luni, 2 septembrie 2019

Nu te teme


Orice-ar veni asupră-ţi, nu te teme,
În dreptul tău stă sângele Meu, sfânt.
Te ocrotesc, n-ai grijă-n orice vreme,
Rămâi în ascultare de cuvânt.


De-ar bate peste tine vânturi aspre,
Nu te vor smulge, nu te vor zdrobi,
Căci în peregrinarea ta prin viaţă
Cu dragoste alăturea-ţi voi fi!

Aşa mi-ai spus, Isuse, cu blândeţe,
În palma Ta din nou m-ai aşezat,
Pe inimă m-ai uns cu pace sfântă
Şi-apoi spre zări albastre m-ai purtat.

O clipă-am poposit sub vechea cruce
Îngenunchind, iertare Ţi-am cerut,
Am revăzut crucificarea Doamne
Şi rănile-Ţi deschise m-au durut.

Te-am întrebat: Ce merit am eu oare,
De ce mă porţi pe braţe tot mereu?
Cum aş putea să-Ti răsplătesc iubirea
Şi tot ce-Ai suferit în locul meu?

Putere nu mai am ca să Te laud,
Vigoarea mea e-un abur dus de vânt,
Mă clatin pe picioare, ca o frunză,
Căci dragostea-Ţi de Tată m-a înfrânt.

Azi dezbrăcată sunt de multe gânduri
Fără ambiţii pe-ale vieţii căi,
Rămân sub crucea Ta, în ascultare,
Nu mă mai depărtez de ochii Tăi.

Am înţeles, c-aici în astă lume
Mai ai cu mine încă de lucrat,
Doreşti să mă transformi în vas de cinste,
Nepreţuit, folositor, curat.

M-ai sigilat pentru eternitate,
Eşti puntea peste care trec mereu,
Tu mă susţii şoptindu-mi: Nu te teme,
N-am să te las, căci eşti copilul Meu!


elena marin alexe

2 comentarii:

compadvice spunea...

Foarte adanci gandurile dvs doamna Elena!Ma bucur sa va recitesc. Va salutam cu drag Florin si sotia!

elena marin-alexe spunea...

compadvice

Adevîrată și plăcută surpriză, Dragă Florin! Bless!