Se afișează postările cu eticheta meandre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta meandre. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 mai 2017

CEASUL VECHI


Aş vrea să pun cătuşe timpului,
să-l înlănţuiesc,
să mi-l fac rob pe vecie.
Din când în când i-aş slăbi legăturile
să se mai dezmorţească
şi l-aş adăpa la fântâna răbdării.
Aş vrea să pun cătuşe timpului,
însă de fiecare dată
îmi scapă printre degete şi fuge
mâncând pământul,
iar eu, confuză, mă întreb dacă azi este luni
sau sâmbătă.
Mă ajută cineva?
De ce zâmbeşti Doamne,
când degetele-mi tremurând
întorc ceasul vechi?


elena marin alexe

miercuri, 5 aprilie 2017

Suspendarea a luat sfârșit

     
Cunoaștem decizia luată în dreptul pastorului Ianovici azi 5 Aprilie. I s-a ridicat suspendarea, va fi pastor secundar la Betel pînă în luna Decembrie, până la o nouă ședință de alegeri.Dumnezeu s-a dovedit încă odată,  Stânca de ajutor pentru cei care se unesc în post și rugăciune și ne-a demonstrat că El rămâne credincios promisiunilor  Sale.
Ce va fi în viitor, ce va face pastorul Ianovici ? Cred că va rămâne să slujească în biserica Betel. Toți cei care ne-am rugat și l-am susținut pe pastor, ne bucurăm nespus și mulțumim Domnului, dar să nu uităm un lucru important: avem "dezlegare" la rugăciune în Dragoste. Așa că rămânem cu toată inima și sufletul în toate lucrurile bune oameni ai rugăciunii.

Am fost cam dură în articolul precedent despre Ștefan Ivan, îmi pare rău,  însă afirmațiile lui de pe blog m-au descumpănit oarecum și am pus cap la cap mesajele trimise de membri de la Betel și totul s-a legat iar întristarea mea a fost mare. Am spus adevărul iar adevărul este dureros. Totuși sper ca lucrurile să apuce pe un vad binecuvântat între cei doi pastori spre beneficiul creșterii spirituale din biserică. Cred că fiecare am avut de învățat o lecție de viață din toată această poveste adevărată.
Dumnezeu să aline rănile încă deschise ale pastorului Florin Ianovici, să-l ajute să ierte și să iubească. La fel am aceleași așteptări de la Ștefan Ivan, care ar trebui  acum să pună balsam de cuvinte și fapte frumoase, trecute prin dragostea divină, pe relația lui cu pastorul Ianovici, căci Dragostea este ingredientul principal fără de care nimeni nu poate spera cerul binecuvîntat.
Acum, biserica Betel, dar și noi ceilalți ne vom putea bucura de îndemnurile pastorului Ianovici. Dumnezeu să-l folosească în lucrarea Sa.



Doamne dă izbândă, Doamne binecuvântează poporul Tău !

elena marin alexe




luni, 31 august 2015

Candela



Când îmi aprind candela-n noapte
Se curmă umbrele şi mor,
Inima mea vorbeşte-n şoaptă,
Iar Tu-mi alini toamna de dor.

Luceafărul treptat păleşte,
Când ruga mi-o trimit spre Tine,
Prin crengi se potoleşte vântul,
Şi-i linişte cum se cuvine.

La ceas de taină, printre stele,
De vorbă stăm până spre zori,
Îmi ştergi iar lacrimile mele,
Cu-n gest alungi şi ploi şi nori.

Apoi mă-ntrebi de sănătate,
Cu dragoste mă strângi la piept
De îmi uit temerile toate,
Îmi dai puteri să Te aştept.

joi, 6 noiembrie 2014

Străjerii




( În memoriam, Adrian Păunescu )

Stă frunza gata de plecare
Pe ramul trist, bătut de vânt,
În straiul ei, dulcele galben,
E răstignit pân' la pământ.

E-aproape timpul, toamna plânge
Cu lacrimi de gutuie coaptă,
Pe-ntinse dealuri, via strânge
În braţe veştede, o şoaptă.

Nu mai e timp pentru regrete,
Când iarna vieţii bate-n poartă,
Tu ţi-ai sorbit anii cu sete,
Crezându-te stăpân pe soartă.

Acum, cu crengile uscate,
Ca un copac golit de frunze,
Te înfiori, te temi de moarte,
Sub adierile ursuze.

Suspini, mai des ca niciodată,
Şi parcă n-ai nimic a spune,
Mintea şi mâna ţi-e înceată,
Dar tot mai speri într-o minune.

Strajerii vin şi-ti aduc veste,
Tu îi ignori, iarna-i departe...
Viaţa veşnică-i poveste,
Nu crezi deloc ce scrie-n Carte.

De vrei s-accepţi că veşnicia
E pregătită pentru tine,
Ai s-o petreci acolo, unde
Te-ai pregătit să-ţi fie bine.


marți, 26 august 2014

62

Trece timpul meu, precum florile...toamna... Prin mila lui Dumnezeu...am 62 ani!
 Atât. Oricum nu-mi vine să cred...


elena marin alexe

vineri, 1 iulie 2011

Meandre

 Dacă e vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia!

Am încercat să pătrund
prin lacunele sufletului meu,
dar mi-am poticnit inima
în perdele de întuneric,
prea devreme lăsate
peste pâlpâiri de viaţă,
abandonată la capătul speranţei.
Mă resemnez tacit şi
incerc sa mă strecor printre meandre,
fără să ating umbre rămase,
în aşteptarea timpului oprit
din peregrinări,
neştiute rătăciri în uitare de sine.
Poate că am să mă întorc
pe acelaşi drum de viaţă,
albită de dor,
sau poate n-o să mai cobor niciodată,
pe alei umbrite, fără speranţă în priviri.

Ochii mei sunt indrăgostiţi
de Lumină.
elena  marin alexe