Meandre

 Dacă e vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia!

Am încercat să pătrund
prin lacunele sufletului meu,
dar mi-am poticnit inima
în perdele de întuneric,
prea devreme lăsate
peste pâlpâiri de viaţă,
abandonată la capătul speranţei.
Mă resemnez tacit şi
incerc sa mă strecor printre meandre,
fără să ating umbre rămase,
în aşteptarea timpului oprit
din peregrinări,
neştiute rătăciri în uitare de sine.
Poate că am să mă întorc
pe acelaşi drum de viaţă,
albită de dor,
sau poate n-o să mai cobor niciodată,
pe alei umbrite, fără speranţă în priviri.

Ochii mei sunt indrăgostiţi
de Lumină.

elena  marin alexe