marți, 23 octombrie 2012

Singurătate în doi..


Ion Benim, un locuitor din ţinuturile vrâncene, mai precis din satul Prahuda, în vârstă de 62 ani, nu are nici mâini, nici picioare, cu toate astea duce o viaţă demnă, fără să ceară cuiva pomană.

Omul se gospodăreşte  singur cu cei 290 de lei, ajutorul pe care îl primeşte de la stat.Ca să poată trăi face cărăuşie, pe la oamenii din sat, ba chiar aduce lemne din pădure.Cu trecerea timpului, calul i-a devenit cel mai bun prieten  şi cu el îşi poartă singurătatea.Deşi fără mâini, singur işi înhamă şi îşi deshamă, animalul, îşi pregăteşte căruţa şi mână cu pricepere pe toate drumurile pe care este nevoit să o ia. Aşa merge să-şi cumpere pâine şi alimente de la magazin şi declară  că nu a primit nimic gratis.


 "Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi"
- Ce să zic, mi-ar trebui multe, dar cui să-i spun? Îi mai spun lui Dumnezeu, cu El vorbesc", spune bătrânul.


                                                                                                                        elena marin alexe

6 comentarii:

Anikó spunea...

Domnul nostru sa-l ocroteasca in continuare si sa-i dea putere,sanatate.
Si-a ales cel mai bun prieten cu care tine legatura ,si care ii va rasplti toata suferinta de pe acest pamint,daca El ramine pe primul loc in viata lui.

Cristian Lisandru spunea...

Multă lume, prea multă lume, amărâtă. Dar, în pofida tuturor greutăţilor, sunt mulţi oameni care nu îşi pierd mândria pe drum. Trec prin viaţă demni, chiar dacă aceia care guvernează viaţa nu reueşesc să fac tot ceea ce ar trebui să facă.
Gânduri bune, scumpă doamnă... O postare care ne îndeamnă să privim adevărul în faţă, fără ocolişuri.

Geanina Lisandru spunea...

Elena,
trebuie să vrei. Este uşor să ne tot plângem. Am văzut multe astfel de cazuri şi am mare respect pentru astfel de OAMENI. Îţi mulţumim pentru fiecare lecţie de viaţă oferită.

Te îmbrăţişăm cu toată dragostea, om frumos!

elena marin-alexe spunea...

Anikó
Mulţumesc pentru vizită, Aniko! Bine ar fi ca toţi oamenii să aibă aşa nădejde în Dumnezeu.

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Şi pe mine m-a uimit demnitatea acestui om, care se luptă pentru fiecare zi să rămână cu fruntea sus.
Mulţumiri pentru popas, Cristian.Toate gândurile mele bune!

elena marin-alexe spunea...

Geanina Lisandru
Într-adevăr acest om are o voinţă puternică şi multă demnitate.
Am rămas foarte mirată de felul lui de a vedea viaţa, în condiţiile în care se afşă.
Mai sunt şi oameni de mare caracter, draga mea dragă.Puţini, dar mai sunt.
Te pup cu mare drag, Gena!