Când virtualul se dezbracă de mister şi intră în lumea reală, este ca atunci când nu doar priveşti un peisaj mirific, ci îţi laşi paşii să-l cutreiere cu bucurie nestăpânită...
Acest sentiment l-am avut acum câteva zile, când scriitorul Dumitru Negoiţă mi-a făcut propunerea să ne vedem şi astfel să-mi parvină două exemplare ale revistei pe care o conduce: USCÂND O LACRIMĂ, revistă la care colaborez şi eu. Întâlnirea faţă în faţă, mi-a confirmat încă o dată, că din fericire încă mai există oameni adevăraţi şi de calitate superioară printre noi...
Astăzi am răsfoit cu interes revistele şi ce pot să spun...
Vă mulţumesc, domnule!
Elena Marin Alexe
8 comentarii:
Felicitări draga mea Tiză!
O săptămână cât mai frumoasă
vă doresc!
Pup și îmbrățișez cu drag!
Ma bucur pentru tine si pentru asa o reusita! Salutari si imbratisari multe de la Bucuresti!
cum s-ar zice:,,viata bate filmul"ha-ha..uneori oamenii sant si in realitate ca si in virtual,fara masti...frumosi...ma bucur mult pentru dumneavoastra si sa aveti parte mereu de oameni sinceri,cu defecte,dureri,cautari dar ,,nesmacuiti si spoiti":-)nu uitati,in iasi e verde tot si usi deschise va asteapta...
Mă bucur pentru dv., doamnă, dar... altceva voi a spune. Cum am mai făcut eu şi alte dăţi... mă duc spre off-topic - dar ce să faci, ce e o oraţie fără divagaţie? :D
"Vă mulţumesc, domnule!" - ei bine, am avut sentimentul, de fapt e mai degrabă un fel de flash, citind această sintagmă, că mă aflu ori într-un film sau roman rusesc, ori într-unul victorian. Oricum, ceva când politeţea avea greutate, iar oamenii nu se trăgeau de bretele şi se dispreţuiau, ca azi.
ELENA
Mulţumiri, tizo draga mea!
Ana Maria
Te pup şi eu "capitalisto" dragă!
nakudo
Ei fată verde, sunt ca peste tot şi oameni şi neoameni...Pupici ţi îmbrăţişări!
Cristake
Poate că în comportamentul meu îşi spun cuvântul nu doar "cei 7 ani de acasă", ci educaţia creştină şi "vagonul" de cărţi pe care le-am savurat...o viaţă.
Pentru orice om politeţea ar trebui să aibă un loc fruntaş ... :)
Trimiteți un comentariu