luni, 24 martie 2014

Eveniment







Când virtualul se dezbracă de mister şi intră în lumea reală, este ca atunci când nu doar priveşti un peisaj mirific, ci îţi laşi paşii să-l cutreiere cu bucurie nestăpânită...
Acest sentiment l-am avut acum câteva zile, când scriitorul Dumitru Negoiţă mi-a făcut propunerea să ne vedem şi astfel să-mi parvină două exemplare ale revistei pe care o conduce: USCÂND O LACRIMĂ, revistă la care colaborez şi eu. Întâlnirea faţă în faţă, mi-a confirmat încă o dată, că din fericire încă mai există oameni adevăraţi şi de calitate superioară printre noi...
Astăzi am răsfoit cu interes revistele şi ce pot să spun...
Vă mulţumesc, domnule!
Elena Marin Alexe

8 comentarii:

*ELENA* spunea...

Felicitări draga mea Tiză!
O săptămână cât mai frumoasă
vă doresc!
Pup și îmbrățișez cu drag!

Ana Maria spunea...

Ma bucur pentru tine si pentru asa o reusita! Salutari si imbratisari multe de la Bucuresti!

nakudo spunea...

cum s-ar zice:,,viata bate filmul"ha-ha..uneori oamenii sant si in realitate ca si in virtual,fara masti...frumosi...ma bucur mult pentru dumneavoastra si sa aveti parte mereu de oameni sinceri,cu defecte,dureri,cautari dar ,,nesmacuiti si spoiti":-)nu uitati,in iasi e verde tot si usi deschise va asteapta...

Cristake spunea...

Mă bucur pentru dv., doamnă, dar... altceva voi a spune. Cum am mai făcut eu şi alte dăţi... mă duc spre off-topic - dar ce să faci, ce e o oraţie fără divagaţie? :D

"Vă mulţumesc, domnule!" - ei bine, am avut sentimentul, de fapt e mai degrabă un fel de flash, citind această sintagmă, că mă aflu ori într-un film sau roman rusesc, ori într-unul victorian. Oricum, ceva când politeţea avea greutate, iar oamenii nu se trăgeau de bretele şi se dispreţuiau, ca azi.

elena marin-alexe spunea...

ELENA
Mulţumiri, tizo draga mea!

elena marin-alexe spunea...

Ana Maria
Te pup şi eu "capitalisto" dragă!

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Ei fată verde, sunt ca peste tot şi oameni şi neoameni...Pupici ţi îmbrăţişări!

elena marin-alexe spunea...

Cristake
Poate că în comportamentul meu îşi spun cuvântul nu doar "cei 7 ani de acasă", ci educaţia creştină şi "vagonul" de cărţi pe care le-am savurat...o viaţă.
Pentru orice om politeţea ar trebui să aibă un loc fruntaş ... :)