Doamne,
acoperă-mi inima obosită
în valul incolor
împletit de uitare.
Eu voi aștepta
răbdătoare
lacrimile scânteietoare,
să-mi cuprindă genele
într-un vals înghețat,
sub austerul vânt
de ianuarie.
Cu dor intens
voi privi diamantele ochilor Tăi,
îmi voi răcori fruntea
de arșița neputinței,
apoi voi îngenunchea îin nemărginita-Ți milă
și Te voi striga pe nume:
- Tată!
Elena Marin Alexe
