poporului roman.Este un semnal de alarma.Nu trebuie desconsiderate fiintele care isi iau viata.Este o drama.Noi ca societate suntem responsabili si nu vrem sa vedem asta. Fiindca ne-am obisnuit sa nu ne consideram responsabili pt.nimic .Sau sa luam totul in ras sau bascalie ca e mai usor de suportat...Nu stiu ce sa mai cred.Dar totusi este clar ca traim in fals.Ceva nu mai este in regula...

elena marin-alexe spunea...

Zenna
Dumnezeu sa-ti pastreze sufletul curat draga mea!
Multumesc pentru curajul,de a spune adevarul.

elena marin-alexe spunea...

Anonim
Asta am si vrut sa fie articolul meu:Un semnal de alarma pentru sufletele romanilor si nu numai.

nakudo spunea...

ramane cum am vb..stiti ca nu era vorba de dumneavoastra...ci de ipocrizia unora si de chestia cu paiul si barna din ochi...va pup...si va spun ca mediatizarea nu aduce nimic bun..in conditiile in care copii de 9 ani isi doresc moartea..

Aris spunea...

Foarte buna intrebare, Elena!
De ce sinucideri?
Pentru ca nu acceptam prea usor infrangerea si nu recunoastem ca viata nu inseamna doar realizari, ci si multe nerealizari...
Mi-e tare greu sa cred ca se poate ajunge in situatii atat de disperate incat, oameni exceptionali, bine pregatiti profesional si familisti, pot recurge la gestul acesta de suprema disperare.

Lavinia spunea...

cred ca nu degeaba ai scris aici aceste cuvinte, pentru ca din ele avrm multe de invatat.Viata este cel mai pretios dar si noi nu suntem stapani absoluti asupra acestui dar, nu putem da viata altora deci inseamna ca nu avem nici un drept sa ne luam viata nici noua si nici altcuiva.
God bless you.

Kalliope spunea...

nu-i condamn pe cei ce au ales sa faca asta, chiar deloc nu sunt de "aratat" cu degetul... Am avut perioade in care si eu mi-am dorit moartea si vor mai fi si nu imi e teama ca intr-o zi o voi face, chiar deloc...

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Bineinteles ca mediatizarea unei sinucideri, intr-o tara care sta sa-si dea duhul din motive de criza, este malefica si nu poate duce decat la repetari..
Pacat de sufletele care cad in desnadejde.

elena marin-alexe spunea...

Aris
Zadarnica toata pregatirea profesionala, daca nu ai in suflet nadejdea vietii de dincolo de moarte..Si eu cred ca cei ce se arunca in moarte nu au pic de credinta si nadejde in Dumnezeu.Asta este crudul adevar!

elena marin-alexe spunea...

Lavinia
As dori sa citeasca aici si sa inteleaga cat mai multi oameni...Pace si nadejde vesnica sa ai draga mea!

elena marin-alexe spunea...

Kalliope
Imi pare rau sa aud asta de la tine Marius.Ma doare necredinta ta in Domnul vietii.
Il rog pe El sa te ia de mana si sa nu-ti mai dea drumul niciodata.
Doamne, ce mult te-ai schimbat..:-o Mi se frange sufletul de durere, dar am sa-ti spun ceva.
Nimeni si nimic nu merita plata sufletului tau, niciodata, caci pentru tine Isus a ispasit la Golgota si a invins moartea ca tu, eu, noi oamenii, sa avem viata prin credinta in EL MANTUITORUL LUMII! Sa nu uiti asta Marius Brad!
Dumnezeu sa-ti dea un cuget curat si NADEJDE.

miki spunea...

Copil fiind, am auzit-o pe bunica vorbind despre pacatul sinuciderii.Cum dansa ma ducea de mica la biserica, stiam ce inseamna si teama de pacat, de greseala in fata lui Dumnezeu.
Adolescenta ajungand, am avut momente in care mi-a trecut prin minte ideea de suicid, insa mi-am amintit imediat de invataturile primite in coplarie.Vita ne este data sa o traim, sa ne luptam pentru ea.
Astazi cine isi mai invata nepotii despre pacat?

abbu viorica spunea...

De ce sinucideri...
buna intrebare...
unii sunt lasi si se sinucid,iar altii dau dovada de un mare curaj in aceeasi situatie.
sunt oameni pe care ii darama plima suflare mai rece a vietii si sunt oameni care au taria sa spuna -stop !
pentru mine si conceptia mea de viata este tarie.
ca aceea de a refuza a fi sclavul inconstient al aparatelor care te tin in viata...daca se poate numi viata.
Stiu ca aceasta parere nu este tocmai ceea ce se scrie pe acest blog,dar nu putem fi toti la fel,asa cum nici cele 5 degete de la o mana nu seamana desi sunt ale noastre si fiecare a functia lui.

Fleur du May spunea...

Ma doare sufletul cand aud astfel de vesti, si saptamana trecuta am avut 2 de genul.Sunt socata!

Este greu sa clachezi in halul asta, poate parea alternativa cea mai la indemana insa ajungi de la rau...la mai rau. Si viata asta, nemernica sau nu, e data de Dumnezeu, si Dansul are dreptul asupra ei.


Stiu ca oamenii care fac asa se duc in iad...si ca nu mai pot iesi de acolo.DAR, ma intreb, daca omul cu pricina, nu a fost in deplinatatea facultatilor mintale, asa cum unul a omorat pe cineva, poate fara sa vrea neaparat,si acesta poate fi iertat dupa, nu se poate intampla asa si in cazul celalalt?...avand in vedere ca efectiv nu stia ce se intampla cu el. Mai presus de carti, care spun un adevar, e ce crede Dumnezeu, si numai el stie ce a fost in fiecare situatie.Imi vin in minte vorbele doamnei doctor Monica Pop: ''depresie=boala''.Si va spun din proprie experienta ca depresia e groaznica, te aduce intr-o stare, de nici tu nu te mai recunosti. Dar fiecare iese cum poate din ea...singur, sau cu sprijin.

Eu nu judec pentru ca in sufletul oamenilor astora cred ca e un chin cumplit, doar Dumnezeu are dreptul sa o faca!

Sa aveti un sfarsit de saptamana grozav!

elena marin-alexe spunea...

miki
Bine spunea bunica ta.Este mare pacat si o blasfemie adusa divinitatii.

elena marin-alexe spunea...

FleurduMay
Draga mea daca un criminal isi cere personal iertare de la Dumneyeu, el este iertat si orice om care pacatuieste, daca isi cere iertare el personal este iertat.Insa cu sinuciderea este altceva.Mortul chiar nu mai poate sa-si ceara iertare...si nu poate fi absolvit de pacate post mortem.
Cat despre depresie, da este boala supranumita BOALA SUFLETULUI.Dar cand ajunge supararea la depresie, e clar ca sufletul deja este mort.
Si eu am trecut prin stari de tristete, dar nici nu am indraznit sa ma gandesc la suicid..ci m-am rugat plangand in genunchi, sa ma vindece Domnul de tristete si sa ma multumesc cu ce am.De altfel depresia este opusul fericirii, iar fericirea se poate atinge cand ai o stare de multumire.
Sincer imi pare rau si sunt bulversata ca suicidul isi pune tot mai mult amprenta pe om.
Stiu ce simti dar ma rog Domnului sa iti daruiasca pacea Lui si bucuria, scumpa mea floare de mai.

elena marin-alexe spunea...

abbu viorica
Probabil ca ai o alta religie decat cea crestina si nu sunt eu in masura sa te judec.Eu proclam ce stiu si ce simt ca si copil al lui Dumnezeu care crede cu tarie in Sfanta Treime si atat.
Si mi se pare logic si de bun simt, ca atata timp cat eu nu pot sa dau viata, nici sa nu o rup. Dumnezeu care ne-a creat doar El va hotari cand ne va cere sufletul inapoi.
Asta pentru ca imi respect si iubesc Mantuitorul sufletului meu si am credinta ca voi trai in vesnicie alaturi de El.

abbu viorica spunea...

Elena,nu este vorba de religie deloc.
de altfel eu nu cred in sensul in care unii oameni cred in lucruri povestite sau inchipuite,in imagini,sau in carti.
Eu cred in mine si in posibilitatea de a-mi hotara sfarsitul.caci daca voi avea o boala grea si multa suferinta,daca voi ajunge o leguma,de pe acum fac demersuri sa fiu scutita de acest episod.
cred ca asa cum imi aleg scoala,serviciul,sotul si altele pot sa-mi aleg si sfarsitul.

elena marin-alexe spunea...

abbu viorica
Nu am de gand sa intru in polemica cu tine draga viorica.Pot sa afirm doar ca un crestin isi incredinteaza viata in mana lui Dumnezeu si face doar ce vrea acesta.Este vorba de religie, nu are rost sa ma contrazici, deoarece am studiat despre diverse religii.Alegerea ta nu ma intereseaza in ultima instanta, deoarece tu vei raspunde pentru faptele tale, nu eu.Dumnezeu sa te ocroteasca viorica!

José Ramón spunea...

Elena gracias por su felicitación. Saludos desde

Creatividad e imaginación fotos de José Ramón

elena marin-alexe spunea...

José Ramón
Gracias por su vizitas Ramon!

abbu viorica spunea...

Aztazi la stiri au arata cazul unui batrande la tara care s-a spanzurat.
parasit de neavasta acum 10 ani,cu doi copii aranjati, dar plecati in alte orase,bolnav si fara mijloace de existenta are si ghinionul sa-i arda casa.
ace di resturile ramase o baraca,fara apa,fara canalizare,fara electrica.
Traieste de azi pe maine din mila vecinilor care atunci cand dadeau mancare la animale ii dadeau si lui ceva.
nu a mai rezistat
s-a spanzurat
avea 61 de ani
nu am sa intreb unde a fost preotul satului,primarul satului,prefectul judetului,serviciile sociale,etc...etc...

Mantuitorul sufletului lui, l-a uitat si el...
asa ca s-a dus singur sa-l caute.

Fleur du May spunea...

Doamna Elena, eu nu pot si nu vreau sa accept ideea ca un om care a oferit atata omenirii, care si-a pus sufletul in palma si l-a facut sa straluceasca si a transmis prin toate fibrele muzica si tot ce e frumos...sa se duca in locul ala intunecos si sa fie terorizata de uratii aia si nemernicii aia.Ma inspaimanta gandul asta! Nu se poate asa ceva, da e optiune aleasa de ea...dar daca nu a fost constienta efectiv...cand esti constient da mai uite acum imi dau cu ceva in cap si nu ma intereseaza, si stiu ce fac si unde ma voi duce si ma pun in contra vietii, mi se pare altceva decat daca nu esti in completa luciditate. In fine...Doamne, tu stii mai bine..dar te rog, nu o lasa sa se duca in intuneric:((

Stiti ce ma doare tare, tare? Ca am avut-o in lista mea de prieteni si pt ca am avut foarte multe pe cap si cat sunt eu de aiurita, nu am apucat sa ii spun cat e de minunata si grozava, si cat de mult transmite arta ei si cata emotie...daca o faceam, daca vorbele astea faceau bine? sunt multi de daca in mintea mea si nu am apucat sa fac asta.

Si va spun ca din ziua vesti si pana azi sunt intr-o stare de tristete mare, mare...pentru ca nu vreau sa o stiu acolo si pt ca ma simt prost ca nu am zis ce am avut pe inima.

E prea tarziu acum, si da, unii poate rad de mine ca plang pentru altii, si ma arata cu degetul. Dar nu imi pasa, pentru ca asa simt eu.Si in momentul de fata ma simt trista ca un om nu a fost ajutat sa iasa din pustiu, un artist cu o voce de aur a plecat undeva...unde nu stim. Atat.

