Vă invit să inspirăm o clipă de poezie cu Cristian Lisandru !
De unde vin eu nu există păcat, de unde vin eu nu există durere,
Eu vin de departe, de unde-am plecat, acolo nici ura nu are putere.
Eu vin din povestea cu zâna furată, dar nu de un zmeu, ci de chiar Făt Frumos,
Iar ea s-a lăsat într-o seară luată, şi toată povestea-i întoarsă pe dos.
L-a nuntă le-a fost însuşi Zmeul naş mare, cu Zâna cea Rea însurat de un an,
Şi-n codru a fost permanent sărbătoare, iar Cenuşăreasa cânta la pian.
De unde vin eu nu există iluzii, de unde vin eu nu există coşmaruri,
Transplant nu există, nu există perfuzii, nu există nici iepuri orbiţi între faruri.
Există – să ştiţi – şi un basm împlinit. E basmul în care acel Făt-Frumos
Discută cu Zmeul pe-un ton liniştit, nici el şi nici Zmeul nu privesc fioros,
Alături zâmbeşte suav Cosânzeana, au dispărut răii, au dispărut durii,
Se bea vinul roşu direct din stacana adusă la masă de Muma Pădurii.
De unde vin eu nu există nici gloanţe, de unde vin eu nu sunt vânători,
Şi nimeni nu fuge de Babele Cloanţe, iar leii aduc antilopelor flori.
În lumea poveştii trăită de mine nu sunt falimente, nu există dobânzi,
Nu-ţi trebuie bani ca să-ţi fie mai bine, nu ai nici motive ca să te ascunzi.
Veţi spune „Visezi, nu există un loc în care iubirea să fie deplină!”
Voi râde de voi şi-mi voi bate şi joc de lumea în care miroase-a benzină.
De unde vin eu se merge pe jos, de unde vin eu nu se calcă pe zebră,
De unde vin eu e un cer mai pufos şi nu se trăieşte o viaţă funebră.
N-aveţi paşaport pentru-o lume de bine, vă e interzis accesul la ea,
Pe voi închistarea în lesă vă ţine şi şefii vă ceartă şi Fiscul vă ia…
Voi nu aveţi dreptul la zâna furată şi nici la acela numit Făt-Frumos,
O Lume de Basm nu găsiţi pe vreo hartă, rămâneţi acolo, în lumea de jos…
Rămâneţi în lumea în care mistreţii aleargă bezmetici şi mor la minut
Spre-a fi lăudaţi vânătorii, isteţii cu puşca în mână şi chef de băut.
De unde vin eu nu se moare pe stradă, de unde vin eu nu există amar,
Prostia nu este motiv de paradă, iar Zmeul nu vrea să devină primar…
Eu vin de departe, de unde-am plecat, acolo nici ura nu are putere.
Eu vin din povestea cu zâna furată, dar nu de un zmeu, ci de chiar Făt Frumos,
Iar ea s-a lăsat într-o seară luată, şi toată povestea-i întoarsă pe dos.
L-a nuntă le-a fost însuşi Zmeul naş mare, cu Zâna cea Rea însurat de un an,
Şi-n codru a fost permanent sărbătoare, iar Cenuşăreasa cânta la pian.
De unde vin eu nu există iluzii, de unde vin eu nu există coşmaruri,
Transplant nu există, nu există perfuzii, nu există nici iepuri orbiţi între faruri.
Există – să ştiţi – şi un basm împlinit. E basmul în care acel Făt-Frumos
Discută cu Zmeul pe-un ton liniştit, nici el şi nici Zmeul nu privesc fioros,
Alături zâmbeşte suav Cosânzeana, au dispărut răii, au dispărut durii,
Se bea vinul roşu direct din stacana adusă la masă de Muma Pădurii.
De unde vin eu nu există nici gloanţe, de unde vin eu nu sunt vânători,
Şi nimeni nu fuge de Babele Cloanţe, iar leii aduc antilopelor flori.
În lumea poveştii trăită de mine nu sunt falimente, nu există dobânzi,
Nu-ţi trebuie bani ca să-ţi fie mai bine, nu ai nici motive ca să te ascunzi.
Veţi spune „Visezi, nu există un loc în care iubirea să fie deplină!”
Voi râde de voi şi-mi voi bate şi joc de lumea în care miroase-a benzină.
De unde vin eu se merge pe jos, de unde vin eu nu se calcă pe zebră,
De unde vin eu e un cer mai pufos şi nu se trăieşte o viaţă funebră.
N-aveţi paşaport pentru-o lume de bine, vă e interzis accesul la ea,
Pe voi închistarea în lesă vă ţine şi şefii vă ceartă şi Fiscul vă ia…
Voi nu aveţi dreptul la zâna furată şi nici la acela numit Făt-Frumos,
O Lume de Basm nu găsiţi pe vreo hartă, rămâneţi acolo, în lumea de jos…
Rămâneţi în lumea în care mistreţii aleargă bezmetici şi mor la minut
Spre-a fi lăudaţi vânătorii, isteţii cu puşca în mână şi chef de băut.
De unde vin eu nu se moare pe stradă, de unde vin eu nu există amar,
Prostia nu este motiv de paradă, iar Zmeul nu vrea să devină primar…
- din volumul Pledoarie pentru salvarea lacrimilor
