joi, 4 februarie 2016

Ce bine, Doamne


Ce bine, Doamne , că mă ştii
de când eram numai un plod,
ce bine că m-ai ridicat
când rătăceam căzută-n glod.

Ce bine, Doamne, că-mi cunoşti
Gândul şi fapta-n amănunt,
c-ades mă ierţi, când mai greşesc
şi pot s-o iau de la-nceput
.
Ce bine, Doamne, că mi-ai dat
puterea de-a ierta mereu,
să nu apună soarele
peste mânia ce-o port eu.

Ce bine Doamne, că mă vezi
şi totuşi nu mă-nvinuieşti,
pentru-că Dragostea e scrisă
în tainele dumnezeieşti.

Ce bine, Doamne- mi spun mereu,
că pot să m-oglindesc în Tine,
să iert pe alţii nu mi-e greu,
căci şi Tu m-ai iertat pe mine.

Ce bine Doamne că mi-ai pus
pe buze o cântare nouă
mi-ai dat iubire, mi-ai dat har,
Te regăsesc în astea două.

Ce bine, Doamne, o, ce bine!
că Te-am ales când m-a durut
şi-am înţeles dragostea mare
din clipa când Te-am cunoscut.


4 comentarii:

♥ E LENA ♥ spunea...

Frumos poemul și poza îmi place tare mult!
Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut
vă doresc,draga mea Tiză!
Vă pup și îmbrățișez cu mare drag!

elena marin-alexe spunea...

♥ E LENA ♥
Mulţumiri pentru timpul acordat şi pentru cuvinte, dragă Tizo!

Lavinia Humeniuc D. spunea...

Ce bine! :)

elena marin-alexe spunea...

Lavinia Humeniuc D.
Da :)