ARIPI DE FLUTURE spunea...

e tare trist....probabil se simt singuri, neintelesi, e grav cand nimeni nu e alaturi de tine....u una n as putea niciodata sa recurg la sinucidere

tu26dor spunea...

un premiu ca un zambet va asteapta pe blogul meu. multumesc pentru ceea ce oferiti. voie buna!

Rodica Botan spunea...

Elena...m-ai invitat la "plimbarea " asta ...De unde ai stiut ca am ceva de spus despre sinucidere? E o poveste lunga si dureroasa, dar nu de ea am sa vorbesc. Am sa vorbesc de ceva ce face mai mult sens decit o discutie despre persoana care nu mai este printre noi.

Am avut un var care s-a spinzirat. Am copilarit impreuna. Sora lui mi-a scris dupa ce acesta nu mai era...turmentata de faptul ca niciodata nu i-a spus fratelui ei ca il iubeste. Obisnuiam inainte de aia sa-i mai dau cite un sfat sau sa o mingai cit si cind puteam. Dar cind mi-a scris asta am ramas fara cuvinte...

Poate ca ar trebui sa ne uitam la oamenii din jur, la cei apropiati ...altfel de cum ne uitam. Poate ca ar trebui sa fim mai putin absorbiti de noi si problemele noastre si sa ne uitam mai mult in jur- sa nu cumva sa piara unul de linga noi fara sa-i fi spus ca-l iubim...ca daca ne aducem aminte numai dupa- nu mai are nici un rost.
De fapt...daca ati observat , oamenii depresionati nu sint totdeuna oamenii cei mai saraci - ci oamenii care au asteptari mai mari de la viata si nu se obisnuiesc cu starea in care sint. Uneori in viata ai succes si te ridici- material vorbind, profesional, iti creste prestigiul...Ce usor ne ridicam in sus si ce greu ni se pare sa ne coborim...Si cu toate astea viata ne ofera si astfel de faze. In special noi cei care citim Biblia stim ca in lume vom avea necazuri- stim ca nu vom mostenii pamintul, stim ca lucrurile de aici si relatiile si starile sociale sint lucruri trecatoare. Mai stim ca viata are un scop si scopul vietii nu este succesul din nici un punct de vedere aici pe pamint...
Si cu toata astea...cu multi ani in urma m-am luptat cu ideea asta si am jucat un joc periculos. De doua ori am fost dusa cu ambulanta. Desi as putea gasi si explicatii la ceea ce am facut, trebuie sa admit ca am pacatuit in multe feluri. In primul rind am vrut sa-mi impun voia mea peste voia Lui Dumnezeu care a dat viata. E adevarat, citeodata trecem prin vai tare adinci...dar cit de minunate sint piscurile pe care El ne ridica dupa ce am trecut vaile...Si nu este adevarat ca nu mai putem duce. E grea viata dar nu trecem prin viata singuri...decit daca nu vrem sa trecem cu El...si El poate si vrea sa ne duca pe bratele Lui de atitea ori...doar sa-L lasam.
Ca una care am trecut pe acolo insa, pot sa va spun ca noi nu sintem pregatiti si nu dam atentie suficienta celor din jur cind trec prin necazuri. Domnul sa ne inteleptesca sa aratam oamenilor mai multa compasiune, mai multa dragoste...si sa le daruim mai mult din timpul nostru...ca nimeni- dar nimeni sa nu se simta parasit si lipsit de iubirea noastra...ca nimeni sa nu decida sa aleaga pentru o vesnicie intunericul...

elena marin-alexe spunea...

