O altfel de urare

Dragii mei, Prieteni, fraţi
Azi cu toţi vă adunaţi
Cuvântu-mi să-l ascultaţi
Mai departe să-l purtaţi.
Iată, Anul Nou se-arată,
A pornit în lumea toată,
Să dea Domnu-n România
Să răsară şi să crească
Dragostea, prietenia.
Să-mplinim ce-a spus Scriptura,
Dintre noi să piară ura,
Să-nflorească doar Iubirea
Între fraţi, între surori
Şi în loc de vorbe rele,
Să ne-ntâmpinăm cu flori.
Pe părinţi să-i respectăm,
Cât putem să-i ajutăm
Hai să ne-ndemnăm la bine,
Eu pe tine, tu pe mine.
Să citim des în Scriptură
Și să fim atenți ...la gură,
Pe copii să-i creştem bine,
Cu învăţături creştine,
Să-L iubim pe Dumnezeu
Şi pe Hristos Fiul Său!
Să-nvăţăm ce e răbdarea,
Cinstea, mila, bunătatea,
Dărnicia şi dreptatea.
Vă doresc, la toţi, să fiţi
Împliniţi şi fericiti,
Cât va voi Dumnezeu,
Ocrotiţi de orice rău.
Dacă Îl vom asculta
Fața-I sfântă vom vedea
La anul şi LA MULŢI ANI!

elena marin alexe

Albfărăgri sau Gri fără alb?

drept la replică

      Nu dreptul la replică ci agresivitatea ta, mă face să aleg a-ți răspunde, Mircea Levi Brădeanu!

Scrisoarea ta deschisă având ca blazon comentariul meu nu m-a mirat deloc, o așteptam...

Dacă nu ai fi scris, aș fi rămas uimită dar ai ales, tu ai ales să scrii. Tot ce mi-ai scris mă lasă rece. Eu sunt un om sincer cu experiență de o viață și nu mă intimidez ușor, iar în genunchi cad adeseori dar , doar în fața lui Dumnezeu. Nu înțeleg de ce te-a uimit comentariul meu. Păi ...la așa postare, așa comentariu, dragule!

     Tu îl murdărești pe un om, pe pastorul Ianovici, cel care a lucrat cu râvnă și chiar dacă a fost aproape strivit, s-a smerit și continuă să lucreze în via lui Dumnezeu. Dacă a greșit este problema lui, e viața lui nu a ta, nu a mea, căci Hristos a murit și pentru el. Ori cumva sângele lui Hristos nu mai poate curăți? Tu în afară de a murdări oameni, pe care îi consideri nedemni, păcătoși, ori pur și simplu nu-ți plac, ce altceva ai făcut pentru crucea lui Hristos? Ai adus suflete la mântuire? Câte?

Pentru câți te-ai rugat, ai postit și câte zile și nopți ai insistat la Dumnezeu ca oamenii să se pocăiască? Chiar nu ți-e rușine? Te -a deranjat părerea mea așa tare încît m-ai numit ironic, avocatul lui Ianovici. Ei, află tu, că pastorul Ianovici are cel mai bun și valoros avocat, pe Domnul Isus Hristos. Doar El are potențial să fie avocatul unui avocat pământean.

Să admit că Ianovici este cel mai păcătos om, dar dacă ai citit biblia spune-mi și mie ce comportament a avut Domnul Isus față de cei greșiți? Tu, dragule, ori n-ai citit biblia, ori ai confundat-o cu vreo carte care aparține genului beletristică... pe care o citești, dar nu cu inima și cu post și rugăciune. Crezi că Isus este mulțumit de cum te comporți tu?

A luat El vreodată piatra? A batjocorit ? A jignit? A osândit? A discreditat El pe cineva? Dacă nu a făcut aceste lucruri, pe care tu le-ai făcut și le faci, de ce te-a mirat comentariul meu?

Cumva te-ai comportat ca Hristos și eu ți-am spus că ești plin de draci? Sau mi-ai demonstrat că nu m-am înșelat?

      Află "Griule' căci Hristos nu a osândit pe nimeni, nu a batjocorit cetatea împietrită a Ierusalimului ci a plâns și s-a rugat pentru ea. Dacă ai fi făcut la fel, ți-aș fi spus Înger alb.

Ți-ai ales greșit titlul blogului: alb fără gri...Nu se potrivește cu ce afișezi pe el.

Dacă erai ceva mai isteț și mai pocăit, ai fi publicat doar mesaje biblice care să ridice pe cei căzuți, să aline, să binecuvânteze, să proclame voia, mila , iertarea și Dragostea lui Dumnezeu. În acest fel s-ar fi potrivit și numele blogului, dar așa ...e absurd să te intitulezi alb,  care semnifică inocență, puritate,

sființenie și tu să afișezi publicului cititor ură, dispreț, bârfe, răutăți gratuite într-un cuvânt. Poate că ești doar portavocea altuia, altora, nu cumva?

      Eu am ales să fiu cu tot sufletul și inima lângă cei care au nevoie de susținere în rugăciune și post și nu este treaba nimănui. Eu asta am învățat de la Hristos că dragostea față de aproapele meu este împlinirea poruncilor și ori de câte ori citesc și recitesc tot asta înțeleg. Dacă te-am supărat, îmi cer scuze. Nu am intenționat asta. Am scris concluzionând, după ce ți-am citit blogul.

Și totuși...Dacă Dumnezeu îți cere sufletul ...la noapte?

P.S.

Am un sfat sincer: Ori schimbi numele blogului, ori revizuiește-ți atitudinea. La Dumnezeu încă avem acces. Dacă îl implori vei primi iertare.

Dumnezeu să te înțelepțească ! Pace și har!

 

elena marin alexe

Bârfitorul

http://www.ziaruldepenet.ro/2016/11/14/ragaz-poetic-cu-elena-marin-alexe-41/ 

Bârfitorul n-are stare
dacă nu-ţi spune şi ţie,
Despre altul, o părere,
uite-aşa , ca să se ştie.

De-l opreşti te-alegi cu palme,
căci cuvintele-i n-au stare,
Te atacă… anonimul
şi-ţi provoacă supărare.

Vrea să te convingă, totuşi,
că el ştie tot şi toate,
Dar cu limba-i veninoasă
împrăştie foc şi moarte.

Niciodată obosită
gura-i, falnic mădular
Culege cu foame bârfa,
de păcat n-are habar

Cea mai dulce prăjitură,
bârfa, lunecă la vale
Ca să-i satisfacă Eul
şi să-l ducă la pierzare.

Fără jenă, trece-n goană
târâtă din gură-n gură,
Ameţind pe cel ce-ascultă
vorba rea, fără măsură.

Dacă ai înţelepciune,
nu te-opri cu el la vorbă.
Lasă-l să-şi urmeze calea
nu-i mai mesteca în ciorbă.

Deoarece anonimul defect nu se poate opri şi continuă să creadă că mă poate convinge...deşi i-am scris public că nu-i mai răspund, am ales să pun pe versuri boala asta a bârfitului, căci poate aşa va înţelege că părerea lui despre cineva este doar a lui şi nu-i cazul s-o spună altora. Personal nu mă interesează părerea altui om, mai ales când se vede clar cu câtă ură o aruncă spre mine. Dacă chiar crede aşa ceva, toate răutăţile care mi le-a scris, atunci de ce nu i-ar trimite adresantului oful său? Nu are curaj?

Concluzie: Feriţi-vă de bârfitori! Mâine, nu se ştie, s-ar putea ca voi să fiţi următoarea ţintă.

elena marin alexe

Pe cine deranjez eu?

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/03/03/incompetenta-tabloidului-newsnet-crestin/

Am primit de la un prieten acest link pe care îl afişez aici. Ce nu prea înţeleg eu, este cu ce am deranjat persoana care scrie aici şi de ce nu-şi declină  numele. Eu sunt un om care iubesc adevărul şi pe Dumnezeu. Am intrat pe acest link care se vrea a fi, după cum se şi autodenumeşte, România Evanghelică, nume care nu se prea defineşte din postările aşezate parcă special spre a şoca cititorul. Nici vorbă de vreo trimitere la Evanghelie. 
Pe cine am deranjat cu opiniile mele, nu mă interesează. Sunt blogăriţă de aproape nouă ani şi ştiu cu ce se mănâncă ştirile de pe net. Nu m-am declarat niciodată vreo jurnalistă, dar am dreptul , ca orice om, la opinie personală şi pe blogul meu pot scrie ce simt, ce gândesc, ce mă doare. Nu am folosit şi nu folosesc atacul la persoană, doar uneori mă apăr de răutatea gratuită şi de hărţuirea unor persoane care intră neinvitaţi, ba chiar încălţaţi cu cizme murdare în casa mea virtuală, fără pic de jenă, ori atitudine creştinească. Nu am nicio îndoială că sunt câteva persoane, nu dau nume, se ştiu ele bine, care nu înghit adevărul şi care se ascund sub pavăza României Evanghelice şi nu numai, doar ca să-şi arunce eventualele frustrări, bârfe, răutăţi sau complexe.
Din articolul postat în linkul de mai sus, reiese că aş fi insignifiantă în lumea scrisului. Păi dacă tot sunt neimportantă de ce ai scris despre mine, domnule, care nu ai curajul să te semnezi sub articol? Un creştin, copil de Dumnezeu adevărat, nu are nimic de ascuns.Ori tu....
Spui că ai atenţionat asupra lui John Pop, arătându-i caracterul...Am să-ţi spun ceva care ar trebui să te pună pe gânduri: Nu eşti prea departe de el, cel puţin aşa reiese din tonul şi limbajul folosit, că tot aminteai de bădărănie...
Bine ar fi să-ţi păstrezi frustrările pentru clipele de intimitate cu Dumnezeu, să i le spui doar lui. Poţi să-i spui că eu sunt foarte mică şi tu atât de "mare" că nu-ţi mai încapi în piele. Am un sfat pentru tine: aleargă mult, măcar câteva staţii, să scapi de greutate, să fii mai ager în gândire, în simţire şi mai aprins în dragostea lui Dumnezeu. Păi, dacă tot se numeşte România Evanghelică, s-ar cuveni să fie un site dedicat în mod special Lucrării de evanghelizare şi aproape infim spre deloc la capitolul - Faptul divers, sau bârfe de tot soiul.
Aştept ziua în care clevetirea şi bârfa să dispară din blogurile celor care-şi spun,  sau se cred "aleşi". Dacă cei enumeraţi pe finalul articolului, Teofil Stanciu, Dionis Bodiu, Marius Corduneanu, Alin Cristea,  ca fiind cei mai buni blogări, se simt frustraţi de scrisul meu, atunci, îmi pare rău, dar nu am de gând să concurez cu nimeni. Eu îmi respect cititorii, nu fac din scrisul meu doar pentru o mai mare audienţă, prilej de bârfe şi scandal virtual. Nu-mi stă în caracter să jicnesc pe nimeni, aleg să folosesc multă delicateţe în tot ce scriu. Am o brumă de har, direct de la Tatăl meu şi Lui îi mulţumesc şi pe această cale. Motivul principal al scrierilor mele este poezia, ca odă Creatorului şi Mântuitorului meu.
Nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nu concurez cu nimeni. Nu am veleităţi de vedetă.

