miercuri, 16 noiembrie 2016

Bârfitorul



Bârfitorul n-are stare
dacă nu-ţi spune şi ţie,
Despre altul, o părere,
uite-aşa , ca să se ştie.

De-l opreşti te-alegi cu palme,
căci cuvintele-i n-au stare,
Te atacă… anonimul
şi-ţi provoacă supărare.

Vrea să te convingă, totuşi,
că el ştie tot şi toate,
Dar cu limba-i veninoasă
împrăştie foc şi moarte.

Niciodată obosită
gura-i, falnic mădular
Culege cu foame bârfa,
de păcat n-are habar

Cea mai dulce prăjitură,
bârfa, lunecă la vale
Ca să-i satisfacă Eul
şi să-l ducă la pierzare.

Fără jenă, trece-n goană
târâtă din gură-n gură,
Ameţind pe cel ce-ascultă
vorba rea, fără măsură.

Dacă ai înţelepciune,
nu te-opri cu el la vorbă.
Lasă-l să-şi urmeze calea
nu-i mai mesteca în ciorbă.

Deoarece anonimul defect nu se poate opri şi continuă să creadă că mă poate convinge...deşi i-am scris public că nu-i mai răspund, am ales să pun pe versuri boala asta a bârfitului, căci poate aşa va înţelege că părerea lui despre cineva este doar a lui şi nu-i cazul s-o spună altora. Personal nu mă interesează părerea altui om, mai ales când se vede clar cu câtă ură o aruncă spre mine. Dacă chiar crede aşa ceva, toate răutăţile care mi le-a scris, atunci de ce nu i-ar trimite adresantului oful său? Nu are curaj?
Concluzie: Feriţi-vă de bârfitori! Mâine, nu se ştie, s-ar putea ca voi să fiţi următoarea ţintă.
elena marin alexe



Niciun comentariu: