Ce bine, Doamne

Ce bine, Doamne , că mă ştii
de când eram numai un plod,
ce bine că m-ai ridicat
când rătăceam căzută-n glod.

Ce bine, Doamne, că-mi cunoşti

Gândul şi fapta-n amănunt,
c-ades mă ierţi, când mai greşesc
şi pot s-o iau de la-nceput

.

Ce bine, Doamne, că mi-ai dat
puterea de-a ierta mereu,
să nu apună soarele
peste mânia ce-o port eu.

Ce bine Doamne, că mă vezi
şi totuşi nu mă-nvinuieşti,
pentru-că Dragostea e scrisă
în tainele dumnezeieşti.

Ce bine, Doamne- mi spun mereu,
că pot să m-oglindesc în Tine,
să iert pe alţii nu mi-e greu,
căci şi Tu m-ai iertat pe mine.

Ce bine Doamne că mi-ai pus
pe buze o cântare nouă
mi-ai dat iubire, mi-ai dat har,
Te regăsesc în astea două.

Ce bine, Doamne, o, ce bine!
că Te-am ales când m-a durut
şi-am înţeles dragostea mare
din clipa când Te-am cunoscut.

Fără Amprente...

Acum după câţiva ani roditori...am rămas fără Amprente şi mă simt cam stingheră.
Reţeaua Amprente Literare a ajuns la final, pe 1 August. Ne-am luat la revedere de la colegi, de la unii care au fost pe fază...Voi păstra frumoasele amintiri despre colegii cu care am colaborat, cu care am stat umăr la umăr în toţi aceşti ani frumoşi.
Amprentele s-au şters, dar poezia merge mai departe.

Adio Amprente Literare!

elena marin alexe

Amprente Literare vol.6

Azi am primit antologia Amprente vol.6 şi sunt foarte bucuroasă, de aceea vreau să împărtăşesc cu voi, prietenii mei.
Mulţumirea mea se înalţă mai întâi către Cel Ce Este, care m-a inspirat prin frumuseţea naturii create de El. Celor din familia mea, de asemenea le mulţumesc pentru susţinere.
MULŢUMIRI SPECIALE, aduc din suflet, Geaninei şi lui Cristian Lisandru, o familie tânără şi prieteni deosebiţi. Bogaţi în dragoste, talentaţi şi inimoşi, merită tot respectul şi mulţumirile.

elena marin alexe

Amprentele merg mai departe...

Am bucuria să răsfoiesc al 5-lea volum în care sunt prinse şi texte sau poezii pe care sufletul meu a simşit să le transmită iubitorilor de poezie şi proză.

Am încercat să cutreier prin lacunele sufletului meu,însăilând metaforele şi arcuind peste timp aromele amintirilor, culese discret  din preaplinul sufletului. Acolo în adânc port pecetea iubirii LUI dintotdeauna.
Dacă am reuşit ceva, este meritul Olarului,
eu sunt doar lutul
stropit cu bobiţe de Lumină

elena marin alexe.

Adaug aici mulţumiri Geaninei şi lui Cristian Lisandru, doi împătimiţi ai scrisului de calitate.

Graba timpului

Dacă e vineri "Hai la plimbare" la braţ cu poezia! 

Astazi  Bogdan Onin.

ziduri de piatră, pustii și grele,

tălpi goale alunecă pe lespezi,
scrâșnet pe nisipul omniprezent.

o bătaie slabă în poartă

un geamăt de ajutor...

cetatea se deschide,

lumina și florile

joacă în umbre și culori.
fastul coboară peste străzi,
cântec și o fanfară mărșăluind,
ziduri colorate amețitor 

oameni aclamând până la epuizare.
în havuzuri, apa curge,

cântând bogăția.
fumul, pe străzile orașului,

împletindu-se într-un labirint

pentru simțuri,

arome de mirodenii.
oamenii și iubirea lor se cântă,
copiii ascunzându-se în rochii,

chicotind vesel.
parfumuri pierdute în culori și chiote.

drumețul reîntors forțează poarta,
orașul părăsit îl primește cu fior și tăcere.

acum e întuneric unde era lumină,
cresc buruieni în locul copiilor,
pe străzile oamenilor, se aud hienele.
doar culorile zidurilor sunt aceleași,

timpul există doar în mintea noastră,
bolnavă de înlănțuiri voite.

Amprente Literare vol 4

Dragi prieteni, doresc să vă împărtăşesc şi vouă un crâmpei din bucuria acestei veri...

Vă mulţumesc vouă dragilor mei prieteni pentru-că încă mă citiţi şi nu v-aţi plictisit. 

Mulţumesc pentru efort şi dăruire, Geaninei şi lui Cristian Lisandru. 

Mulţumesc soţului meu pentru răbdare şi susţinere.

Şi nu în ultimul rând lui Dumnezeu care mi-a dat harul şi bucuria de a scrie câte ceva, de prin adâncul gândurilor care-mi cutreieră sufletul, în fireasca vieţuire pe acest pământ.