E greu urcuşul
pe înălţimile mele
dar
şi coborâşul
prin abisul gândurilor,
pe cărări răstălmăcite,
sinuoase, uitate demult.
Teama se furişează
tiptil,
cosind de-a-valma
firele verzi şi uscăturile
care au murit în picioare.
A trecut puţin timp
de la ultima cădere
în hăul meu
frământat de îndoieli
ca un vulcan activ.
Sus
pe stânca
răbdătoare mă aşteaptă
răstignită speranţa...
Neputincios,
Neputincios,
vulcanul se stinge
atins
de Iubirea Ta.