PS. Cer scuze site-ului New Creştin,  dar şi celorlalte siteuri, care din motiv că au preluat articolele mele , au reintrat sub tirul răutăţilor gratuite din România Evanghelică

elena marin alexe

139...Psalm

O, Doamne, Tu mă cercetezi
Îndeaproape mă cunoşti,
Chiar gândurile îmi pătrunzi,
În mine vrei să locuieşti.

Tu paşii mei îi controlezi,
Ştii tot ce fac, unde mă duc,
Nimic nu-ţi pot ascunde, chiar
Dacă sunt treaz, dacă mă culc...

Cuvântul nerostit îl ştii
Şi tot ce simte inima,
Cu mâna Ta mă ocroteşti
În taină îmi ştergi lacrima.

Nu ştiu unde-aş putea să fug,
Să nu mă vadă ochii Tăi,
Pe care munte să mă duc,
Pe ce câmpie, pe ce văi?

Să urc la margine de cer,
La malul mării să m-ascund,
În întuneric să mă scald,
Sau chiar în moarte să m-afund?

Din veşnicii în veşnicii
Eşti Unic şi de necuprins,
Oriunde-aş merge mă găseşti,
La Cluj, în Dublin la Paris,

Sau în Focşani, în Fălticeni,
Oriunde aş fugi mă vezi,
Tu m-ai croit în mod bizar
Şi -acum mă binecuvântezi,

Te laud Doamne, mai făcut
În chip atât de minunat,
Mă ştii de când eram un plod,
Nicicând nu m-ai abandonat.

Ce nepătruns eşti, Dumnezeu,
Dar am o rugă şi ţi-o spun,
Ah, de-ai ucide pe cel rău,
Atât aş vrea. O Doamne, bun!

Te rog, mă cercetează iar,
Priveşte în inima mea,
Cunoaşte-mă şi vezi ce simt,
Vezi dacă sunt pe-o cale rea...

Încearcă-mi gândul ce s-a frânt
Sub braţul dur al vijeliei,
Mă poartă-n braţe şi mă du
Pe-calea-ngustă-a veşniciei.

 

Mazăre, Panarama...de la malul mării

Aşa arată omul tuturor posibilităţilor, Radu Mazăre. El, Mazăre, se crede este punctul pe i, este totul în judeţ, el face şi desface, el incită şi irită sau ignoră ziariştii, dând răspunsuri în zeflemea tuturor. Deghizările lui de prost gust arată ce ar vrea să fie, când de fapt nu este nimic.

El se pretinde a fi un Che Guevara, autohton, un luptător ...fără ideal, sau poate că are totuşi un ideal ...acela de a manipula un judeţ întreg spre beneficiul personal.

 

Eu am o nedumerire pe care o adresez constănţenilor:
Oameni buni, dacă totuşi nu vă pasă că ăsta îşi bate joc de voi, totuşi - nu vă jenaţi cu asemenea primar, cu clovnul Mazăre?

Elena Marin Alexe - Pamflet de moment