hai la plimbare

Bocet

Bocet

Unde ți- e înfumurarea

Chip de lut nesăbuit,

Fața ta e împietrită,

Glasul tău a amuțit.

Unde-s frazele nebune

Care te- mpopoțonau,

Te credea- i cel mai de seamă,

Sforile-n sus te trăgeau.

Omule sortit pieirii,

Fiindcă nu ai ascultat,

Ai fost aruncat în lume

Din Edenul minunat.

Dar nu ți-ai oprit mândria,

Tot te crezi un "cineva"

Parc-ai fi tu centrul lumii,

Parcă poti opri ceva...

Esti un peregrin, străine

Treci purtat ca frunza- n vânt,

Când apar furtuni în viață,

Te răstoarnă la pământ.

Te-nfiori, te rogi, IL cauți

Vrei să-ți vină-n ajutor,

Simți că Dumnezeu mai poate,

Doar cu El ai viitor.

Bocetul ți se aude

Din amurg și până- n zori,

Nu mai poți zâmbi spre soare,

Nu mai poți privi spre flori.

Recunoaște- ți azi micimea,

Chiar nu poți să faci nimic,

Molima e uriașă,

Iar tu ești atât de mic.

Omule, dă-ți seama bine,

Cine ești și ce dorești,

Căci deasupra ta domnește,

Domnul cetelor cerești,

Omenirea azi e- un bocet,

Despre moarte și necaz

Roagă- L astăzi să te ierte,

Schimbă iute-al tău macaz.

Cel Ce-I Alfa și Omega,

Creator a tot ce-i viu,

Te așteaptă, Lui te- nchină,

Până nu e prea târziu.

 

elena marin alexe