miercuri, 3 octombrie 2012

Toamna mea




Mi-e toamna
aproape de inimă,
iar eu
aleg să îmbrăţişez
clipele desculţe
care trec prin mine
dezinteresate,
atinse de plictis
mult prea devreme.

Urmăresc aventura lor
de peste cinci decenii,
fără să-mi pese că
timpul
s-a decolorat
pe rătăcitoare alei,
iscălite de efemer.

Toamna mea,
bolnavă, despuiată
de curcubeul ei
ars
în furia patimilor
verii,.
mă mângâie,
fără acordurile vântului
fâstâcit ori absent,
printre frunzele mult prea devreme
obosite.
elena marin alexe-2012



8 comentarii:

Ana Maria spunea...

Da, cu totii avem astenie toamna asta... Imbratisari multe draga mea!!! :-*

*ELENA* spunea...

Urmăresc aventura lor
de peste cinci decenii,
fără să-mi pese că
timpul
s-a decolorat
pe rătăcitoare alei,
iscălite de efemer.
Foarte frumos draga mea Tiză!
O după amiază minunată vă doresc!
Cu mult drag!

Cristian Lisandru spunea...

Toamna dumneavoastră poetică este foarte frumoasă,scumpă doamnă:

"Toamna mea,
bolnavă, despuiată
de curcubeul ei
ars
în furia patimilor
verii"

O imagine deosebită, trebuia să o remarc neapărat... Mult mi-a plăcut. Vă îmbrăţişăm şi vă trimitem gânduri bune din Bucureşti!

Rodica Botan spunea...

S mie mi-e toamna "aproape de inima"...

elena marin-alexe spunea...

Ana Maria
Toamna...ca toamna, draga mea Ana, draga!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Tizo draga mea, mă bucură popasul tău la plimbare!

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Vă înapoiez îmbrăţişările, odată cu toate gândurile mele bune trecute prin IUBIRE!

elena marin-alexe spunea...

Rodica Botan
Şi mie...:)
Şi eu ca şi toamna Stăpâne - spuneam într-o altă poezie-
Ploi de bucurii, draga mea Rodica!