Eveniment

Când virtualul se dezbracă de mister şi intră în lumea reală, este ca atunci când nu doar priveşti un peisaj mirific, ci îţi laşi paşii să-l cutreiere cu bucurie nestăpânită...
Acest sentiment l-am avut acum câteva zile, când scriitorul Dumitru Negoiţă mi-a făcut propunerea să ne vedem şi astfel să-mi parvină două exemplare ale revistei pe care o conduce: USCÂND O LACRIMĂ, revistă la care colaborez şi eu. Întâlnirea faţă în faţă, mi-a confirmat încă o dată, că din fericire încă mai există oameni adevăraţi şi de calitate superioară printre noi...
Astăzi am răsfoit cu interes revistele şi ce pot să spun...
Vă mulţumesc, domnule!
Elena Marin Alexe

ploaia

Salcia udă loveşte-n fereastră
cu braţele lungi de zână maiastră ..
pletele-i verzi răsucite-n furtună ,
lacrimi de ploaie frenetic adună

cerul se rupe sub vântul ce bate,
nici nu mai văd să citesc într-o carte ,
lumina adoarme, neagră e zarea,
sub cernerea dură geme cărarea .

ploaia topeşte verdeaţa din curte ,
infamă şi rea, nu vrea să asculte
nici jalea grădinii, nici trandafirul ,
care se-neacă visând la zefirul

ce tainic adie, când stelele dorm ,
la puii de păsări ce cântă prin somn.
Greu ropotul cade cu-nverşunare,
doar visul atinge raza de soare.

elena marin alexe

Plans de verde

Ascunse prin colturi de vis
Ganduri, nadejdi ce se frang
Incerc sa le-astern pe hartie
Zadarnic. Azi mainile plang.

Duios, gestul mangaie parul
Priviri  nevazute si reci
Pe-obraz boarea serii aduce
Lumini peste dorul ce-l treci

Surprinsa-n mister amintirea
Coboara pe scari nevazute
Si picura lacrimi pe gene
Din vechi dureri renascute.

Mirarea, discret isi alunga
Prin colturi de dor neatins
Tristetea in alb de zapada
Ce-si plange si unicul vis.

Dar tainica soapta, nadejdea
Se pleaca cu mila in glas
Prin hauri de suflet aduce
Un verde, din vara ramas...

elena marin alexe - febr.2010.