NewsNet Creştin: Mina Ianovici – Ce simt eu:
Sărbătorile acestea au prins familia mea
cu bucurii la care nu ne aşteptam, dar şi cu umbre care ne-au pus în uimire. Pe
cât de mult mi-a plăcut în viaţă traiul liniar, fără evenimente deosebite, pe
atât de mult nu am avut parte de el.
Am înţeles, însă, că Dumnezeu aşează
omul în faţa încercărilor în care poate birui, care îl cresc spiritual, cu
condiţia să le abordeze corect, cu rugăciune şi post.
Am înţeles că nu există sisteme ale lui
Dumnezeu în integralitatea lor, ci oameni ai lui Dumnezeu, de cele mai multe
ori neştiuţi, loviţi de semeni şi de
viaţă, comentaţi, acuzaţi, lăudaţi (aceasta din urmă mi se pare mai rea decât
restul), etc.
Am mai înţeles că lucrurile sunt bune
aşa cum sunt ele, cum sunt lăsate de Dumnezeu, sau îngăduite de El să se
întâmple.
Florin,
Ştii că
toată viaţa te-am iubit enorm, am plâns cu tine, am râs cu tine (asta mai
puţin, e drept, nu prea faci casă bună cu veselia), ţi-am fost alături tot
timpul, am fost şi sunt una cu tine.
Să mă
ierţi că m-am bucurat că Dumnezeu a îngăduit ca eu şi copiii noştri să nu te
mai împărţim cu nimeni câteva luni. Mi-a părut rău pentru tine, dar mi-a părut
bine pentru noi. Şi m-am gândit că s-o fi uitat Dumnezeu cu milă şi spre mine şi
copii când a îngăduit asta.
Mi-am
crescut copiii mai mult singură, explicându-le că tatăl lor lipseşte pentru că
alţii au probleme mai mari decât noi şi că el trebuie să tragă oamenii spre
Dumnezeu, pentru că aceasta este voia Domnului şi mai trebuie să meargă şi la
serviciu, ca să putem avea ce ne trebuie.
Din
păcate , echilibrul între muncă şi viaţa de familie e o glumă pe care o poate
crede numai cineva care nu ştie cum merg lucrurile. Facem bine ceva doar dacă
ii dedicăm tot ce avem, iar uneori, mai mult decât avem. Investind jumătăţi de
măsură, culegem jumătăţi de măsură.
Când
m-am îndrăgostit de tine, m-a atras tristeţea aceea profundă, inteligentă, care
izvora dintr-o înţelegere dureroasă a vieţii şi a omului. Ai avut şi ai o viaţă
care te-a pus în imposibilitate să scapi de ea. Înţelegi mai multe despre
viaţă, te întristezi mai mult, eu te plac mai mult....hai, că nu e rău!
Eşti
pomul meu lovit de pietre, sprijinul meu, darul lui Dumnezeu pentru mine.
Să nu
îţi pară rău de nimic! La un moment dat, omul trebuie să se oprească din vorbit
şi doar să observe, pentru ca atunci când va reîncepe să vorbească, să aibă ce
spune.
Tuturor, sărbători frumoase cu Domnul!
Mina Ianovici
