marți, 14 mai 2013

Pescăruşul...


Din goana nebună
abia mă opresc la ţărm
cu ochii aţintiţi
spre larg.
Inima ta
ca un pescăruş rătăcit
fâlfâie din aripi
pe o creastă de val zdrenţuită
înspaimântătoare
Te ademenesc înfiorată
iar căuşul mângâietor
al palmelor mele radiază iubire
până simt cum ţi se potoleşte
neliniştea şi tremurul din glas
Acum  mi-e frică
să mai deschid pumnii
Tu nu ştii
dar talazurile încă spumegă
de furie
Îngrijorată
mă prăbuşesc 
pe nisipul rece neprimitor
privirile mele învelite în nori de teamă
rămân să contemple
albastrul infinit
în timp ce buzele
atinse de jarul apusului
freamată rugi
până la spartul zorilor

elena marin alexe
.............................

4 comentarii:

*ELENA* spunea...

Bună dimineașa draga mea Tiză!
Superb poemul așa cum ne-ați obișnuit!
Vă doresc o zi minunată și plină de bucurii!
Cu drag vă îmbrățișez!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Şi ţie tizo, o zi frumoasă cu mulţumiri pentru popas şi aprecierim draga mea!

Ana Maria spunea...

Frumoasa poezie! Salutari de la un pescarus drag! AM

elena marin-alexe spunea...

Ana Maria
Te pup pescăruşule! :)