Urcuşul

Azi merg
la pas
cu gândurile mele
uşor răvăşite de întrebări
fără răspuns.
Mă poticnesc ades
şi sufletul răbdător
sângerează,
sub muşcăturile colţuroase
aruncate în cale de
suflete reci,
condiţionate de prezent,
dar nu mă opresc.
Încă mai sper
să ajung la drumul ce urcă
domol,
spre colina alintată
de firele răcoroase ale ierbii
smălţuite cu verdele crud,
dintr-o primăvară desculţă.
Printre ramuri
se înghesuie primele raze
curioase,
dar binevoitoare.

Uit de durere şi
le ies în întâmpinare grăbind pasul
cu obrazul zâmbitor
pentru săruturi de bun venit.

elena marin alexe