miercuri, 9 martie 2011

Am hotărât


Zilele trecute, am citit pe un blog, un articol care m-a pus pe gânduri.Am adunat , am tras linie şi consider că trebuie să împărtăşesc cu voi rezultatul.

Suntem risipitori cu sentimentele noastre.De cele mai multe ori dăruim ca şi fiul risipitor tot ce avem mai de preţ, în stânga şi-n dreapta cu marinimie necontrolată. Intr-un târziu de vreme, cand  aşteptăm câte un semn minuscul...observam că în ciuda tuturor dorinţelor şi aşteptărilor noastre, nu mai primim nimic, sau aproape nimic. Atunci, abia atunci ochii minţii ni se deschid larg şi pricepem că suntem în zdrenţe, flămânzi , nemângâiaţi, bolnavi  şi trişti.Dar nu oarece tristete, ci o tristete distrugatoare, care cu mii de guri hulpave, rup din noi ramasite ale unui timp ce se scurge alert.Descoperim cu stupoare cruda realitate:
Contul din banca iubirii noastre, unde am depus ani la rând, e gol. E trist să cunoşti sensul cuvântului faliment.
O să spuneţi că nu contează, iar eu o să vă contrazic. Orice clipă pierdută, adânceşte golul din noi.
Când întorşi acasă, în realitate, descoperim că suntem perdanţi, că toată dăruirea noastră a fost  o risipă, că am trait o viaţa de robie, da, robi ai propriilor slăbiciuni. Ne-am risipit prosteşte şi am rămas cu inima aproape golită de frumos, de căldură si că  ne-a mai rămas foarte puţin de dăruit celor ce chiar merită,  o fărâma de suflet...
Am hotărât.
Voi pune mare preţ pe restul ce mi-a mai ramas....O infimă comoară, pe care trebuie să o administrez cu multă înţelepciune. 
De printre norii fumurii, un ochi, mă alintă cu iubire...
Timpul continuă să alerge. Trebuie preţuit!

elena marin alexe- 9 Martie 2011

28 de comentarii:

nakudo spunea...

in timp ce vesnicia alearga spre un final...din pacate cei mai multi nu dam nici doi bani pe interiorul noastru...in sine ,asa cum spuneti...sufletul nu poate fi decat pur....de asta cred ca o mare ,,comoara"e ascunsa in fiecare....putere sa avem sa o vedem si constientizam......abia astept sa vin in colo.....sant trista...o tristete pur umana..

denisia spunea...

Se pare ca este perioada schimbarilor, a deciziilor... uneori trebuie sa ne oprim sa vedem daca facem tot ce putem cu ce avem la indemana.
Mult succes!

smalldot spunea...

nu e usor sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb, timpul este darul cel mai de pret pe care il poti oferi cuiva

Ana Maria spunea...

Doamne Ajuta pentru vremuri cat mai bune! Avem nevoie de multe Credinta si de rezultate concrete! O zi buna iti doresc!

... spunea...

Superb articol!E deosebit de mobilizator mesajul acestuia.
Trebuie sa luptam pentru fiecare clipa,ca sa o innobilam cu actiuni inaltatoare!Trebuie sa ne umplem viata cu iubire pentru ceilalti si desertul din jurul nostru va deveni oaza de verdeata!
Va doresc o zi frumoasa!

Loredana spunea...

La multi ani de ziua femeii! Cu intarziere, dar cu mult drag.
Crutati fiecare farama de energie pentru cei care merita si care au mare nevoie de ea. E de preferat sa nu ne risipim in detalii, in aceste vremuri in care se cere multa trezie.
Doamne ajuta!

C.L.M. spunea...

Ciudat si eu am realizat ca daruind prea mult altora, ramai cu nimic pentru tine... un pic de egoism nu strica.

Lisandru Cristian spunea...

"Am hotărât.
Voi pune mare preţ pe restul ce mi-a mai ramas....O infimă comoară, pe care trebuie să o administrez cu multă înţelepciune.
De printre norii fumurii, un ochi, mă alintă cu iubire...
Timpul continuă să alerge. Trebuie preţuit!"

Extraordinar. Mi-a plăcut tare mult această postare. Da, de prea multe ori pierdem timp preţios, angrenându-ne în tot felul de amănunte care nu ar merita atenţie. Pentru fiecare dintre noi ar fi nimerită o reconsiderare a priorităţilor...

Gândurile mele bune!

elena marin-alexe spunea...

stefy
Din pacate constientizam atunci cand comoare inimii este pe sfarsite....

elena marin-alexe spunea...

denisia
Asa si este Denisia .Exista un timp al bilanturilor interioare.

elena marin-alexe spunea...

smalldot
Nu doar timpul ci si o parte din tine odata cu trecerea lui.

elena marin-alexe spunea...

Ana Maria
Sa ne pastram picatura de credinta totusi.

elena marin-alexe spunea...

...
Multumesc pentru lectura.
Numai bine din Vrancea!

elena marin-alexe spunea...

Loredana
Cuvintele tale draga Loredana, mi-au mers la suflet.Ai realizat o sinteza perfecta a mesajului meu.

elena marin-alexe spunea...

C.L.M
Intr-adevar, trebuie sa fim atenti la risipa de sentimente. Nu musai din egoism, ci datorita unei doze suficiente de intelepciune...

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian
Ai patruns in esenta gandurilor mele. Trebuie sa stii ca ce am scris aici este ceia ce simt.M-am risipit in detalii si am cam saracit alocand sentimente, care s-au pierdut in timp.
Voi pretui fiecare farama de dragoste si in acelasi timp voi pretui timpul ramas...

Imbratisare de inima Cristian!

corina spunea...

Si eu am observat ca daruirea are cel mai scump pret.E necesara atata jertfa....
Si am mai invatat un lucru ca nu oricine este capabil sa o ofere oare de ce?
O seara frumoasa iti doresc!

Dumitru Negoita spunea...

E minunat sa lasati frumosul dv.asa cum l-ati obisnuit. Nu-l opriti din drum ca, sunt prea multi altfel.

Aris spunea...

Elena, ai dreptate!
Fiecare secunda de viata, fiecare sentiment nascut din suflet sunt valoroase pentru fiecare din noi.
Din pacate, stiu cum e sa faci risipa de sentimente, am primit destule lovituri nemeritate si am pierdut ani asteptand raspunsuri.

elena marin-alexe spunea...

corina
Poate unii ar dori sa mai ofere, dar sunt deja goliti de sentimente, risipiti..
O yi frumoasa cu multa pace sa ai Corina!

elena marin-alexe spunea...

Buna dimineata domnule Negoita! Apreciez parerea dv. Ganduri bune si arome de primavara pe suflet, va trimet din Vrancea!

elena marin-alexe spunea...

Aris
Intr-adevar cei ce au risipit in vant, trebuie sa-si pretuiasca bruma de sentimente ce le-a mai ramas...
Dumnezeu da intelepciune celui ce doreste si cere asta.
Si apoi trebuie sa-ti faci timp sa traiesti si pentru tine, nu doar pentru altii...

Delia spunea...

Adevărate gânduri şi triste pentru că m-am regăsit aşa de mult în pierderea clipelor. Am hotărât de atâtea ori să pun accentul acolo unde trebuie şi de atâtea ori am falimentat... dar iarăşi o iau de la început!
Fiţi binecuvântată cu putere de sus!

elena marin-alexe spunea...

Delia
Acelasi lucru mi se intampla si mie de ani buni.
Sper ca de data asta sa nu mai recidivez:)
Toate gandurile bune ti le trimit cu drag, Elena!

Lavinia spunea...

cat de multa dreptate au cuvintele tale :(

iri spunea...

Draga Elena!
Am citit, si iar am citit cea ce ai scris si la fel si comentariile,dar chiar daca am priceput cu mintea , inima mea refuza sa inteleaga.
Nu stiu e de vina limba mea materna, sau sant de alta parere,inca nu ma pot pronunta, si deaceea nu imi voi spune parerea ca poate nu te am inteles bine.
Cu drag de pe meleagurie Albei.

elena marin-alexe spunea...

Lavinia
Stiu ca este o parte pe care am expermentat-o ...draga mea.

elena marin-alexe spunea...

iri
Draga iri vorbeam aici de sentimentele risipite in vant. Pace si bucurie!