Focul este efemer...

în memoriam C.H. 1 Martie

 

Te-am vâzut depărtându-te de lumină
şi m-au înecat lacrimile
Am răscolit jăratecul
până am ţipat de durere
şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori
Acolo mi-am sprijinit fruntea
obosită de iureşul vieţii
Degetele mă dureau groaznic
când s-au cufundat în fântâna lacrimilor
O sete nepotolită de ani mă ardea cumplit
dar mi-am amintit o zi când s-a despicat stânca
apa cristalină mi-a fost balsam
trandafirul alb nu s-a mai vestejit
şi cu ochii deschişi spre zări
şoptind adio etern
am închis cartea cu zile şi nopţi
retrăite aievea cândva
pe sub genele timpului

Focul este efemer
Doar apa are pecetea veşniciei

elena marin alexe-martie 2015

Fără Amprente...

Acum după câţiva ani roditori...am rămas fără Amprente şi mă simt cam stingheră.
Reţeaua Amprente Literare a ajuns la final, pe 1 August. Ne-am luat la revedere de la colegi, de la unii care au fost pe fază...Voi păstra frumoasele amintiri despre colegii cu care am colaborat, cu care am stat umăr la umăr în toţi aceşti ani frumoşi.
Amprentele s-au şters, dar poezia merge mai departe.

Adio Amprente Literare!

elena marin alexe