miercuri, 25 martie 2020


Bocet


Bocet

Unde ți- e înfumurarea
Chip de lut nesăbuit,
Fața ta e împietrită,
Glasul tău a amuțit.

Unde-s frazele nebune
Care te- mpopoțonau,
Te credea- i cel mai de seamă,
Sforile-n sus te trăgeau.

Omule sortit pieirii,
Fiindcă nu ai ascultat,
Ai fost aruncat în lume
Din Edenul minunat.

Dar nu ți-ai oprit mândria,
Tot te crezi un "cineva"
Parc-ai fi tu centrul lumii,
Parcă poti opri ceva...

Esti un peregrin, străine
Treci purtat ca frunza- n vânt,
Când apar furtuni în viață,
Te răstoarnă la pământ.

Te-nfiori, te rogi, IL cauți
Vrei să-ți vină-n ajutor,
Simți că Dumnezeu mai poate,
Doar cu El ai viitor.

Bocetul ți se aude
Din amurg și până- n zori,
Nu mai poți zâmbi spre soare,
Nu mai poți privi spre flori.

Recunoaște- ți azi micimea,
Chiar nu poți să faci nimic,
Molima e uriașă,
Iar tu ești atât de mic.

Omule, dă-ți seama bine,
Cine ești și ce dorești,
Căci deasupra ta domnește,
Domnul cetelor cerești,

Omenirea azi e- un bocet,
Despre moarte și necaz
Roagă- L astăzi să te ierte,
Schimbă iute-al tău macaz.

Cel Ce-I Alfa și Omega,
Creator a tot ce-i viu,
Te așteaptă, Lui te- nchină,
Până nu e prea târziu.
 
elena marin alexe


Niciun comentariu: