Graba timpului

Dacă e vineri "Hai la plimbare" la braţ cu poezia! 

Astazi  Bogdan Onin.

ziduri de piatră, pustii și grele,

tălpi goale alunecă pe lespezi,
scrâșnet pe nisipul omniprezent.

o bătaie slabă în poartă

un geamăt de ajutor...

cetatea se deschide,

lumina și florile

joacă în umbre și culori.
fastul coboară peste străzi,
cântec și o fanfară mărșăluind,
ziduri colorate amețitor 

oameni aclamând până la epuizare.
în havuzuri, apa curge,

cântând bogăția.
fumul, pe străzile orașului,

împletindu-se într-un labirint

pentru simțuri,

arome de mirodenii.
oamenii și iubirea lor se cântă,
copiii ascunzându-se în rochii,

chicotind vesel.
parfumuri pierdute în culori și chiote.

drumețul reîntors forțează poarta,
orașul părăsit îl primește cu fior și tăcere.

acum e întuneric unde era lumină,
cresc buruieni în locul copiilor,
pe străzile oamenilor, se aud hienele.
doar culorile zidurilor sunt aceleași,

timpul există doar în mintea noastră,
bolnavă de înlănțuiri voite.