duminică, 3 iulie 2016

Bieţi călători



Nu mai este senin
la răspântii de viaţă
plouă cu amarăciune
A început să înflorească
prea devreme dezamăgirea
Tâlharii se leagă precum lianele de suflet
înăbuşindu-l acoperind
micuţa timidă rază de soare tocmai
când asfiinţitul taie în carne vie
cu tristeţe ancestrală
iar speranţa
se îndepărtează în goană
lăsând uşile deschise
hoţilor de bucurii
Mila strigă pe uliţă
dar puhoaiele îi astupă repede glasul
iar cerul nu conteneşte să plângă
de mila noastră bieţi călători
cu ghetele uzate
rătăcite pe cărări sumbre
agăţaţi de provizorat
ca de ceva ce nu s-ar mai termina
deşi pe firmament Creatorul a început să scrie
cu majusculă
The end

elena marin alexe

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Totdeauna rămâne o speranță!

elena marin-alexe spunea...

INCERTITUDINI
Fără speranţă nu ar mai fi viaţă! Mulţumesc pentru popas <3