abbu viorica
Draga viorica, eu sunt o persoana foarte permisiva.Pe mine poti sa ma iei in zeflemea, daca te tine spiritul,cat doresti,dar cand cineva se atinge de Mantuitorul meu si isi permite sa i-a in ras pe Domnul Domnilor, atunci situatia se schimba.
Daca ai intrat aici sa arunci cu noroi peste ce am eu mai sfant, te invit respectuos sa te retragi si sa ignori acest blog.Si chiar nu inteleg [ poate] de ce ai intrat aici? Totusi banuiesc ceva: ai putea fi foarte apropiata de mine...si vrei sa te joci putin..dar gata!
Te intreb daca mi-ai cerut permisiunea sa ma pui in blogroll-ul tau? Eu cred ca asa fac oamenii care se respecta chiar pe ei insisi, nu?
Sper sa fie ultimul tau comentariu pe acest blog. Te rog. Oricum al meu pentru tine aici, este ultimul.Stiu ca nu esti crestina caci daca ai fi crestina ortodoxa, sau catolica, sau protestanta, sau alta denominatiune care crede in Cristos, nu ai lua in zeflemea numele Mantuitorului.Religia ta nu ma intereseaza.Scrie ce vrei tu, dar acasa la tine, pe blogul tau. Dumnezeu sa-ti daruiasca lumina!

PS.Mantuitorul Isus Hristos, nu Si-a daruit viata pe cruce in chinuri groaznice, ca mai apoi sa uite de faptura umana, asa cum pretinzi tu, in ultimul comentariu aici. Omul este cel ce uita intotdeauna.

elena marin-alexe spunea...

FleurduMay
Floarea mea de mai, scumpa tare si draga inimii mele.Te inteleg si in parte sunt de acord.Dar ce stim noi , care este vointa lui Dumnezeu, dreptatea Lui, Mila , Dragostea Lui impletite in Adevar si Sfiintenie deplina stim din Cuvint. Eu nu am scris parerea mea aici ci doar ce spune Dumnezeu.
De cele mai multe ori oamenii care ne inconjoara, ne aduc in situatii limita si avem de ales intre rau si bine, intre ascultare de Dumnezeu si razvratire.
Nu pot si nu vreau sa judec pe Roxana sau pe Madalina, sau pe oricine a facut acest gest necugetat.Stiu ca pacatul se pedepseste.Atat.Si am tras un semnal de alarma pentru cei care citesc pe aici, ca nu este o gluma sa te joci cum doresti cu viata care in ultima instanta, nici nu-ti apartine.
Regret ca si tine cele intamplate, mai ales ca nu sunt singurele cazuri...si nu pot decat sa ma rog Lui sa aiba mila de noi care am ramas aici, sa ne tina mintea limpede si credinta curata.
Nu mai fii trista draga mea, cauta refugiul in Biblie si vei scapa de tristetea apasatoare. Crede-ma ca si eu fac asta.Te iubesc cu iubire din IUBIREA LUI!
Viata are momentele ei de suprema frumusete si merita traita!

elena marin-alexe spunea...

ARIPI DE FLUTURE
Ai grija de tine fluturasule!

elena marin-alexe spunea...

tu26dor
Multumesc mult Tudore.Voi veni cu placere.
Fii binecuvantat!

elena marin-alexe spunea...

Rodica Botan
Adevarata lectie de viata, am aflat pe blogul tau si de asta te-am invitat aici. Subscriu cu placere la ce spui tu.Trebuie sa acordam mai multa atentie celor dragi noua, celor din jur.
Multumesc draga mea!

Rodica Botan spunea...

elena...abbu ridica mereu probleme grele nu numai in societate dar si in rindul credinciosilor. Intrebarile ei sint valide - raspunsurile trebuiesc corectate.
De pilda zic eu...Mintuitorul ne da lectii tuturor pentruca ne iubeste. Unele sint dureroase. Voi care aveti copii ii certati sau le dati cite o bataie cu placere? Daca n-ar fii saracii printre noi, am invata vreodata sa fim buni la suflet? Oricine vede un sarac sau stie despre el are o obligatie - o obligatie pe masura puterii lui. Nu spune nimeni sa dai tot ce ai, dar daca poti sa faci o deosebire in viata cuiva si n-o faci...Biblia spune ca esti vinovat.
Unde au fost oamenii din satul ala? Cunosc un om in Romania care m-a impresionat vara asta. Am auzit povestea lui de la cei din jur...cum si-a dat incaltarile din picioare. Acuma face case la tigani. Si m-am intrebat de unde are materiale?! Mi s-a spus ( dar nu de el ca el nu vorbeste despre astea) ca a adunat ferestre si tot felul de lucruri de la oameni cind si-au pus termopane...si acum le foloseste.
La abbu i-as spune ca Dumnezeu ne da independenta totala de El daca asta cerem ( sau daca nu-I cerem prezenta in viata noastra. El nu se baga cu sila ...ai auzit expresia..."Eu stau la usa si bat?". Asa face El...politicos asteapta. Mai intii ne da sansa sa aflam Adevarul...sa stim ca El exista...ne ivita sa-L cunoastem...iar daca nu vrem - El nu ne obliga- asa ca nu trebuie sa-L gasim pe El vinovat de deciziile noastre. In momentul cind il cautam, ii cerem ajutorul,TE ASIGUR ca El vine in ajutor. Poate nu in forma in care vrem noi...ca noi nu vedem mai mult decit in fata ochilor...dar are planurile Lui si daca le urmarim, ele sint totdeauna bine intocmite...
Poate omul n-a mai vrut sa traiasca pentruca nu mai avea pentru ce. Pai si asta este o gresala a noastra...totdeuna avem pentru ce sa traim- Dumnezeu are un plan cu noi. Nu este viata asta toata numai pentru noi - avem zile si viata si ca sa facem ceva pentru altii...si de obicei de acolo vine bucuria, satisfactia in viata. Daca Dumnezeu l-a lasta pe omul ala sa fie un exemplu pentru un sat plin de nesimtiti? Pentru copii lui poate sau rudele care si ele au fost nesimtite? De multe ori ca sa facem un bine trebuie sa ne deranjam putin...totdeauna trebuie de fapt sa ne deranjam...
Oricare ar fii situatia, va soun ca sinucigasul este un om egoist care se gindeste numai la el. Si va spun din experienta. In momentul ala nu te mai intereseaza ce ramine in urma ta...asta este egoism. In majoritatea cazurilor exista oameni in situatii mai rele ca si tine. Eu as fi lucrat la sopron...as fi mers prin sat si as fi intrebat daca pot sa ajut pe cineva cu ceva ca sa imi procur mincarea; as fi gasit ceva practic sa fac, nu sa stau sa-mi pling de mila. Citeodata casa ne ia foc. Si nu numai in mod fizic dar si in alte privinte. Traim in lume unde se intimpla tot felul de lucruri. De cite ori avem o problema ne punem acuma streangul in git? Daca ati stii ce poate face Dumnezeu in vietile noastre cind il cautam si asteptam sa faca El schimbari...El poate transforma pentru noi pustiul Sahara intr-o oaza de viata...asta face...doar sa-i dam increderea noastra...

elena marin-alexe spunea...

Rodica Botan
Draga Rody, eu stiu din experienta proprie, ca atunci cand nu admiti ceva, gasesti si motive sa combati cu toata puterea.Ce s-a intamplat in acel sat cu batranul respectiv, se intampla peste tot in lume aproape zilnic.Dar nu Mantuitorul este cel care l-a uitat pe acel batran, nu, asta nu se poate, caci Isus spune:Cu nici un chip nu te voi lasa..
Ironia lui abbu cu care a afirmat ca, Mantuitorul l-a uitat si el...asa ca s-a dus singur sa-l caute, mi-a provocat durere in suflet.
CAND CINEVA NU MAI ARE ORIZONT...ISI DORESTE MOARTEA.
Slava lui Dumnezeu ca noi avem orizont pe ISUS HRISTOS care este Calea Adevarul si Viata.
O zi binecuvantata sa ai draga mea Rodica!